Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1127/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1127/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 17802/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1127/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul I. T. ISCTR NR. 6 DIN DROBETA T. S. împotriva sentinței civile nr. 7697 din 16.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații . T. SI INFRASTRUCTURII - I. DE STAT PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR București .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a depus motivele de recurs, a solicitat judecarea în lipsă și întâmpinare de către intimata . care:
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 7697 din 16.05.2013, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petenta . contradictoriu cu intimatul I. T. ISCTR NR. 6 DIN DROBETA T. S., cu sediul procesual ales in Drobeta Turnu Severin, ., județul M., intimat M. T. SI INFRASTRUCTURII - I. DE STAT PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, cu sediul in București, bld. D. G., nr. 38, sector 1; a modificat procesul verbal de contravenție . nr._ din 29.06.2012 întocmit de intimat și a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 29.06.2012 de către intimatul I. de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier, petenta . fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, cu o amendă în cuantum de 8000 lei, reținându-se că in urma controlului efectuat la data de 02.03.2012 in loc. C., Centura de Nord, a fost verificat autovehiculul_ și_, utilizate de P. la transportul rutier contra cost de mărfuri conform copiei conforme nr._. În urma verificărilor documentelor s-a constatat că intreprinderea nu și-a respectat obligația de a asigura la bordul vehiculului legitimația de serviciu a conducătorului Bagiu P.. Șoferul nu a prezentat in momentul controlului documente de serviciu din care să reiasă că este angajat al societății petente.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, constând in „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier în cont propriu a unuia sau mai multor documente dintre următoarele - legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al întreprinderii”.
De asemenea s-a aplicat o amendă în cuantumul legal prevăzută de art. 7 din același act normativ.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petentă, făcându-se mențiunea „petenta nu este de față la întocmirea procesului verbal”.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petenta a invocat mai multe motive de nelegalitate.
In ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, in sensul erorii de fapt, instanța il va respinge ca neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 "Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită".
Instanța reține că motivarea petentei in sensul că șoferul autovehiculului a prezentat la momentul controlului legitimația de serviciu nu este motiv de nelegalitate, ci privește temeinicia procesului verbal, urmând a fi analizat in consecință.
Astfel, potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Rolul martorului asistent este de a confirma cele trei situații prevăzute de lege: contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Deși procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor, instanța reține că anularea procesului verbal poate fi anulat doar in condițiile art. 105 din C.proc.civ., iar petentul nu a făcut dovada unei vătămări.
Astfel, instanța va respinge apărarea petentei privind încălcarea dispozițiior art. 19 din OG nr. 2/2001, privind prezența unui martor asistent la întocmirea procesului-verbal contravențional.
Verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HG nr. 69/2012 au drept scop stabilirea unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra modului in care se desfășoară transportul rutier, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Susținerea petentei in sensul că societatea efectua un transport propriu nu este întemeiată. Astfel din scrisoarea de transport emisă la data de 01.03.2012 instanța reține că transportul urma a fi efectuat având ca punct de încărcare și plecare loc. Reșița, ., . punct de sosire și descărcare loc. București, depozit Afumați.
Or din cuprinsul procesului verbal contestat, intanța reține că transportul ce se efectua la data de 02.03.2012 nu era cel menționat in cuprinsul scrisorii de transport, având in vedere că autovehiculul se deplasa pe Centura de Nord a localității C., in direcția Strehaia. Se poate deduce concluzia că in data de 01.03.2012 s-a efectuat un transport intre localitățile Reșița și București, insă petenta nu a făcut dovada in ceea ce privește transportul efectuat in data de 02.03.2012 că era un transport contra cost sau un transport propriu.
In aceste condiții și susținerile privind eroarea de fapt cu privire la operatorul de transport nu sunt întemeiate.
Instanța reține din cuprinsul contractului de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 590 din 03.05.2006 că numitul Bagiu P., persoana care conducea autovehiculul la momentul controlului, este angajat al societății petente încă din anul 2006. De asemenea, instanța reține că petenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a asigura la bordul autovehiculului legitimația de serviciu a angajatului.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că amenda de 8000 lei aplicată petentului se încadrează între limitele prevăzute de dispozițiile HG nr. 69/2012.
Cu toate acestea, instanța constată că, potrivit art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, conform art.7 alin.2 din aceeași lege. De asemenea, dispozițiile art.21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază ca abaterea constatată in urma controlului efectuat exista, existând si vinovăția angajatorului, dar fata de faptul ca s-a făcut dovada că la momentul controlului șoferul era angajat al societății, abaterea respectiva prezintă un grad de pericol social redus si pe cale de consecința se poate înlocui sancțiunea contravenționala a amenzii aplicata petentei, cu sancțiunea contravenționala avertisment, cu atragerea atenției petentei asupra necesității prezentării de către prepușii săi a tuturor documentelor legale, in momentul in care sunt supuși controlului de către controlorii de trafic, conform art. 7 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța a admis în parte plângerea formulată de petenta . modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.06.2012 intocmit de intimat în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În motivare arată că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspecte. Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeana și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Reglementările naționale privind efectuarea transportului rutier se regăsesc în O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutiere, cât și în OMTI nr. 980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutier.
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeana și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Reglementările naționale privind efectuarea transportului rutier se regăsesc în O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutiere, cât și în OMTI nr.980/2011 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutier.
Cele două acte normative anterior menționate creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.
Astfel, la momentul controlului, art. 39 alin.l din OMTI 980/ 2011 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, prevede: "(1) Pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri. operatorul de transport rutier trebuie să dețină la bordul autovehiculului copia conformă a licenței comunitare valabilă pentru transportul rutier de mărfuri, documentul de transport,precum și toate celelalte documente specifice, prevăzute de reglementările în vigoare,pentru fiecare categorie și/sau tip de transport rutier.
(2) In sensul alin. (1), prin document de transport se înțelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prevăzută de Convenția referitoare la contracția de transport interna (ionul de mărfuri pe șosele (Convenția C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972. al cărei model este prevăzut în anexa nr. 14 la prezentele norme metodologice ".
De asemenea conform art. 44 din același act normativ, suplimentar față de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle:
a) legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto document ce lipsea de la bordul vehiculului la momentul controlului);
b)certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat;
c)contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz;
c)atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072 2009. după caz.
Dispozițiile anterior menționate se coroborează cu prevederii H.G. nr.69/2012 care stabilește încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier. **te O.G. nr.27/2011 privind transportul rutier, precum și sancțiunile și măsurile aplicabile în cazul constatării de către inspectorii de trafic al ISCTR a acestor încălcării.
Astfel, prin coroborare dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale O.G. nr.27/2012 privind transporturile rutiere, ale OMTI 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoarea la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și a H.G. nr.69/2012, inspectorii ISCTR au atribuția, cât și obligația de a solicita și verifica setul de documente pe care operatorul de transport are obligația de a le deține la bordul vehiculului rutier, în funcție de tipul de transport rutier pe care îl efectuează.
Aceste documente sunt în mod expres și limitative prevăzute de lege, iar atunci când se constată de către inspectorii ISCTR lipsa unuia dintre ele, aceștia au obligația aplicării sancțiunilor prevăzute de H.G. nr. 69/2012.
In speță, la data de controlului când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a efectua operațiuni de transport rutier asigurând Ia bordul vehiculului rutier legitimația de serviciu valabilă (model prevăzut în anexa nr.42 din OMTI 980/2011) a conducătorului auto din care să reiasă că este angajatul său.
Conform prevederilor art.4 pct.57.2 din HG nr.69/2012 „nerespectarea de cât re operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:
57.2.legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport" - document ce lipsea de la bordul autovehiculului la momentul controlului , constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art.7 alin.l si 2, lit.a din HG nr.69/2012 cu amendă aplicabilă operatorului de transport rutier. In conformitate cu prevederile art.134 din OMTI 980/2011, operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații:
t) să asigure existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a următoarelor documente, după caz:i) copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare:ii) legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 42 la prezentele norme metodologice;iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copia conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere;iv) asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina overatorului de transport rutier, în copie:v) certificatul de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport efectuat;vi) documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat. precum și autorizațiile prevăzute de legislația în vieoare în domeniul transporturilor rutiere:vii) atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, după caz;viii) documentele din care să rezulte apartenența pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licențiat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale. "
De asemenea, art.58 din OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere statuează faptul că persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități conexe transportului rutier, consilierul de siguranță pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase și instructorul de conducere auto.
2. De altfel, aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite și nu în ultimul rând nu ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiuni contravenționale care impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Deși în O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor la art. 7 alin. 3 se precizează faptul că "Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede acesta sancțiune", vă rugăm să observați faptul că legiuitorul deja a făcut o împărțire după gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite la regimul transporturilor și siguranței circulației în transporturile rutiere, în încălcări foarte grave, încălcări grave și încălcări minore ale Regulamentelor Europene.
De altfel, la momentul aplicării amenzii agentul constatator a ținut cont de dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, având în vedere corecta individualizare a sancțiunii, în condițiile aplicării amenzii în cuantumul minim prev. de art.7 alin.l și alin.2 lit.a din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, în sensul respingerii plângerii formulată de intimata petentă și menținerea în întregime a dispozițiilor procesului-verbal contestat.
În temeiul art. 242 alin.2 Cod proc dură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.
In drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă, art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012, O.G. nr. 27/2011, OMTI nr. 980/2011.
La data de 03 octombrie 2013 intimata . a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă recurată, Judecătoria C. a admis în parte plângerea contravențională formulată, a modificat procesul verbal de contravenție . nr._ din 29.06.2012 întocmit de recurent și a înlocuită sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului, apreciind că față de gravitatea redusă a faptei, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a îndrepta pe viitor conduita petentului.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate pentru comiterea contravenției reglementată de art. 4 pct. 57.2 din HG nr. 69/2012, Tribunalul consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, conform art. 7 alin. 2 din aceeași lege. De asemenea, dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
D. fiind faptul că s-a făcut dovada că la momentul controlului șoferul era angajat al societății, abaterea respectiva prezintă un grad de pericol social redus si pe cale de consecința, în mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate petentei, cu sancțiunea contravenționala avertisment, cu atragerea atenției petentei asupra necesității prezentării de către prepușii săi a tuturor documentelor legale, in momentul in care sunt supuși controlului de către controlorii de trafic, conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va respinge ca nefondat recursul, menținând ca temeinică și legală sentința civilă nr. 7697 din 16.05.2013, pronunțată de Judecătoria C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul I. T. ISCTR NR. 6 DIN DROBETA T. S. împotriva sentinței civile nr. 7697 din 16.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații . T. SI INFRASTRUCTURII - I. DE STAT PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR București .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, J. S. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, C. A. |
Red.J.S.
Tehn.C.A.
Noiembrie 2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 928/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
