Obligaţia de a face. Sentința nr. 6723/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6723/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 1490/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6723/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul D. M. - la av. I. R., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. D., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul Inspectoratul de Poliție al Jud. D., reprezentat de cons. jur. I. I., lipsind reclamantul și pârâții M. Administrației și Internelor și I. Poliției Române.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul nu a depus la dosar copie a acțiunii pentru comunicare și nici dovada calității de reprezentant, iar M. Administrației și Internelor a formulat cerere pentru a i se comunica acțiunea.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales.
Cons. jur. I. I., pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al jud. D., solicită admiterea excepției.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul D. la data de 18 ianuarie 2013, reclamantul D. M. a chemat în judecată pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI . D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la achitarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea 284/2010 din 28 decembrie privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca polițist și salariul de bază net din luna anterioară pensionării, actualizat cu indicele de inflație, de la data ieșirii la pensie până la data plății.
Reclamantul precizează că în fapt a fost funcționar public cu statut special în cadrul IPJ D., iar de la acea dată a fost pensionat conform Deciziei nr._/16.12.2011 și are o vechime în muncă în cadrul MAI ca polițist și militar de peste 30 de ani și conform prevederilor art. 20 alin. 1 și 2 din legea 284/2010, are dreptul să primească un număr de 20 solde pentru vechimea în muncă.
Acest drept a fost suspendat pentru anul 2011 în baza art. 13 alin. 1 din Legea 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care prevede; uÎn anul 2011. dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezervă nu se aplică "dar aceste prevederi au fost preluate prin acte normative succesive din Legea nr. 118/2010 art.9 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege asupra căreia s-a revenit prin Ordonanța de Guvern din 16 .05.20)2 având în vedere Decizia nr 872/2010 a Curții Constituționale, care la punctul 2 a decis că dispozițiile art 9 din Legea privind unde masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstitutionale si că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar în cazul de față până la 31.12.2011, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, prin aducerea salariilor bugetarilor, și a altor drepturi care au fost diminuate sau suspendate la nivelul lunii Iunie 2010, drept de care consideră că beneficiază întru-cât la data respectivă era salariat, iar la data aplicării Ordonanței de Guvern era pensionar, fapt care a dus la scăderea punctelor de pensie, deoarece pensia a fost calculată cu salariile diminuate.
Chiar dacă a fost suspendat în anul 2011, nu se poate considera că acest drept nu mai există, deoarece acest act normativ nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la ajutoare, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia în anul 2011.
Mat mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu a fost înlăturată existența pentru anul 2011 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2012 prin raptul că, Legea salarizării în anul 2012, este Legea 284/2010, actualizată la data de 01.01.2012 care la același capitol, același articol - prevede textual ca si Legea 284/2010 acordarea acestor ajutoare.
Potrivit prevederilor pct. 2 art. II.9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. H din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare in domeniul bugetar, în anul 2012 nu se acordă ajutoare, sau după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea in rezervă, dar acestea au fost preluate succesiv, tot din prevederile art.9 din Legea 118/2010 declarat neconstituțional și se referă strict la anul 2012, nu se fac nicăieri referiri de abrogarea art. 20 al. 1 si 2 din Legea 284 fon 28 decembrie 2010 si nici despre suspendarea plătii ajutoarelor pentru cei iesiti la pensie în anul
Întrucât prevederile privind plata ajutoarelor, nu au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională și nici nu au fost abrogate fiind prevederi de lege într-un stat de drept, trebuiesc respectate. A considera altfel, s-ar contraveni art.53 din Constituție, care prevede că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului, a reglementarilor date prin art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și s-ar produce o discriminare directă in situația în care o persoana este tratată mai puțin favorabil, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație comparabilă, cât și indirectă prin faptul că în situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică» aparent neutră, ar dezavantaja în special unele persoane în raport cu alte persoane.
Prin urmare s-a considerat că măsurile criticate, au determinat, să se suporte o sarcină disproporționata și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și a fost în mod nejustificat discriminat în raport cu alți pensionari.
Din moment - ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la ajutor la ieșirea la pensie, iar ulterior a fost suspendat exercițiul acestuia prin acte normative succesive pentru o anumită perioadă, nu se poate considera că acel drept nu a existat în anul 2011 deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în anul 2011 pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, tace necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi opriți de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Întrucât aceste drepturi au fost revendicate prin cererea de ieșire la pensie, în probațiune, s-a solicitat ca IPJ - D. să comunice instanței dacă au fost achitate sau nu aceste drepturi și totodată să comunice cuantumul sumei de care trebuia să beneficieze potrivit cu disp. art 20 alin 1 și 2 din Lg. 248/2010.
Având în vedere aceste considerente și practica judiciară, prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a solicitat admiterea acțiunea așa cum a fost formulată.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Constituția României; Legea nr. 284/2010; Legea nr. 284/2010; Legea nr. 283/2011, Legea nr. 118/2010, Decizia nr. 872/2010 a Curții Constituționale, Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea cererii reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâtul IPJ D. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a apărătorului ales, iar la termenul de judecată din data de 29 mai 2013, constatând că reclamantul nu a făcut dovada calității de reprezentant a apărătorului ales, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant.
În baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, se va analiza cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales, invocată din oficiu de către instanță.
Astfel, prezenta cerere a fost formulată în numele reclamantului D. M. de către avocat I. R., care a semnat și ștampilat acțiunea în numele reclamantului, fără însă a anexa cererii de chemare în judecată împuternicirea sa avocațială, deși instanța a solicitat expres apărătorului ales depunerea dovezii calității sale de reprezentant, emițând adresă în acest sens.
Dispozițiile Codului de procedura civilă reglementează norme cu caracter general privind dreptul de reprezentare în fața instanței.
Astfel, art. 68 prevede că „procura pentru exercițiul dreptului de chemare in judecata sau de reprezentare in judecata trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților”.
Potrivit art. 82 Cod procedură civilă, orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă, printre altele, semnătura petentului.
În cazul în care cererea este făcută prin mandatar, art. 83 C. pr. civ. prevede obligația de a se alătura cererii procura în original sau în copie legalizată, această obligație incumbând reprezentantului petentului.
În speță, apărătorul ales nu a făcut dovada calității sale de reprezentant al reclamantului, deși s-a procedat la emiterea unei adrese, comunicată la domiciliul procesual ales indicat în cuprinsul acțiunii formulate, cu mențiunea de a face dovada calității de reprezentant a persoanei care a formulat acțiunea; această obligație fiind stabilită și în ședința publică din 24 aprilie 2013, fiind acordat un termen de judecată în acest sens la data de 29.05.2013.
Așadar, au fost respectate dispozițiile art. 161 alin. 1 C.pr. civ., conform cărora când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, alin. 2 prevăzând sancțiunea ce intervine în situația în care aceste lipsuri nu se împlinesc - anularea cererii de către instanță.
Față de aceste considerente, instanța constată că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului ales este întemeiată, urmând a fi admisă în baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, cu consecința anulării acțiunii formulate de către reclamantul D. M. prin avocat I. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Anulează acțiunea formulată de reclamantul D. M. - la av. I. R., cu sediul în Caracal, ., jud. O., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, sector 1, .. 1 A, I. POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, sector 5, .. 1 A, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./6 ex./L.N. 03.06.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8923/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2252/2013.... → |
|---|
