Obligaţia de a face. Sentința nr. 6872/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6872/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 2716/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6872/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier A. C. C. L.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant .. și pe pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect obligația de a face REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta reprezentata de av. P., și c. jur. N. U., pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei și reprezentantul pârâtei arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii,și anularea actelor contestate, arătând că la momentul achiziției reclamanta beneficia de scutire și nu poate fi obligată la ajustare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea contestației, și menținerea actelor administrativ-fiscale, ca legale și temeinice.
INSTANȚA
La data de 06 martie 2012 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a deciziei de impunere nr. F-DJ 640/14.06.2011, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 400/14.06.2011, cu consecința anulării obligației suplimentare de plată în cuantum total de 49.662 lei, reprezentând TVA respinsă la rambursare (34.530 lei) și accesorii TVA (15.132 lei) și a menținerii dispozițiilor din actele administrative prin care s-a stabilit că avem drept de rambursare pentru suma de 63.601 lei, anularea în totalitate a deciziei nr. 255/22.11.2011 emisă de către DGFP D. în soluționarea contestației formulate în procedura prealabilă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, controlul fiscal desfășurat la societatea reclamantă a cuprins perioada 01.06._11 și a avut în vedere soluționarea cu control ulterior a Deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare a soldului negativ, în cuantum total de 98.131 lei. Urmare a controlului, s-a apreciat că în perioada verificată societatea nu a aplicat ajustarea, la momentul vânzării, a taxei deductibile aferentă achiziției unui imobil în anul 2006, situație în care a diminuat taxa solicitată la rambursare cu suma de 34.530 lei și a calculat accesorii pentru taxa considerată de reclamantă deductibilă (și calificată de control ca fiind de plată).
A formulat contestație administrativă împotriva deciziei de impunere în raport de prevederile OG nr. 92/2003 modificată și completată, solicitând anularea în totalitate a sumelor reprezentând obligații suplimentare de plată .
Prin decizia nr. 255 din 22.11.2011, DGFP D. a respins contestația, menținând în totalitate actele administrative.
Reclamanta a arătat că a achiziționat în data de 22.06.2006, conform facturii fiscal nr._/22.06.2006, un imobil de la .. în factura emisă, furnizorul a consemnat următoarele: valoare de vânzare - 454.350 lei, taxa pe valoare adăugată - 86.326,50 lei, valoare totală - 540.676,50 lei. Totodată, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la momentul vânzării, pe factură s-a făcut mențiunea "taxare inversă", situație în care este evident că prețul de cumpărare, reprezentând prețul total negociat, a fost de 454.350 lei, iar acest preț a fost achitat cu OP 63/01.06.2006. A dovedit inclusiv organelor de inspecție fiscală faptul că spațiul comercial a fost achiziționat în vederea desfășurării activității de alimentație publică, deci în scopul realizării de operațiuni taxabile.
Din punct de vedere contabil, taxa pe valoare adăugată a fost înscrisă de reclamantă în jurnalul pentru cumpărări și în jurnalul de vânzări, fiind preluată atât ca taxă colectată cât și ca taxă deductibilă în decontul aferent lunii iunie 2006.
Totodată, ca justificare contabilă s-a înregistrat contabil 4426=4427 cu suma de 86.326,50 lei, și arată că potrivit dispozițiilor HG nr. 44/2004 înregistrarea contabilă 4426=4427 la cumpărător este denumită autolichidarea taxei pe valoarea adăugată, colectarea taxei pe valoarea adăugată la nivelul taxei deductibile fiind asimilată cu plata taxei către furnizor". Arată că organul de inspecție fiscală nu a vrut să ia în considerare faptul că achiziția imobilului si plata prețului nu a influențat în nici un fel taxa pe valoare adăugată datorată de societate. Prin această achiziție nu s-a diminuat în nici un fel taxa pe valoarea adăugată de plată către bugetul de stat. Ulterior acestei operațiuni, în cursul anului 2009 a avut loc livrarea spațiului comercial, societatea reclamantă a fost obligată să aplice măsurile de simplificare prevăzute de Codul Fiscal livrarea și plata bunului fiind făcută la valoarea de 425.000 lei, preț fără TVA, prin aceasta . neavând dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată înscrisă în document.
În aceste condiții, deoarece societatea reclamantă nu a dedus TVA înscrisă în facturi, solicitând să se constate că nu sunt aplicabile reclamantei dispozițiile art.161, alin.8 din Codul Fiscal (care prevăd că " (8) Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei aferente unei construcții sau unei părți din aceasta, terenului pe care este situată sau oricărui alt teren care nu este construibil, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, și care, la sau după data aderării, nu optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), va ajusta taxa deductibilă aferentă, în condițiile prevăzute la art. 149, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.) situație în care soluția organului fiscal, care a obligat societatea să ajusteze taxa, si a stabilit în aceste condiții, un debit suplimentar de 49.662 lei, este vădit netemeinică și nelegală.
In concluzie, solicită instanței admiterea acțiunii, anularea în parte a deciziei de impunere nr. F-DJ_.06.2011, cu consecința anulării obligației suplimentare de plată în cuantum total de 49.662 lei, și a menținerii dispozițiilor din actele administrative prin care s-a stabilit că avem drept de rambursare pentru suma de 63.601 lei, precum și anularea în totalitate a deciziei nr. 255/22.11.2011 emisă de către DGFP D..
In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004 și ale art. 218 din Codul de procedură fiscală.
A depus la dosar dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și actele administrative contestate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată
Prin sentința nr. 2179/23.05.2012, Tribunalul D. a respins acțiunea reclamantei. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis de Curtea de Apel C., prin decizia nr._/15.11.2012, cauza fiind trimisă spre rejudecare, Tribunalului D..
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 27.11.2012 iar la termenul acordat – 20.03.2013 – față de îndrumările deciziei de casare, a fost încuviințată la solicitarea reclamantei efectuarea unei expertize contabile având ca obiective - să precizeze, raportat la documentele contabile aparținând societății, care a fost modul de înregistrare al operațiunii de cumpărare a imobilului și să arate cum a fost înregistrată în contabilitate taxa aferentă prețului plătit, respectiv dacă modul de înregistrare a fost influențat în vreun fel TVA de plată; - să precizeze, în măsura în care societatea nu a beneficiat de dreptul de deducere al taxei la momentul achiziției bunului imobil, dacă în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 161 alin. 8 din Codul Fiscal, respectiv dacă reclamanta era obligată la ajustarea taxei, iar suma stabilită suplimentar de către DGFP D., prin decizia de impunere (_ de lei) este datorată.
Pentru efectuarea expertizei a fost desemnat expert M. A. care a efectuat expertiza și a depus raportul de expertiză la dosar la data de 27.04.2013, raport la care atât reclamanta cât și pârâta au formulat obiecțiuni, obiecțiuni încuviințate de instanță la termenul din 15.05.2013 și la care expertul a răspuns la data de 28.05.2013.
Reanalizând actele și lucrările dosarului instanța reține că prin Decizia de impunere nr. 640/14.06.2011, emisă de către DGFP D. – Activitatea de inspecție fiscală în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 400/14.06.2011, organele de control au stabilit în sarcina reclamantei . obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 34.530 de lei, reprezentând TVA respins la rambursare, precum și accesorii aferente, suma totală fiind de 49.662 de lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 255/22.11.2011, emisă de către pârâta DGFP.
Prin actele întocmite de organele de control ale DGFP D. s-a constatat că societatea reclamantă a achiziționat în anul 2006 o clădire, conform facturii fiscale_/22.02.2006, în valoare de 540.676,50 lei, din care TVA în sumă de 86.326,50 lei cu mențiunea "taxare inversă", clădirea fiind vândută în anul 2009 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial și a facturii nr._/15.07.2009 în valoare totală de 425.000 lei, la rubrica valoarea TVA fiind înscrisă mențiunea "scutit conf. legii 571/2003, al. 2, lit. f".
La data la care a avut loc achiziția imobilului clădire de către reclamantă erau în vigoare dispozițiile art. 1601 din Legea nr. 571/2003 care prevedeau că furnizorii și beneficiarii bunurilor prevăzute la alin. (2) au obligația să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.
(2) Bunurile pentru care se aplică măsurile simplificate sunt: a) deșeurile și resturile de metale feroase și neferoase, precum și materiile prime secundare rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare; b) terenurile de orice fel; c) clădirile de orice fel sau părți de clădire. Este considerată clădire orice construcție legată nemijlocit de sol; d) materialul lemnos. Prin normele metodologice de aplicare a Codului fiscal se vor nominaliza bunurile care se încadrează în categoria materialului lemnos.
(3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri prevăzute la alin. (2) furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea "taxare inversă". Furnizorii și beneficiarii evidențiază taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor livrări, respectiv achiziții, în jurnalele de vânzări și de cumpărări concomitent și o înscriu în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, fără a avea loc plăți efective între cele două unități în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată.
(4) Beneficiarii care sunt plătitori de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt aplică și prevederile art. 147, în funcție de destinația pe care o dau achizițiilor respective. Furnizorii deduc integral taxa pe valoarea adăugată la nivelul taxei colectate pentru livrările de bunuri pentru care au aplicat mențiunea "taxare inversă", chiar dacă sunt plătitori de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt.
(5) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii, cât și beneficiarii. În situația în care furnizorul nu a menționat "taxare inversă" în facturile fiscale emise pentru bunurile care se încadrează la alin. (2), beneficiarul este obligat să aplice taxare inversă, respectiv să nu facă plata taxei pe valoarea adăugată către furnizor, să înscrie din proprie inițiativă mențiunea "taxare inversă" în factura fiscală și să îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. (3)".
În consecință, față de dispozițiile legale mai sus expuse, la data achiziționării imobilului, reclamanta avea obligația să evidențieze TVA în contabilitate și în decontul de TVA ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, dat fiind că în cadrul taxării inverse reclamantul deduce și colectează TVA, însă vânzătorului îi plătește doar valoarea fără TVA.
Ulterior, în anul 2009, imobilul a fost vândut, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat notarial și a facturii nr._/15.07.2009 în valoare totală de 425.000 lei, la rubrica valoarea TVA fiind înscrisă mențiunea "scutit conf. legii 571/2003, al. 2, lit. f".
Pentru a beneficia de scutirile prevăzute de lege, reclamanta avea obligația să păstreze în patrimoniu mijlocul fix și să îl folosească în interesul activității o perioada de 5 ani, fără a fi obligata la ajustarea taxei, conform dispozițiilor art. 161 alin. 8 din Codul fiscal.
Deoarece reclamanta a vândut imobilul după o perioada de 3 ani legislația in vigoare o obliga la ajustarea taxei conform HG nr. 44/2004, pct. 85 alin. 5, care prevede: ,,Pentru aplicarea art. 161 alin. (8) si (10) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligația sa ajusteze taxa dedusa conform art. 149 din Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitata la 5 ani. "
Criticile reclamantei în sensul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 161 alin. 8 din Codul fiscal sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal ,,Persoana impozabila care a avut dreptul la deducerea integrala sau parțiala a taxei aferente unei construcții sau unei parți din aceasta, terenului pe care este situata sau oricărui alt teren care nu este construibil, construite, achiziționate, transformate sau modernizate înainte de data aderării, si care, la sau după data aderării, nu optează pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), va ajusta taxa deductibila aferenta, în condițiile prevăzute la art. 149, dar perioada de ajustare este limitata la 5 ani."
Dispozițiile art. 141 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 prevăd că ,,Următoarele operațiuni sunt, de asemenea, scutite de taxa: (…) f) livrarea de construcții/părți de construcții a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri. Prin excepție, scutirea nu se aplica pentru livrarea de construcții noi, de parți de construcții noi sau de terenuri construibile. In sensul prezentului articol, se definesc următoarele: 1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației in vigoare; 2. construcție înseamnă orice structura fixata in sau pe pământ; 3. livrarea unei construcții noi sau a unei părți din aceasta înseamnă livrarea efectuata cel târziu pana la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcției sau a unei părți a acesteia, după caz, in urma transformații; 4. o construcție noua cuprinde si orice construcție transformata astfel încât structura, natura ori destinația sa au fost modificate sau, in absenta acestor modificări, daca costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridica la minimum 50% din valoarea de piața a construcției, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării".
Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că, în mod corect, organele de inspecție fiscală au respins la rambursare TVA, în sumă totală de 34.530 lei, dat fiind că reclamanta, pentru a beneficia de scutirile prevăzute de lege, avea obligația să păstreze în patrimoniu imobilul clădire și să îl folosească în interesul activității desfășurate de societate o perioada de 5 ani, fără a fi obligată la ajustarea taxei. Ori reclamanta vândut bunul după o perioadă de 3 ani, astfel încât aceasta era obligată la ajustarea taxei conform pct. 83 alin. 5 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care prevede că ,,Pentru aplicarea art. 161 alin. (8) si (10) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligația sa ajusteze taxa dedusa conform art. 149 din Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitata la 5 ani. "
În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (fila 29).
În ceea ce privește accesoriile, astfel cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză acestea sunt datorate conform dispozițiilor art. 119, 120 din Codul de procedură fiscală însă calculul acestora a fost eronat fiind calculate majorări în plus în cuantum de 34 lei; suma totală a accesoriilor fiind de 15.098 lei și nu de 15.132 lei cum eronat a calculat organul de inspecție fiscală.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite în parte contestația și va dispune anularea parțială a deciziei nr. 255/22.11.2011 și deciziei de impunere nr.F.DJ 640/14.06.2012 în sensul că accesoriile sunt în cuantum de_ lei în loc de_ lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de reclamant .., C., C. C., nr. 87, .. D., în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., C., M. Firmilian, nr. 2, jud. D., având ca obiect obligația de a face REJUDECARE.
Dispune anularea parțială a deciziei nr. 255/22.11.2011 și deciziei de impunere nr.F.DJ 640/14.06.2012 în sensul că accesoriile sunt în cuantum de_ lei în loc de_ lei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, A. C. C. L. |
A.C. 25 Iunie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7498/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 03/2013.... → |
|---|
