Obligaţia de a face. Sentința nr. 8794/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8794/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 13545/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8794/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta C. M. M., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. A. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal -, de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantei consideră că Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal este competent să judece acțiunea.
Instanța apreciază, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004, că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa cauza dedusă judecății.
Avocat I. A., pentru reclamantă, depune la dosar două adrese, trimise părții pe care o reprezintă de către instituția pârâtă. Învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe – în dovedirea acțiunii -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul reclamantei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul anulării adresei nr._/05.08.2013 și obligării pârâtei de a înmatricula autoturismul proprietatea părții pe care o reprezintă fără plata taxei pentru emisii poluante. Precizează că nu înțelege să solicite cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 30 septembrie 2012, reclamanta C. M. M. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea adresei nr._/05.08.2013 (prin care i s-a răspuns la cererea de înmatriculare a autovehiculului dobândit prin partaj voluntar în data de 01.08.2013), iar autovehiculul marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ1HZVD468942 să fie înmatriculat fără achitarea timbrului de mediu prevăzut de O.U.G. 9/2013.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, în data de 31.05.2013, a devenit coproprietarul automobilului descris anterior – împreună cu numitul A. M. -, respectivul autoturism fiind achiziționat prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.
În data de 01.08.2013, bunul comun a fost partajat – conform încheierii de autentificare nr. 1339 -, reclamanta fiind cea care a dobândit deplina proprietate asupra autovehiculului.
Reclamanta a pretins că, în data de 02.08.2013, s-a prezentat la instituția pârâtă să depună actele necesare pentru înmatricularea automobilului proprietate personală, însă funcționarul de la ghișeu a refuzat să primească cererea, cu motivarea că s-a terminat programul de lucru cu publicul. Ca atare, a trebuit să se prezinte în data de 05.08.2013 cu aceeași cerere, însă solicitarea a fost respinsă cu motivarea că a intrat în vigoare un act normativ care abrogă art. 8 lit. f din O.U.G. nr. 9/2013.
Reclamanta a precizat că, împotriva răspunsului nr._/05.08.2013, a formulat plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 – în data de 12.08.2013, respectiva plângere fiind înregistrată sub nr. 2380 -, fără a primi însă vreun răspuns.
Reclamanta a arătat că, întrucât autoturismul supus înmatriculării a intrat în proprietatea sa anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 16/2013 – respectivul act normativ fiind publicat în Monitorul Oficial în data de 02.08.2013, a intrat în vigoare după trecerea unui termen de 3 zile de la momentul publicării, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea 24/2000 -, potrivit principiului neretroactivității legii civile – consacrat de art. 6 din Codul Civil -, textul de lege anterior menționat nu se poate aplica decât situațiilor ivite după adoptarea sa, și nu unor acte sau fapte juridice petrecute anterior. Prin urmare, cererea formulată de reclamantă trebuia analizată în raport de prevederile O.U.G. nr. 9/2013 și nu de dispozițiile O.G. nr. 16/2013
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: cererea de înmatriculare a unui autoturism fără plata taxei de poluare – înregistrată la pârâtă sub nr._, în data de 05.08.2013 -, și răspunsul la aceasta, exprimat în cuprinsul adresei nr._/05.08.2013; copie după adresa nr. 2380/02.10.2013 - trimisă de Instituția P. jud. D. reclamantei; copie după adresa nr._/22.10.2013 - trimisă de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne reclamantei; copie după certificatul de înmatriculare al vehiculului marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ1HZVD468942 - eliberat de autoritățile bulgare -, precum și traducerea actului în limba română; copia unui contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 31.05.2013; copia unui înscris intitulat "Act de partaj voluntar" – autentificat de Biroul Notarial "M. D." sub nr. 1339, în data de 01.08.2013.
Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 31.05.2013, reclamanta și numitul A. M. au achiziționat un automobil marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ1HZVD468942, de la cetățeanul I. I. Georgiev.
Prin "Actul de partaj voluntar" autentificat de Biroul Notarial "M. D." sub nr. 1339, în data de 01.08.2013, respectivul autoturism a fost dobândit în proprietate de reclamantă, sus-numitului A. M. fiindu-i achitată o sultă în cuantum de 750 Euro. .
Autovehiculul marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ1HZVD468942 fusese înmatriculat în Bulgaria, în data de 07.05.1997 -, conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al vehiculului, eliberat de autoritățile bulgare.
Reclamanta a solicitat pârâtei ca automobilul anterior menționat să fie înmatriculat fără plata timbrului de mediu însă, prin adresa nr._/05.08.2013, instituția pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile de exceptare sau scutire de la plata taxei prevăzute de O.U.G. nr. 9/2013, ceea ce nu este cazul în speță. De asemenea, în cuprinsul aceleiași adrese este inserată mențiunea că, începând cu data de 05.08.2013, au intrat în vigoare prevederile art. IV pct. 1 din O.G. nr. 16/2013 – publicată în Monitorul Oficial nr. 490/02.08.2013 -, care au abrogat disp. art. 8 lit. f din O.U.G. nr. 9/2013.
În ceea ce privește primul capăt de cerere – având ca obiect anulare act administrativ -, adresa nr._/05.08.2013 nu are caracterul unui act administrativ, în înțelesul conferit acestei sintagme de art. 2 lit. c din Legea 554/2004, care statuează "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice". Respectiva adresă nu vizează stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor reclamantei ci, pur și simplu, reprezintă documentul prin care se materializează refuzul pârâtei de a da curs cererii vizând înmatricularea unui autoturism fără plata timbrului de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013 - întrucât nu sunt incidente cazurile de exceptare de la plata respectivului timbru, reglementate de actul normativ anterior menționat -, astfel încât cererea de anulare a actului anterior menționat apare ca fiind inadmisibilă.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, O.U.G. nr. 9/2013 – act normativ intrat în vigoare în data de 15 martie 2013, care instituie obligativitatea achitării unui timbru de mediu -, statuează la art. 4 că "Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
Reclamanta nu contestă faptul că textul de lege anterior menționat impune necesitatea achitării unui timbru de mediu în situațiile descrise la art. 4 lit. a) - d), însă pretinde că beneficia de scutirea reglementată de art. 8 lit. f din O.U.G. nr. 9/2012.
Este adevărat că respectivul text de lege – care prevedea că "Timbrul nu se plătește atunci când autovehiculele sunt: .... dobândite prin partaj" -, a fost în vigoare până la data de 05.08.2013, moment în care a fost abrogat prin O.G. nr. 16/2013.Reclamanta afirmă că dispozițiile ultimului act normativ nu-i sunt aplicabile întrucât, pe de o parte, a dobândit autovehiculul anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 16/2013 iar, pe de altă parte, cererea de înmatriculare fără plata timbrului de mediu ar fi fost depusă, de asemenea, anterior intrării în vigoare a respectivului act normativ.
În ceea ce privește momentul dobândirii automobilului, acesta nu prezintă nicio relevanță juridică iar, cât privește susținerile referitoare la data depunerii cererii de înmatriculare a autoturismului proprietatea reclamantei fără achitarea timbrului de mediu, deși cererea aflată la fila 5 din dosar poartă mențiunea că ar fi fost redactată în data de 02.08.2013, dacă a fost prezentată după terminarea programului de lucru din data respectivă – fiind înregistrată ulterior, în data de 05.08.2013 -, în mod firesc instituția pârâtă a considerat că, în raport de momentul primirii cererii, erau în vigoare prevederile O.G. nr. 16/2013 – care, la art. IV, dispune abrogarea art. 8 lit. f din O.U.G. nr. 9/2012.
Însă, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere al reclamantei și s-ar considera că disp. O.G. nr. 16/2013 nu-i sunt aplicabile, cererea acesteia de înmatriculare a autovehiculului proprietate personală fără achitarea timbrului de mediu nu putea fi soluționată favorabil.
Astfel, textul de lege care, în opinia reclamantei, ar fi îndreptățit-o la efectuarea unei astfel de operațiuni - art. 8 lit. f din O.U.G. nr. 9/2012 -, trebuie corelat cu prevederile art. 4 lit. c) și d) din același act normativ și vizează ipoteza în care, după înmatricularea unui autoturism pentru care nu fusese achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării – sau, chiar dacă fusese achitată una dintre taxele anterior menționate, instanța judecătorească dispusese restituirea sumei plătite cu acest titlu, respectivul autovehicul este dobândit în proprietate – în urma partajului -, de către o altă persoană. Așadar, cerința esențială pentru scutirea de la plata timbrului de mediu, presupune ca un automobil să fi fost deja înmatriculat în statul român iar, ulterior, în urma dobândirii dreptului de proprietate – prin partaj -, asupra vehiculului de către o altă persoană, celui de –al doilea proprietar nu-i mai era percepută respectiva taxă.
Or, în speță, autoturismul proprietatea reclamantei nu fusese niciodată înmatriculat în statul român – nu a fost prezentată nicio dovadă în acest sens -, reclamanta fiind cea care a solicitat, pentru prima oară, efectuarea acestei operațiuni. În aceste circumstanțe, chiar dacă respectiva cerere de înmatriculare fără plata timbrului de mediu ar fi fost formulată anterior datei de 05.08.2013 – așa cum susține reclamanta -, în speță erau incidente prevederile art. 4 lit. a) din O.U.G. nr. 9/2012, astfel încât o astfel de cerere nu putea fi primită.
În consecință, reclamanta neputând invoca vreo cauză de exceptare de la plata timbrului de mediu - dintre cele reglementate de art. 8 din O.U.G. nr. 9/2012 –, și ținând seama că respectiva taxă stabilită este stabilită în limitele suveranității fiscale a României și percepută fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român - indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român –, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la înmatricularea vehiculului proprietatea reclamantei fără achitarea timbrului de mediu apare ca fiind neîntemeiat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. M. M., domiciliată în ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului D. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în C., .-95, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ și obligație de a face, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, recursul urmând a fi depus la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 03 decembrie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./07.01.2014/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 171/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 889/2013.... → |
|---|
