Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 845/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 845/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 27435/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 697/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător M. C. V.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent T. G. C., împotriva sentinței civile nr. 845 din 18.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I P J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. D. A. pentru recurent T. G. C. lipsind intimat I P J D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,deliberând:
Prin sentința civilă nr. 845 din 18.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. s- a respins plângerea formulată de petentul T. G. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 20.10.2012 încheiat de către un agent constatator din cadrul IPJ D., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 lit. a din ROUG 195/2002, cu amendă in cuantum de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
S-a reținut că, la data de 20.10.2012, petentul a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, pe . băuturilor alcoolice, fapt dovedit de aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2 /2001 – privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă sa soluționeze plângerea, verifica legalitatea si temeinicia procesului - verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
În cauza dedusă judecății s-a reținut prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este și în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, constând în contravenții comisive, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat încuviințarea probei cu un martor, probă care, în baza art. 167 C.p.c., a fost apreciată de către instanță că nu poate duce la dezlegarea pricinii, nefiind utilă pentru aflarea adevărului în cauză și pentru stabilirea vinovăției sau a nevinovăției contravenientului, având în vedere că, prin proba testimonială, se dorea a se dovedi aspecte în circumstanțierea faptei.
Instanța, din oficiu a dispus emiterea unei adrese către IPJ D. pentru a comunica la dosarul cauzei cazierul auto al petentului care contrazice cele susținute de către petent în cuprinsul plângerii, în sensul că nu ar mai fi fost sancționat contravențional anterior. Se remarcă, astfel, lipsa de sinceritate a petentului care a încercat să inducă în eroare instanța de judecată relativ a antecedentele sale contravenționale legate de circulația pe drumurile publice.
În plus, petentul nu a invocat și probat existența unor motive obiective pentru care ar fi fost în imposibilitate de a se prevala de dispozițiile art. 88 alin. (5) din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în cuprinsul actului sancționator, menționându-se că "a consumat 50 ml. bere însă nu dorește recoltare de probe biologice de sânge.”
In concluzie, petentul deși avea posibilitate legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să i se recolteze probe biologice imediat după testare, nu s-a folosit de aceasta posibilitate, astfel încât este evident că nu poate să-și invoce în fața instanței o culpa proprie pentru a obține anularea procesului-verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Prin urmare, raportat la fapta concretă imputată petentului T. G. C., de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, având în sânge îmbibație alcoolică, evaluând sub aspectul modului și împrejurărilor comiterii faptelor, s-a constatat că acesta a săvârșit fapta cu intenție indirectă, nesocotind valorile sociale protejate prin incriminarea acestora, prevăzând urmarea imediată și anume, existența unei stări de pericol, cu consecința periclitării siguranței circulației pe drumurile publice, a vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic.
Astfel, s-a apreciat că fapta învinuitului, aceea de a conduce sub influența alcoolului, a adus o atingere considerabilă valorilor protejate de lege și ordinii de drept.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste criterii de individualizare, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată de agentul constatator este individualizată în mod corect, spre minimul special al acesteia, precum și faptul că numai o sancțiune pecuniară este susceptibilă de a determina conformarea conduitei petentului, în sensul respectării prevederilor legale în vigoare, în materia circulației pe drumurile publice.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere și prevederile art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, a respins plângerea.
Împotriva acestei sentinte civile a formulat recurs T. G. C. criticand sentinta civila deoarece instanta de fond a respins proba cu martori propusa pentru a dovedi valoarea alcolemiei insa a fost solicitata pentru a dovedi ca a fost influentat de agentii de politie sa nu solicite recoltarea de probe de sange.
Solicita de asemenera inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recursul este nefondat, sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica:
Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie
Aceasta a analizat si coroborat ansamblul probator administrat în cauza, respectiv inscrisurile administrate in cauza, respectiv rezultatul aparatului etilotest si buletinul de verificare metrologica.
Instanta de fond, în mod justificat, a apreciat că nu este utilă proba cu martori, solicitata de petentul recurent in circumstantiere, în condițiile în care a încuviințat însă proba cu cazierul auto, astfel cum reiese din incheierea din data de 09.11.2012 . Instanța constată că proba cu martori nu a fost solicitata astfel cum sustine recurentul prin cererea de recurs, pentru dovedirea faptului ca a fost influentat de agentii de politie sa nu solicite recoltarea de probe de sange.
Sub aspectul individualizarii sanctiunii contraventionale aplicate tribunalul apreciază că recursul este nefondat
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, fapta săvârșită are un grad de pericol social ridicat, scopul prevederilor OUG OUG 195/2002 fiind acela de a preveni producerea de accidente rutiere care pot avea consecinte dintre cele mai grave in ceea ce priveste viata si integritatea persoanelor
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, si fața de art 304 ind 1 cpc, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent T. G. C., împotriva sentinței civile nr.845 din 18.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I P J D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013
Președinte, C. M. G. | Judecător, M. C. V. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
M.G. 21 Iunie 2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3574/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 8923/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
