Pretentii. Sentința nr. 4811/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4811/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 20554/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4811/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta V. O. M., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamanta a depus la dosar atât timbru judiciar în valoare de 3 lei, cât și înscrisurile solicitate la termenul anterior.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. D., și rămâne în pronunțare atât asupra acesteia, cât și asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 13 noiembrie 2012, reclamanta V. O. M. a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 817 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, în anul 2012, a achiziționat un autoturism marca Audi, având nr. identificare WAUZZZ8K59NO55368 – înmatriculat pentru prima oară în anul 2009 - iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a trebuit să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/17.10.2012.
Reclamanta a menționat că faptul că a solicitat - cererea fiind înregistrată sub nr._/23.10.2012 -, A.F.P. C. sa-i fie restituita taxa de poluare, însă pârâta nu a dat curs respectivei cereri.
Reclamanta a făcut referire la disp. art. 25 CE - care prevede că „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import" - art. 28 CE - care prevede că „ între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent" -, și art. 90 CE -" nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect. produselor naționale similare".
De asemenea, niciun stat membru al Comunității Europene nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură de protejeze indirect alte sectoare de producție, din cuprinsul art. 90 CE rezultând că noțiunea de taxă cu efect echivalent își are originea într-o jurisprudență, astfel încât orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, reprezintă o taxă specială de înmatriculare cu efect echivalent în sensul art. 23 și 25 CE.
Sistemul de taxare nu este compatibil, de asemenea, cu art. 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să exclusă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unei taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu produsă efecte discriminatorii. Cât privește legislația internă, prin adoptarea O.U.G. 218/2008 intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă, în sensul că sunt direcționați consumatorii fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Prin urmare, taxa de poluare fiind percepută doar pentru autovehiculele înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene – nu și pentru autoturismele deja înmatriculate în statul român - O.U.G. 218/2008 îngrădește libera circulație a mărfurilor garantată prin aderarea României la Uniune.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității - care constituie o singură zonă economică, o piață comună, în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber -, Tratatul CE. a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul Comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 90 din Tratatul CE vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție ce pot rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa de poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniență din alte state, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
Trebuie avut în vedere, de asemenea, că Tratatul CE a creat „ o nouă ordine juridică" în Dreptul Internațional ( denumită astfel de Curtea Europeană de Justiție în cazul V. Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrate din legile interne.
Totodată, reclamanta a invocat și Decizia Curții Europene de Justiție din data de 07.04.2011.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/23.10.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule; copia chitanței ., nr._/16.10.2012; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile germane -, al autoturismului marca Audi, având nr. identificare WAUZZZ8K59N055368 și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „comandă obligatorie a unui autovehicul uzat” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 06.09.2012, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „comandă obligatorie a unui autovehicul uzat” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 06.09.2012, reclamanta a achiziționat un autoturism marca Audi, având nr. identificare WAUZZZ8K59N055368, de la societatea "Leymann Automobile".
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 09.02.2009 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autovehiculului marca Audi, având nr. identificare WAUZZZ8K59N055368 - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 18.10.2012 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/16.10.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de Legea 9/2012, în cuantum de 817 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/23.10.2012, reclamanta a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. D., instanța o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
Într-un litigiu în materia contenciosului administrativ, pentru a avea calitate de pârât sau intimat, este suficient a se aduce dovada că autoritatea publică este emitenta actului administrativ contestat - astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, respectiv "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice".
În speță, Decizia privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost întocmită de pârâta A.F.PC., iar suma menționată în cuprinsul respectivei Decizii a fost achitată la Trezoreria instituției anterior menționate – fapt certificat de chitanța ., nr._/16.10.2012 -, fiind ulterior virată în conturile pârâtei Administrația F. Pentru Mediu.
Cât despre pârâta D.G.F.P. D., atâta timp cât respectiva instituție nu a adoptat Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule și nici nu a încasat suma de bani plătită de reclamantă în temeiul respectivei Decizii, nu se poate considera că există raporturi juridice între pârâtă și reclamantă care să o îndreptățească pe aceasta din urmă să pretindă o anumită prestație și să acționeze în judecată instituția publică locală anterior menționată.
Pentru aceste considerentele, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. D. și, ca atare, va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din. Legea 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât aceasta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții A.F.P. C. și A.F.M și vor fi obligați aceștia – în solidar -, să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 871 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice D..
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei D.G.F.P. D. - având sediul în C., .. 2, jud. D. -, ca fiind intentată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea formulată de reclamanta V. O. M., domiciliată în C., cartier Calea București, nr. 30, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții anterior menționați, în solidar, să achite reclamantei suma de 817 lei - reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 02 aprilie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M. |
Red. C.G./02.05.2013/5 ex/
Tehnored. M.M/11 Aprilie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 5026/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6774/2013.... → |
|---|
