Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 691/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 21172/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 691/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător M. C. V.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent Inspectoratul de Stat pentru Control în Transport Rutier- I. împotriva sentinței civile nr.2975 din 25.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat M. G. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.S. R. pentru intimat M. G. G. care depune împuternicire avocațială, lipsind recurenta- I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Av.S. R. solicită respingerea acțiunii, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond. Depune întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr.2975 din 25.02.2013, Judecătoria C., a admis plângerea contravenționala formulata de petentul M. Ghitescu G., în contradictoriu cu intimatul I. Dr. Tr. S..
A anulat procesul-verbal ., nr._/27.07.2012 întocmit de intimat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.07.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu aplicarea amenzii în cuantum de 4 000 lei.
S-a reținut in sarcina sa savarsirea contravenției constând în aceea ca, în urma controlului efectuat în trafic de către lucrătorii intimatei, s-a constatat ca petentul, în calitate de conducător auto al ansamblului de autovehicule format din autotractorul cu nr de înmatriculare_ si semiremorca cu nr de înmatriculare_, nu a respectat prevederile legale, prin scoaterea diagramei tahograf din aparat înainte de terminarea zilei de lucru.
Astfel, petentul a introdus diagrama în aparat în data de 21.06.2012 ora 04.15 si a scos-o la ora 16.40, fiind înregistrați_ km la bord, acesta urmând sa utilizeze alta diagrama în data de 22.06.2012, ora 05.15, fiind înregistrați_ km la bord, astfel ca exista o diferența de 32 km, pe care petentul nu i-a putut justifica.
Contravenția reținuta este prevăzuta de art. 8 alin.1 pct. 24 din Og nr. 37/2007.
Potrivit art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
La solicitarea petentului, în cauza s-a administrat proba testimoniala cu martorii M. I. si Pitigoi G., aceștia fiind audiați la termenul de judecata din 25.02.2013.
Susținerile petentului în sensul că nu se face vinovat de savarsirea contravenției reținute în sarcina sa, sunt confirmate prin declarația martorilor audiați în cauza.
Astfel, martorii M. I. si Pitigoi G., ale căror declarații sunt relevante juridic din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal de contravenție, au declarat în mod nemijlocit în fața instanței faptul că, în calitatea acestora de colegi de serviciu ai petentului, au cunoștința de faptul ca în momentul în care se urca în autovehicul pentru cursa, conducătorul auto își completează diagrama si o introduce în aparatul tahograf, iar când termina cursa, scoate diagrama si completează data si nr kilometrilor parcurși .
Cu privire la cei 32 km ce nu au putut fi justificați de către petent la data opririi acestuia în trafic, martorul M. I., care este conducătorul auto pe același autovehicul ca si petentul, a precizat ca acei kilometri au fost efectuați de acesta în ziua precedenta, regăsindu-se pe diagrama martorului.
Se constata ca proba testimoniala administrata in cauza este relevanta juridic in ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, deoarece, luând in considerare ca martorul a fost prezent în momentul sancționării petentei, confirmând starea de fapt susținută de petenta în plângerea contravențională, declarația acestuia constituie proba nemijlocita si directa.
Având în vedere ca din administrarea probei testimoniale reiese ca petenta nu a săvârșit fapta contravenționala reținuta în sarcina sa prin procesul verbal, rezulta caracterul netemeinic al sancțiunii contravenționale.
Potrivit art.1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentei determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare ar alt 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili daca o anumita procedura intra in domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului in cauza, natura faptei incriminate, si natura si gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „in materie penala „ determina aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de cate ori o măsura este calificata penala in dreptul intern al statului in cauza . Insa, faptul ca in conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumita fapta este considerata contravenție si nu infracțiune ( cum este cazul prezentei cauze) nu duce in mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte doua criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii in discuție in domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu - natura dispoziției sancționatorii - include doua subcriterii: câmpul de aplicare al normei si scopul pedepsei, aceste doua subcriterii acționând in mod cumulativ
Avându-se in vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma in discuție, respectiv daca aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă daca norma are un caracter general . Se constata ca norma legala aplicabila in prezenta cauza are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participa la circulația pe drumurile publice, in considerarea intereselor generale ale societății .
Luandu-se in considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeana a stabilit ca atâta vreme cat norma juridica are caracter general si urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferența intre fapte in funcție de gravitatea lor . S-a decis ca articolul 6 din Convenție nu distinge intre infracțiuni si fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii ; dispoziția art. 6 CEDO se aplica de fiecare data când o persoana este acuzata de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibila de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezulta cu claritate ca distincția intre infracțiuni si contravenții existenta in dreptul intern al mai multor state parte la Convenție ( ca si România) este irelevanta din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cat natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007)
Natura si gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanta din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având in vedere ca, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv si preventiv
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Instanța apreciază că acest proces verbal nu poate face dovada prin el însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care operează în favoarea petentului. Procesul verbal de contravenție reprezintă actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.
Mai mult decât atât, din observarea înscrisului depus la dosar de către petent, respectiv diagrama tahograf aflata la fila 56 dosar, instanța retine ca numărul de 32 km, ce nu au putut fi justificați de cutre petent se regăsesc pe diagrama tahograf a martorului M. I., fiind efectuați în data de 21.06.2012.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse anterior, instanța de fond a apreciat plângerea ca fiind întemeiata, și a admis-o, a dispus anularea procesului verbal contestat și exonerarea petentei de sancțiunea aplicata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul de Stat pentru Control în Transport Rutier- I. criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivare arată că: conform art.8 alin.l pct.24 din O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta anterior amintită face parte din încălcările foarte gravă ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții și constituie contravenții, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
In aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspect:
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
In acest sens, există Regulamentul Consiliului (CEE) nr.3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr.2135/98,
Regulamentul Comisiei(CE) nr. 1360/2002 și Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ca norme europene, iar O.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, modificată prin O.G. nr.21/2009, ordonanță aprobată prin Legea nr.52/2010, ca norme interne.
Astfel, prin O.G. nr.37/2007 legiuitorul a defalcat abaterile de la regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, clasificându-le astfel:
- alineatul 1 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr. 3 821/85,
- alineatul 2 al art.8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 si
- alineatul 3 al art.8 enumerând încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr.561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85
Fapta contravențională constatată și reținută în actul constatator, așa cum am menționat și anterior, este o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006 și este prevăzută de art.8, alin.l pct.24 din O.G.R. nr.37/2007 modificată și completată prin O.G. nr.21/2009, aprobată cu Legea 52/2010, respectiv "scoaterea neautorizată a diagramei tahografice din tahograf sau a cartelei tahografice din tahograful digital înaintea terminării zilei de lucru, care afectează înregistrarea datelor relevante", constituie contravenție și este sancționată conform prev. art.9, alin.l, litera c, din același act normativ, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă conducătorului auto.
După cum rezultă din starea de fapt descrisă, conducătorul auto a introdus diagrama în aparat în data 21.06.2012 la ora 04:15 și a fost scoasă din aparat la ora 16:40, km la bord:_, urmând să utilizeze altă diagramă în data de 22.06.2012, ora 05:15, km la bord:_, existând astfel o diferență de 32 de km pe care conducătorul auto nu i-a putut Justifica. In aceste condiții fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 alin.2 pct.24 din OG 37/2007.
Instanța de judecată, fără să facă prea multe cercetări, a luat în considerare ca fiind relevantă în soluționarea cauzei declarația martorilor care sunt conducători auto ai operatorului, deși în aceste declarații sunt expuse, fără niciun fel de dubiu, păreri subiective, având în vedere și faptul că aceștia sunt colegi ai contravenientului.
Conform Regulamentului (CE) 382/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier Ia capitolul IV art.15, așa cum de altfel a amintit și petentul în plângerea formulată, se menționează: "Conducătorii auto folosesc foi de înregistrare în fiecare zi în care conduc, începând din momentul în care preiau vehiculul. Foaia de înregistrare nu se retrase înainte de sfârșitul zilei de lucru, numai în cazul în care această acțiune este autorizată. Nici o foaie de înregistrare nu se folosește pentru a acoperi o perioadă mai lungă decât cea stabilită", ce-a de-a doua teză a aceluiași articol invocată de către petentă nu are legătură cu sancțiunea aplicată prin procesul-verbal contestat.
Pe de altă parte, contravenientul și colegul său nu lucrau în echipaj, astfel că, conform dispozițiilor anterior menționate contravenientul nu avea posibilitatea să scoată diagrama din aparatul tahograf.
De altfel, nu există un probatoriu complet care să ducă la soluția pronunțată de instanța de judecată. Astfel, instanța de judecată, constatând cele expuse de martorul M. I., ar fi trebuit să pună în vedere petentului să depună și diagram colegului (M. I.) pentru verifica veridicitatea celor susținute de acest martor.
De asemenea, aparatura de înregistrare, așa cum este definită în Regulamentul (CE) nr.561/2006, trebuie să fie, din punctul de vedere al construcției, instalării, folosirii și testării, în concordanță cu cerințele prezentului regulament și cu anexele I și II la acesta, care fac parte integrantă din acest act normativ.
Regulamentul (CE) nr.561/2006 garantează funcționarea sigură și corectă, si stabilește -Cerințe uniforme pentru controlul și inspecția aparaturii de înregistrare a perioadele de conducere și odihnă. Pentru a asigura o verificarea eficientă, aparatura trebuie să fie sigură, ușor de folosit și proiectată în așa fel încât să minimalizeze orice posibilitate de folosire frauduloasă; întrucât, în acest scop, aparatura de înregistrare trebuie să poată oferi conducătorilor auto, pe foi separate și într-o formă precisă și lesne de citit, datele înregistrate privind diferitele perioade de timp.
Conform art.13 din Regulamentul (CEE) 3821/85 "conducătorii auto sunt responsabili de folosirea corectă a aparaturii".
Numai pe cale de excepție și numai dacă siguranța rutieră nu este periclitata și pentru a înlesni ducerea vehiculului într-un loc de oprire adecvat, conducătorul auto poate face excepție de la prevederile Articolelor 6 și 9 (referitoare la timpii de conducere, odihnă și repaus). Șoferul va nota, de mână, motivul acestei excepții, pe foaia de înregistrare a aparatului de înregistrare sau pe printout-ul acestuia sau în caietul de sarcini, cel mai târziu la sosirea în locul respectiv de oprire (art.12 din Regulamentul (CE) nr.561/2006).
Cu alte cuvinte, în lumina celor de mai sus și având în vedere faptul că orice conducător auto care efectuează operațiuni de transport rutier deține un certificat de competență profesională, eliberat în condițiile art.10 din OUG 109/2005 privind transporturile rutiere, cu -modificările și completările ulterioare, trebuia să verifice și să se asigure că aparatul tahograf funcționează corespunzător, să încerce să-1 repare dacă acesta s-a defectat în cursul călătoriei ori, dacă nu a fost posibil acest lucru, să noteze de mână timpii de conducere, odihnă și repaus pe o foaie temporară atașată la foaia de înregistrare.
De altfel, un agent abilitat poate controla respectarea Regulamentului (CE) 561/2006 prin analizarea fișelor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatura de înregistrare sau de cartea de conducător auto și în lipsa lor, prin analizarea oricărui alt document doveditor care să permită justificarea nerespectării unei dispoziții.
Temeiul legal pe care ne bazăm afirmațiile de mai sus este art.26 alin.(7) lit.c) din Regulamentul (CE) 561/2006 și care stipulează: "Un inspector de control autorizat poate verifica respectarea Regulamentului nr.(CE) 561/2006 prin analizarea foilor de înregistrare, a datelor afișate sau imprimate care au fost înregistrate de aparatul de înregistrare sau de cârdul conducătorului auto sau, în lipsa acestora, prin analizarea oricărui document justificativ care dovedește nerespectarea dispozițiilor, precum cele prevăzute la articolul 16 alin.2 și 3.
Respectarea acestor prevederi legale, prezintă o importanță deosebită, întrucât au scopul de a îmbunătăți condițiile sociale pentru salariații care intra sub incidența lor, precum și acela de a îmbunătăți siguranța rutieră în general. Acest lucru este posibil datorită prevederilor referitoare la perioadele maxime de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prevederii care obligă șoferii să aibă o perioadă de odihnă săptămânală cel puțin o dată la două săptămâni consecutive și prevederii care stipulează că, sub nici o formă, o perioadă de odihnă zilnică nu trebuie să fie mai scurtă de 9 ore consecutive. Datorita faptului ca aceste prevederi garantează odihna adecvată, și, de asemenea, luând în considerare experiența ce decurge din căile de implementare abordate pe parcursul ultimilor ani, plățile acordate în funcție de reducerea perioadelor zilnice de odihnă nu mai sunt necesare.
Prin intermediul acestor controale efectuate în trafic, este verificată repartizarea pauzelor astfel încât să se prevină conducerea abuzivă, întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme, în special a celor legale de timpul de conducere și odihnă stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., întrucât infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutieră și sunt inacceptabile, din motive concurențiale, pentru firmele care respectă aceste norme.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, în sensul respingerii plângerii formulată de intimata petentă și menținerea în întregime a dispozițiilor procesului-verbal contestat.
In drept, isi întemeiaza recursul pe dispozițiile art.34 din HG nr.2/2001, art.299 - 316 Cod procedură civilă și art.8 alin.l pct.24 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, Regulamentului (CE) nr.561 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr.3821/85 și (CE) nr.2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.3820/85 al Consiliului.
Intimatul M. G. G. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recursul este nefondat, sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica:
Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie
Aceasta a analizat si coroborat ansamblul probator administrat în cauza, respectiv proba testimoniala cu martorii M. I. si Pitigoi G., aceștia fiind audiați la termenul de judecata din 25.02.2013.
În mod corect a apreciat instanta de fond ca susținerile petentului intrimat în sensul că nu se face vinovat de savarsirea contravenției reținute în sarcina sa, sunt confirmate prin declarația martorilor audiați în cauza.
Astfel asa cum a retinut instanta de fond martorii M. I. si Pitigoi G. au declarat în mod nemijlocit în fața instanței faptul că, în calitatea acestora de colegi de serviciu ai petentului, au cunoștința de faptul ca în momentul în care se urcă în autovehicul pentru cursa, conducătorul auto își completează diagrama si o introduce în aparatul tahograf, iar când termina cursa, scoate diagrama si completează data si nr kilometrilor parcurși .
Cu privire la cei 32 km ce nu au putut fi justificați de către petent la data opririi acestuia în trafic, martorul M. I., care este conducătorul auto pe același autovehicul ca si petentul, a precizat ca acei kilometri au fost efectuați de acesta în ziua precedenta, regăsindu-se pe diagrama martorului.
Tribunalul constată că instanta de fond a facut o analiză a tuturor probelor administrate în cauză, din care reiese în mod evident netemeinicia procesului verbal de contraventie
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Astfel ca motivele invocate de recurent sunt nefondate
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, si fața de art 304 ind 1 cpc, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul. declarat de recurent Inspectoratul de Stat pentru Control în Transport Rutier- I. împotriva sentinței civile nr.2975 din 25.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat M. G. G. ca nefondat
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013
Președinte, C. M. G. | Judecător, M. C. V. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red.C V/ jud fond.L C
Tehn M.G. 2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Suspendare provizorie a executarii. Sentința nr. 8755/2013.... → |
|---|
