Obligaţia de a face. Sentința nr. 6446/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6446/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 2529/63/2012**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6446/2013
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta N. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D., având ca obiect obligație de a face și pretenții – rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns mandatarul reclamantei – numitul N. A. -, și consilier juridic M. T. pentru pârâtă – care depune la dosar delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul reclamantei depune la dosar un înscris intitulat "note de ședință", în cuprinsul căruia se învederează că, în ceea ce privește capătul de cerere vizând transmiterea fără plafonare către C. de Pensii D. a declarațiilor pentru suma netă de 29.486 lei - conform Deciziei Curții de Apel C. nr. 2560/04.12.2008 -, pârâta a depus respectivele declarații rectificative în data de 30.04.2013.
Atât mandatarul reclamantei cât și reprezentanta pârâtei menționează că nu mai au alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe - în dovedirea acțiunii, respectiv în contradovadă -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
De asemenea, la interpelarea instanței, mandatarul reclamantei – numitul N. A. -, precizează că nu este licențiat în drept.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța, din oficiu, invocă excepția autorității de lucru judecat – în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect actualizarea debitului în sumă de 29.486 lei cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011 inclusiv -, și acordă cuvântul atât asupra acestei excepții cât și asupra excepțiilor necompetenței materiale a Tribunalului D. de a soluționa capătul de cerere anterior menționat, respectiv autorității de lucru judecat (în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 01.02._10) - invocate de pârâtă prin întâmpinare -, precum și asupra fondului numai reprezentantei pârâtei – dat fiind că mandatarul reclamantei, nefiind doctor sau licențiat în drept, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 4 și 5 C.pr.civ., nu poate formula concluzii orale.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepțiilor. Referitor la fondul capătului de cerere având ca obiect pretenții – solicită respingerea acestuia pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
La data de 29 februarie 2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr._, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SANATATE D., prin care s-a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la: transmiterea fără plafonare către C. de Pensii D. a declarațiilor pentru suma neta de 29.486 lei, conform Deciziei Curții de Apel C. nr. 2560/04.12.2008; actualizarea debitului principal (29.486 lei) cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011 inclusiv; plata primei de concediu pe anul 2010; plata sporului de 10% din salariul de baza pentru condiții vătămătoare pe perioada 01.02._10; actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data efectiva a plații.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că se află in ultimul an de serviciu si toate aceste drepturi - care i se cuvin -, afectează foarte mult calculul pensiei.
În luna decembrie 2011 C. de Asigurări de Sănătate D. a plătit contribuțiile către C. de Pensii D. pentru suma neta de 29.486 lei, fără să transmită și declarațiile pentru această sumă către C. de Pensii D.. Începând cu anul 2011, aceste contribuții sunt plafonate la 5 salarii medii, iar declarațiile către C. de Pensii D. trebuie transmise fără plafonarea contribuțiilor.
Decizia irevocabilă a Curții de Apel C. nr. 2560/04.12.2008 - pronunțată în dosarul nr._/63/2008 -, care se referă la suma netă de 29.486 lei, a fost actualizată cu coeficientul de inflație față de luna septembrie 2009, această decizie fiind favorabilă reclamantei, la fel ca si decizia nr. 2767/11.02.2011 referitoare la dosarul de executare silita nr._/215/2010. Suma de 29.486 lei a fost recuperată în dosarul de executare nr. 370/E/2009 al B. Talpa-Terpovici, fără a fi însă actualizată pentru perioada octombrie 2009 - august 2011 inclusiv .
In data de 23.01.2012 reclamanta a solicitat pârâtei să-i acorde prima de concediu pentru anul 2010, aceasta răspunzând că "bugetul alocat la capitolul cheltuieli de personal nu cuprinde sumele necesare plații primei de concediu aferentă anului 2010".
Conform art. 16 din OG nr. 6/2007 si in baza măsurătorilor efectuate de Laboratorul Central al Societății Naționale de Radiocomunicații s-a stabilit ca salariații CAS D. trebuie sa beneficieze de sporul de 10% din salariul de baza pentru condiții vătămătoare. In temeiul acestor dispoziții, începând cu data de 20.11.2008, s-a acordat sporul pentru condiții vătămătoare in cuantum de 10% din salariul de baza tuturor salariaților.
Decizia nr. 76 a fost rectificată cu decizia nr. 147/22.03.2010 prin care nu s-a mai acordat sporul de 10% din salariul de baza începând cu data de 01.01.2010. Cu toate acestea pe perioada 01.02._10, când decizia nr. 475/20.11.2008 era in vigoare, nu s-a mai plătit sporul de 10% din salariul de baza din lipsă de fonduri. O parte din salariații CAS D. au reușit sa obțină acest spor prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile date de Curtea de Apel C..
În opinia reclamantei, Decizia unilaterală a angajatorului pârât încalcă dispozițiile Primului Act Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale la care Uniunea Europeană a aderat prin Tratatul de la Lisabona și care devine obligatorie și pentru România. Conform acestei Convenții și interpretării date prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, creanțele salariale sunt bunuri în sensul întâiului Protocol Adițional și se bucură de imprescriptibilitatea dreptului de proprietate.
De asemenea, sunt încălcate prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, art. 17, cu privire la dreptul de proprietate, art. 23, pct. 3 privind dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25, pct. l privind dreptul la un nivel de trai decent.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/30.06.2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, drepturile salariale menționate mai sus nu au fost onorate de CAS D.. Prin aplicarea acestei măsuri s-a realizat o restrângere nepermisă a exercițiului dreptului la muncă, fiind afectată o componentă esențială a acestuia - dreptul salariat.
Prin urmare, sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 17, 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului si art. l din Protocol, Legea 188/1999, Legea 330/2009, OG 137/2000, Codul Muncii, Legea nr. 168/1999, Legea 554/2004.
Pentru termenul de judecată din data de 19.04.2012, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
În cuprinsul întâmpinării s-a învederat faptul că reclamanta, prin poprire, a încasat suma la care pârâta a fost obligată prin titlu executoriu, Trezoreria C. indisponibilizând contul instituției pentru cheltuieli materiale, iar contribuțiile de asigurări sociale au fost virate către C. de Pensii, prin ordinul nr._/23.12.2011, conform deciziei nr. 2560/04.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel C..
Referitor la capătul doi al cererii de chemare în judecată, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. de a-l soluționa.
Astfel, suma încasată de reclamantă s-a realizat prin executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 370/E/2009 al B. T. N. și Terpovici, iar la data de 20.03.2012, cu ordinul de plată nr. 3392/20.03.2012, pârâta a achitat reclamantei suma de 45 de lei, în procent de 1,25% din valoarea titlului executoriu.
Cu privire la plata primei de concediu pe anul 2010, pârâta a menționat că nu a fost achitată din cauza lipsei prevederilor bugetare la capitolul cheltuieli de personal.
Față de solicitarea reclamantei de acordare a sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 01.02._10, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că în dosarul nr._/63/2009 reclamanta a solicitat aceleași pretenții, iar la data de 27.01.2010 Tribunalul D. a respins această cerere - prin decizia nr. 922/ 20.04.2010 Curtea de Apel C. respingând recursul reclamantei.
Prin încheierea pronunțată în data de 19 aprilie 2012,Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului D. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare Secției C. Administrativ și Fiscal – în temeiul dispozițiilor art. 911 din Legea nr. 251/2006.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D. în data de 28 mai 2012, sub nr._ .
Prin sentința nr. 4486 din 17 octombrie 2010, Tribunalul D. a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins cererile privind actualizarea debitului în cuantum de 29.486 lei și plata sporului de 10% pentru perioada 01.02._10, întrucât exista autoritate de lucru judecat.
De asemenea, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la transmiterea fără plafonare către C. de Pensii a declarațiilor și, totodată, a fost admisă cererea privind plata primei de concediu, cu consecința obligării pârâtei de a achita reclamantei prima de concediu aferentă anului 2010 - actualizată în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, iar Curtea de Apel C., prin Decizia nr. 130/15 ianuarie 2013, a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță
În motivarea acesrei Decizii s-a învederat faptul că, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei să transmită fără plafonare către C. de Pensii D. a declarațiilor pentru suma neta de 29.486 lei, instanța de fond a reținut că aceasta nu este întemeiat întrucât reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor de către pârâtă de a transmite declarații corespunzătoare fiecărei luni, pentru contribuțiile sociale aferente drepturilor bănești acordate în baza hotărârii judecătorești, conform dispozițiilor art. 296 ind. 5 alin. 2 din Legea 571/2003.
Însă, instanța de fond nu a dispus administrarea niciunei probe în vederea verificării susținerilor reclamantei-recurente cu privire la această cerere. Această obligație subzistă cu atât mai mult cu cât prin întâmpinare pârâta a arătat că s-a adresat ANAF - Direcția generală proceduri pentru administrarea veniturilor-prin adresele nr. 5678/14.03.2012 și 6427/03.04.2012.
În plus, la dosarul de fond mai există și adresa nr._/02.05.2012 adresată ANAF -Direcția generală proceduri pentru administrarea veniturilor care vizează aceleași declarații rectificative ( fila 22).
Așadar, în vederea verificării susținerilor ambelor părți cu privire la acest aspect era necesar să fie administrate probe și în funcție de acestea, soluționată pe fond cererea reclamantei.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului D. în data de 14.02.2013, sub nr._ .
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul instituției pârâte, având calitatea de funcționar public de execuție – consilier clasa 1 superior, treapta 1.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3393/23.01.2012 reclamanta – alături de alți salariați ai instituției pârâte -, a solicitat achitarea primei de vacanță aferentă anului 2010 însă, prin adresa nr. 3245/16.02.2013, pârâta i-a comunicat că nu se poate da curs respectivei cereri, întrucât bugetul alocat la capitolul "cheltuieli de personal" nu cuprinde sumele necesare pentru a face plata
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. de a soluționa capătul de cerere având ca obiect actualizarea debitului în sumă de 29.486 lei cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011 inclusiv, instanța o consideră ca fiind neîntemeiată. Astfel, reclamanta solicită actualizarea unor sumele reprezentând drepturi salariale - cuvenite unui funcționar public - or, în raport de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 competența de soluționare a unor astfel de acțiuni aparține instanței de contencios administrativ competente – în speță Tribunalul D..
Cât privește capetele de cerere având ca obiect actualizarea debitului în sumă de 29.486 lei cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011 inclusiv, respectiv acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 01.02._10, instanța apreciază că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Conform prevederilor art. 1201 cod civil „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Așadar, acest text de lege stabilește că nu poate fi primită o acțiune având același obiect, aceleași părți și aceeași cauză cu o altă cerere de chemare în judecată soluționată anterior în mod irevocabil.
Instanța reține că, în dosarul nr._/63/2008 al Tribunalului D., reclamanta – alături de alte persoane -, a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligați să-i achite suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu 01 martie 2005 și până la data pronunțării - actualizate cu indicele de inflație, până la momentul plății efective.
Prin Decizia nr. 2560/04.12.2008, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de reclamanți împotriva Sentința nr. 2109/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul D. și a fost modificată respectiva Sentință în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtei să achite tuturor reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 23.04.2005 și până la data pronunțării Deciziei - actualizate cu indicele de inflație, până la momentul plății efective.
Ca atare, reclamanta deține titlu executoriu care statuează că sumele care urmează a i se achita trebuie actualizate în raport de indicele de inflație până la momentul plății efective iar, în faza executării silite, trebuiau respectate cele statuate de instanță. Dacă executorul judecătoresc nu a procedat la actualizarea sumelor cuvenite reclamantei decât până la data de octombrie 2009 – deși respectivele sume au fost achitate în august 2011 -, reclamanta avea la îndemână posibilitatea formulării unei contestații la executare, însă nu este admisibil a solicita să i se constituie un al doilea titlu executoriu care să vizeze perioada anterior menționată.
În mod similar, și în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 01.02._10, există autoritate de lucru judecat.
Astfel, prin Sentința nr. că, prin sentința nr. 198/27.01.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009 - rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 922/20.04.2010 a Curții de Apel C. -, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă – alături de alte persoane -, având ca obiect obligarea CAS D. de a-i acorda sporul pentru condiții vătămătoare reprezentând un procent de 10% din salariul de bază pentru perioada 01.02._10 - sume care să fie actualizate în raport de coeficientul de devalorizare a monedei naționale începând cu data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Prin urmare, este indubitabil că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între dosarul nr._/63/2008 al Tribunalului D. și capătul de cerere având ca obiect actualizarea debitului în sumă de 29.486 lei cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011, respectiv între dosarul nr._/63/2009 al Tribunalului D. și capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 01.02._10.
Ca atare, instanța constată că au incidență în cauză prevederile art. 1201 C.civil, cu consecința că alte două cereri identice cu cele anterior menționate nu pot fi primite (a doua instanță neputând contrazice cele statuate în mod irevocabil printr-o hotărâre anterioară), pentru că ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse anterior, vor fi respinse atât capătul de cerere având ca obiect actualizarea debitului în sumă de 29.486 lei cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011, cât și capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 01.02._10, întrucât în cauza există autoritate de lucru judecat .
Referitor la capătul de cerere având ca obiect transmiterea fără plafonare către C. de Pensii D. a declarațiilor pentru suma netă de 29.486 lei - conform Deciziei Curții de Apel C. nr. 2560/04.12.2008 -, prin înscrisul depus la termenul de judecată din data de 14.05.2013 – intitulat "note de ședință" -, reclamanta a specificat că pârâta a depus respectivele declarații rectificative în data de 30.04.2013.
În aceste circumstanțe, respectivul capăt de cerere a rămas fără obiect, urmând a fi respins ca atare.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect pretenții - obligarea pârâtei de a achita reclamantei prima de concediu pentru anul 2010 -, art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999 – text de lege aflat în vigoare până la data de 01.01.2011 -, statua că „Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.
Este adevărat că respectivul alineat a fost ulterior abrogat prin Legea 284/2010 – în vigoare începând cu data de 01.01.2011 -, însă respectiva abrogare nu poate produce efecte decât pentru viitor, neafectând în nici un fel drepturile cuvenite pentru anul 2010.
Respectivele prevederi legale - art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999 -, sunt foarte clare și conduc fără echivoc la concluzia că, pentru anul 2010, funcționarii publici sunt îndreptățiți să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
De altfel, nici pârâta nu a contestat faptul că actele normative în vigoare confereau reclamantei dreptul de a beneficia de concediu, singura sa apărare vizând „lipsa prevederilor bugetare la capitolul cheltuieli de personal”.
Însă, îndeplinirea unor obligații impuse de dispozițiile legale în vigoare nu poate fi amânată "sine die " (la nesfârșit) cu singura justificare că nu s-au prevăzut în buget sumele necesare pentru plata drepturilor cuvenite. Totodată, pentru a evita ca reclamanta să sufere o pagubă la momentul încasării sumei cuvenite din cauza devalorizării monedei naționale, este justificată și cererea de reactualizare a respectivei sume în raport de indicele de inflație.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admis capătul de cerere având ca obiect pretenții, cu consecința obligării pârâtei să achite reclamantei prima de concediu pentru anul 2010, actualizată în raport de indicele de inflație, până la momentul plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. de a soluționa capătul de cerere având ca obiect să actualizarea debitului în sumă de 29.486 lei cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011 inclusiv.
Admite excepția autorității de lucru judecat – în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect actualizarea debitului în sumă de 29.486 lei cu coeficientul de inflație, pentru perioada octombrie 2009 - august 2011 inclusiv, și acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 01.02._10.
Respinge cele două capete de cerere anterior menționate, întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat.
Respinge capătul de cerere având ca obiect transmiterea fără plafonare către C. de Pensii D. a declarațiilor pentru suma netă de 29.486 lei - conform Deciziei Curții de Apel C. nr. 2560/04.12.2008 -, ca fiind rămas fără obiect.
Admite capătul de cerere având ca obiect pretenții - obligarea pârâtei de a achita prima de concediu pentru anul 2010 -, formulat pe reclamanta N. C., domiciliată în C., .. D4A, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate D., cu sediul în C., ., nr. 8, jud. D..
Obligă pârâta să achite reclamantei prima de concediu pentru anul 2010, actualizată în raport de indicele de inflație, până la momentul plății efective.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 Mai 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./10.06.2013/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2703/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8199/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
