Obligaţia de a face. Sentința nr. 7613/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7613/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 23433/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7613/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cererii de repunere pe rol a cauzei privind pe reclamantul T. D., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. A. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar chitanța de plată a taxei de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, precum și cererea formulată de partea pe care o reprezintă – vizând înmatricularea vehiculului proprietate personală fără plata taxei de poluare. Totodată, menționează că partea pe care o reprezintă s-ar fi adresat instituției pârâte cu mult timp înaintate de a formula în scris cererea anterior menționată – având aceeași solicitare -, însă cererea a fost exprimată doar verbal.
Având în vedere că a fost timbrată în mod corespunzător cerere de repunere pe rol, și ținând seama că a fost depus la dosar actul solicitat, instanța încuviințează repunerea pe rol a cauzei.
Apărătorul reclamantului precizează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Av. P. A., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului fără plata taxei de poluare. Arată că partea pe care o reprezintă nu înțelege să solicite cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 07.12.2012, reclamantul T. D. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să-i înmatriculeze autoturismul proprietate personală - marca Opel, având numărul de identificare W0L000036T1106108 -, fără plata taxei de poluare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, în data de 04.10.2012, a achiziționat automobilul anterior menționat – provenit din Austria și înmatriculat pentru prima oară în data de 04.04.1996 – și, pentru a-l putea înmatricula în România, i se impune să achite o taxă de poluare, reglementată de Legea 9/2012.
Reclamantul a pretins că instituirea unei astfel de taxe este in neconcordanta cu normele dreptului european în materia impozitării unui produs național si totodată contravine jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia regulile privind rambursarea sumelor preveíate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale care trebuie sa respecte principiul echivalentei si principiul efectivității.
Reclamantul a invocat faptul că, prin Hotărârea pronunțata de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în data de 07.04.2011 – cauza T. -, s-a statuat că dispozițiile O.U.G. 50/2008 privind taxa de poluare (preluate ulterior de Legea 9/2012) sunt contrare prevederilor Tratatului UE.
Tot în acest sens, în cauza Simmenthal (1976),Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
De la 01 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar conform disp. art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, urmare a aderării, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Totodată, reclamantul a făcut referire și la Decizia nr. 24/14.11 .2011 a Î.C.C.J., prin care s-stabilit că „acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzuta de O.U.G. 50/2008, aprobata prin Legea 140/2011 ..........este admisibilă”.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2012, art. 110 TFUE, precum și Decizia nr. 24/14.11 .2011 a Î.C.C.J.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: cererea de înmatriculare a unui autoturism fără plata taxei de poluare – înregistrată la pârâtă sub nr._, în data de 27.05.2013 -, și răspunsul la aceasta, exprimat în cuprinsul adresei nr._/03.06.2013; traducerea în limba română după certificatul de înmatriculare al vehiculului marca Opel, având numărul de identificare W0L000036T1106108 - eliberat de autoritățile austriece; traducere în limba română după înscrisul intitulat "contract" – redactat în limba germană -, întocmit în data de 04.10.2012.
Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat ""contract" – redactat în limba germană -, întocmit în data de 04.10.2012, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Opel, având numărul de identificare W0L000036T1106108, de la cetățeanul Llic Zoran.
Autoturismul anterior menționat fusese înmatriculat în Austria, în data de 04.04.1996 -, conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al vehiculului, eliberat de autoritățile austriece.
Reclamantul a solicitat pârâtei ca automobilul marca Opel, având numărul de identificare W0L000036T1106108 să fie înmatriculat fără plata taxei de poluare însă, prin adresa nr._/03.06.2013, instituția pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile de exceptare/scutire de la plata timbrului de mediu, prevăzute de art. 3 și 8 din O.U.G. nr. 9/2013, ceea ce nu este cazul în speță.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, ,,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Așadar, textul de lege anterior menționat impune condiția ca, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamantul să fi suferit o vătămare – fie printr-un act administrativ, fie prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Reclamantul a invocat faptul că ar fi incidentă cea de-a doua ipoteză – în sensul că Instituția P. jud. D. - Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor ar fi refuzat să-i înmatriculeze autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al UE fără plata taxei de poluare, fără a prezenta și dovezi în acest sens.
La termenul de judecată din data de 26.04.2013, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei - în conformitate cu prevederile art. 1551 C.pr.civ. -, dat fiind că reclamantul nu depusese la dosar cererea de înmatriculare a automobilului proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante și răspunsul primit, așa cum i se solicitase prin citația transmisă pentru primul termen de judecată.
Ulterior, în data de 02.07.2013, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei - la care a atașat și adresa nr._/03.06.2013, prin care instituția pârâtă i-a răspuns la cererea de înmatriculare a automobilului proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante -, iar la termenul de judecată din data de 24.09.2013 a fost depusă și cererea anterior menționată – înregistrată sub nr._/27.05.2013.
Prin urmare, abia în data de 27 mai a anului 2013 reclamantul a adresat o cerere scrisă instituției pârâte, în timp ce, la momentul formulării acțiunii – 07.12.2012 -, acesta nu solicitase Instituției P. jud. D. - Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor înmatricularea autoturismului proprietate personală fără a achita taxa pentru emisii poluante instituită de Legea 9/2012.
Faptul că reclamantul a formulat cerere după ce instanța îi pusese în vedere să prezinte dovezi în acest sens – și după ce cauza fusese inițial suspendată, în data de 26.04.2013, tocmai din cauză că reclamantul nu depusese actele solicitate -, nu suplinește condiția impusă de art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, care presupune ca reclamantul să sufere o vătămare anterior (în prealabil) sesizării instanței de contencios administrativ. În altă ordine de idei, este de remarcat și faptul că, la data introducerii cererii de chemare în judecată - 07.12.2012 -, erau în vigoare prevederile Legii 9/2012 (așadar reclamantul nu se putea raporta decât la acest cadru normativ), în timp ce, la momentul la care reclamantul s-a adresat instituției pârâte - 27.05.2013 -, actul normativ anterior menționat fusese abrogat, iar înmatricularea vehiculelor era condiționată de achitarea unui timbru de mediu instituit prin O.U.G. 9/2013 – text de lege intrat în vigoare ulterior formulării acțiunii, în data de 15.03.2013.
Ca atare, nu fusese respectată cerința esențială a art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - refuzul nejustificat al unei autorități publice de soluționare a unei cereri -, la momentul intentării cererii de chemare în judecată, astfel încât reclamantul nu era îndreptățit să acționeze în justiție și să investească instanța de contencios administrativ competentă.
Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea formulată apare ca fiind neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. D., domiciliat în C., ., nr. 30, jud. D. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului D. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în C., .-95, jud. D., având ca obiect obligație de a face, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 septembrie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./09.10.2013/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 928/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6439/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
