Pretentii. Sentința nr. 6957/2013. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 6957/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 313/63/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINTA Nr. 6957/2013

Ședința publică de la 25 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. P.

Grefier M. M.-S.

Pe rol pronuntarea asupra dezbaterilor care au avut loc în sedinta publică de la 18.06.2013 privind pe reclamant R.N.P.ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D., în contradictoriu cu pârât S. M., având ca obiect pretentii REJUDECARE.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de sedintă din aceeasi dată care face parte integrantă din prezenta sentintă.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele;

Prin sentința numărul 2393 din 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins excepția inadmisibilității.

S-a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Silvică D., în contradictoriu cu pârâtul S. M..

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei_,21 lei cu TVA, reprezentând prejudiciu produs reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de pârâtul S. M. instanța a apreciat-o neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamantul invocă inadmisibilitatea acțiunii raportat la dispozițiile art. 58 alin 1 din OUG 59/2000, conform cărora personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel coroborat cu dispozițiile art. 85 alin 1 și art. 84 din Legea nr. 188/1999, care reglementează răspunderea civilă a funcționarului public și repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b). Acesta susține așadar că reclamanta ar fi trebuit să utilizeze procedura prevăzută de Legea nr. 188/1999, respectiv să emită decizie de impunere sau să solicite asumarea unui angajament de plată.

Însă dispozițiile OUG 58/2000 privind Statutul personalului silvic reglementează răspunderea disciplinară a personalului silvic și nu răspunderea materială. Răspunderea materială a pădurarului se angajează potrivit dispozițiilor HG 1076 din 23 septembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier și Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste, iar aceste dispoziții nu prevăd obligativitatea emiterii deciziei de impunere sau asumării angajamentului de plată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:

Pârâtul S. M. a îndeplinit funcția de pădurar in cadrul O. S. Sadova, având in gestiune partida nr. 541, iar cu ocazia inventarierii efectuata pentru predarea gestiunii s-a constat diferențe nejustificate in gestiune intre stocul scriptic si cel faptic, stabilindu-se un prejudiciu care a constat in lipsa masa lemnoasa fasonata, in cuantum de 15.592,21 lei.

Reclamantul susține că prejudiciul nu s-a produs din culpa sa ci ca urmare a inundațiilor fluviului Dunărea din perioada martie –iunie 2010. Din probele administrate instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, față de dispozițiile care reglementează răspunderea sa materială.

Astfel potrivit art. 6 din HG 1076 2009, pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are în principal următoarele atribuții:

a) apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcțiilor, instalațiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieților și lăstarilor, precum și a oricăror fapte ilegale;

b) menține în bună stare bornele de hotar și limitele amenajistice, semnalează în scris șefului ierarhic eventualele încălcări ale limitelor fondului forestier sau ocuparea de terenuri din acest fond fără aprobare legală;

c) identifică arborii infestați, rupți, doborâți de fenomene naturale și raportează în scris șefului ierarhic;

d) participă la stabilirea prejudiciului produs în raza cantonului prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieților și lăstarilor și acționează pentru identificarea autorilor acestor fapte;

e) identifică cioatele arborilor tăiați ilegal și locurile arborilor scoși din pământ și le înregistrează în condica de serviciu;

f) încheie acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și ține evidența acestora în condica de serviciu;

g) confiscă sau reține, după caz, materialele lemnoase provenite din săvârșirea faptelor ilegale, în condițiile prevăzute de lege;

h) depune la sediul ocolului silvic, în termen de 5 zile de la data încheierii, actele de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice;

i) delimitează suprafețele aprobate pentru pășunat sau pentru trecerea animalelor prin păduri și urmărește respectarea condițiilor stabilite prin aprobările emise potrivit legii;

j) păstrează în stare de funcționare pichetele de incendiu și mijloacele pentru prevenirea și stingerea incendiilor din dotarea cantonului;

k) execută patrulări în vederea prevenirii incendiilor în zonele și perioadele de risc, iar în cazul declanșării unui incendiu alarmează ocolul silvic și celelalte instituții abilitate pentru astfel de situații și acționează imediat pentru localizarea și stingerea incendiului;

l) urmărește ca accesul și circulația persoanelor, autovehiculelor, motocicletelor, ATV-urilor sau mopedelor în fondul forestier să se facă în condiții legale;

m) supraveghează amenajările și lucrările silvice de combatere a eroziunii solului din pădure și din perimetrele de ameliorare și construcțiile aflate în raza cantonului, în vederea menținerii acestora în bună stare de funcționare;

n) ia măsuri de prevenire a depozitării de gunoaie, moloz, resturi menajere și altele asemenea, pe terenurile forestiere și în albiile cursurilor de apă din raza de competență, aplică prevederile legale în cazul constatării unor astfel de fapte;

o) urmărește ca recoltarea, din păduri sau alte terenuri din fondul forestier, de fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale, semințe, rășină, litieră, strat fertil de sol, nisip, piatră și altele asemenea să se facă de către persoane legal autorizate;

p) controlează circulația materialului lemnos în fondul forestier în vederea stabilirii provenienței și legalității transportului de materiale lemnoase;

q) instalează tăblițe avertizoare și de popularizare privind paza pădurilor, prevenirea și stingerea incendiilor de pădure, accesul și parcarea autovehiculelor în păduri;

r) identifică și semnalează organelor abilitate apariția cazurilor de poluare din raza cantonului;

s) completează corespunzător evidențele specifice în condica de serviciu și anexa la condică.

De asemenea potrivit art. 25 din Legea nr. 22/1969 gestionarul răspunde patrimonial pentru lipsurile în gestiune, iar sarcina probei de a justifica aceste lipsuri îi revine acestuia.

Prin probele administrate, respectiv prin declarațiile martorilor B. M. și M. M., s-a confirmat existența inundațiilor și faptul că o cantitate mare de lemne a fost luată de ape. Însă nu s-a dovedit că pârâtul S. M. ar fi luat toate masurile prevăzute de Ordinul 766/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de prevenire, constatare, evaluare și aprobare a pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase și de alți factori vătămători fondului forestier național, vegetației forestiere din afara fondului forestier național și obiectivelor instalate în acestea

Astfel, prin nota de constatare nr. 3606/11.05.2010( filele 86-87) și referatul nr. 4500/11.06.2010 (fila 75) s-a constatat faptul că depozitul Gura Jiului, pentru care s-a solicitat aprobarea pierderilor datorate calamităților nu există, nu există nici un document de mișcare a sortimentelor de masă lemnoasă fasonată în depozit. Referatul nr. 4500/11.06.2010 a fost aprobat prin Hotărârea nr. 13/21.06.2010 emisă de Comitetul Director al Direcției Silvice. De asemenea s-a stabilit că masa lemnoasă fasonată existentă în iunie 2010 era depozitată în mai multe tasoane pe suprafața P541, nu s-a putut justifica de ce depozitul s-ar fi înființat chiar pe malul Dunării

De asemenea reprezentanții reclamantei au constatat din verificările în teren, iar pârâtul nu a făcut proba contrară, că nu s-au luat măsuri de prevenire și limitare a pagubelor prin ancorarea stivelor cu sârmă și cuie, documente contabile din care să rezulte ridicarea acestor materiale de ancorare.

În plus nu există documente privind evoluția cotelor Dunării care să dovedească calamitățile din perioada menționată în procesele-verbale de constatare a acestor calamități întocmite de OS Sadova conform Ordinului 766/2007.

În ceea ce privește valoarea prejudiciului reținut în sarcina pârâtului acesta a fost stabilit prin Procesul-verbal de constatare și stabilire a pierderilor înregistrate în urma acțiunii unor factori vătămători încheiat la 30.04.2010 (fila 89), ca fiind de_, 21 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul S. M..

În motivarea cererii de recurs, pârâtul arată că instanța fondului nu a analizat acțiunea si probele administrate in cauza, motivarea sentinței fiind lapidara, in trei fraze, la propriu si nu la figurat, prin care se arata . considerentele pentru care a fost pronunțata hotărârea, fără a se face nici o referire expresa la motivul pentru care paratul S. M. a fost obligat sa plătească reclamantei suma de_,21 lei.

Din dispozițiile art.261 alin.l C. rezulta elementele pe care trebuie sa le cuprindă orice hotărâre judecătoreasca pentru exercitarea unui control judiciar. In acest sens, punctul 5 al textului menționat se refera la necesitatea, arătării motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si a celor pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor. Motivarea clara, convingătoare si pertinenta a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces in fata eventualului arbitrariu judecătoresc si singurul mijloc prin care se da posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

In speța, nu au fost respectate aceste dispoziții legale imperative.

Astfel, instanța nu a luat in considerare materialul probator existent la dosarul cauzei, deși s-au făcut toate demersurile pentru a dovedi ca paratul S. M. a depus toate diligentele pentru a limita pagubele produse de inundațiile fluviului Dunărea. Chiar instanța susține ca prin declarațiile martorilor B. M. si M. Marinei s-a confirmat existenta: inundațiilor si faptul ca o mare cantitate de lemne a fost luata de ape. Acești martori au susținut ca paratul, prin eforturi proprii a adus muncitori pentru a preveni si a limita pagubele, au susținut de asemenea ca stivele de lemne au fost ancorate cu sarma si cuie, acestea fiind cumpărate de S. M., dupa ce solicitase ajutorul Ocolului. Instanța a trecut peste toate aceste declarații, mai mult decât atat, nu au fost observate documentele privind evoluția cotelor Dunării in perioada menționata, desi au fost depuse la dosar.

De asemenea, motivează instanța ca reprezentanții reclamantei au constatat din verificările din teren ca paratul nu a luat masurile necesare pentru prevenirea si limitarea pagubelor prin ancorarea stivelor de lemne cu sarma si cuie. Nu exista la dosarul cauzei nici un document care sa ateste ca reprezentanții reclamantei au manifestat vreo nemulțumire in acest sens, mai mult decât atat, in adresa nr.3647/12.05.2010 Direcția S. D. înaintează întrebările la care trebuie sa răspundă reprezentanții Ocolului Silvic Sadova, printre acestea nefacandu-se referire la ancorarea stivelor de lemne. In nota din 05.05.2010 nu exista mențiuni referitoare la faptul ca lemnele nu ar fi fost ancorate. Exista totodată declarații ale reprezentanților Ocolului Silvic si ai 1 Primăriei Ostroveni in care se specifica faptul ca masa lemnoasa a fost luata de ape, imagini ce atesta acest lucru, toate aceste probe nefiind luate in considerare de instanța fondului. Pe langa toate acestea, instanța in virtutea rolului sau activ in administrarea probelor, era abilitata sa ordone completarea probelor administrate de parte mai ales ca paratul a solicitat de la casieria Ocolului, pe data de 27.02.2010 bani pentru sarma si cuie, solicitarea fiindu-i respinsa pe motiv ca momentan nu existau bani in casierie, acesta fiind sfătuit sa cumpere cele necesare din fonduri proprii, ulterior urmând sa i se returneze banii. Pe 29.02.2010 debitul apei crescând alarmant pădurarul a solicitat ajutor Primăriei Ostroveni, fiindu-i trimis de către viceprimarul O. Gh., prin C. M. un colac de sarma si cuie pentru a reuși sa ancoreze materialul lemnos. Atunci cand este posibila o verificare a stării de fapt, pe baza altor probe, instanța nu este scutita de obligația de a stabili adevărul prin administrarea acelor probe.

Nu se motivează in nici un fel ce nereguli s-au constatat in exercitarea atribuțiilor de serviciu de către parat, care sa atragă răspunderea sa patrimoniala, acesta nefacand altceva decât sa urmeze indicațiile superiorilor, ceea ce reiese din notele de relații date de către șeful de district, contabil sef, tehnician producție si pădurar la cererea comisiei formata din reprezentanții Direcției Silvice si comisiei constituita pe data de 05.03.2010 de către șeful de Ocol . Prezumția legala de culpa, invocata de reclamanta, produce efecte numai in măsura in care se face dovada existentei unui prejudiciu cert, a vinovăției si a unei legaturi de cauzalitate intre acestea pentru ca simpla prezumție legala de culpa nu este in măsura sa atragă si răspunderea materiala. Prejudiciul trebuie sa fie real, adică determinat pe baza unor analize concrete, salariatul nefiind ținut sa răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze.

Recursul este fondat.

Instanța de contencios administrativ a fost investită cu cererea reclamantei R.N.P.ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D. formulată împotriva pârâtului S. M., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 15 592,21 lei reprezentând prejudiciu produs reclamantei.

Instanța de fond a reținut în cuprinsul hotărârii atacate că din probele administrate, s-a confirmat existența inundațiilor și faptul că o cantitate mare de lemne a fost luată de ape, însă nu s-a dovedit că pârâtul S. M. ar fi luat toate masurile prevăzute de Ordinul 766/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de prevenire, constatare, evaluare și aprobare a pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase și de alți factori vătămători fondului forestier național, vegetației forestiere din afara fondului forestier național și obiectivelor instalate în acestea. S-a mai reținut că, potrivit art. 25 din Legea nr. 22/1969 gestionarul răspunde patrimonial pentru lipsurile în gestiune, iar sarcina probei de a justifica aceste lipsuri îi revine acestuia. În ceea ce privește valoarea prejudiciului reținut în sarcina pârâtului acesta a fost stabilit prin Procesul-verbal de constatare și stabilire a pierderilor înregistrate în urma acțiunii unor factori vătămători încheiat la 30.04.2010 a fiind de_, 21 lei.

Tribunalul, deși a motivat în cuprinsul considerentelor că existența inundațiilor este confirmată de probe, inundațiile fiind cauza prejudiciului stabilit în sarcina pârâtului, a mai reținut că pârâtul S. M. nu ar fi luat toate masurile prevăzute de Ordinul 766/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de prevenire, constatare, evaluare și aprobare a pierderilor provocate de fenomene meteorologice periculoase, fără a arăta care sunt acele măsuri prevăzute de dispozițiile legale, ce intrau în atribuțiile de serviciu ale pârâtului, și pe care acesta nu le-a luat pentru a limita sau îndepărta efectul inundațiilor.

Procedând de această manieră, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.p.c. și exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la motivarea hotărârii.

Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C.p.c. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În acest context, instanța de fond nu a analizat masurile prevăzute de Ordinul 766/2007 ce intrau în atribuțiile de serviciu ale pârâtului, și pe care acesta nu le-a luat pentru a limita sau îndepărta efectul inundațiilor, în contextul în care au fost administrate probe pentru a face dovada că pârâtul a făcut demersuri pentru limitarea efectelor inundațiilor. Obligându-l pe pârât la la plata prejudiciului produs de inundații, fără a analiza aspectele sus menționate, Tribunalul nu a tranșat problemele esențiale ale cauzei.

Motivarea hotărârii recurate nu corespunde condițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce consacră dreptul la un proces echitabil așa cum a fost consolidat în jurisprudența Curții, jurisprudență potrivit căreia art. 6 alin. 1 din Convenție include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, acest drept neputând fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Cauza Albina împotriva României).

Față de aceste aspecte, Curtea a apreciat că modalitatea în care instanța de fond a motivat hotărârea recurată echivalează cu necercetarea fondului cauzei, întrucât cercetarea fondului în sensul dispozițiilor art. 312 C.p.c. presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei. Din aceste motive și în raport de dispozițiile art. 312 alin. 5 C.p.c. Curtea a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pe rolul Tribunalul D.- Sectia de C. administrativ si fiscal,cauza a fost înregistrată sub nr._ ,primind termen de judecată la data de 21.05.2013.

Analizând actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:

Prin Procesul-verbal de constatare și stabilire a pierderilor înregistrate în urma acțiunii unor factori vătămători încheiat la 30.04.2010 (fila 89 dosar_ ), s-a stabilit in sarcina pârâtului valoarea prejudiciului in cuantum de_, 21 lei.

S-a stabilit că prin inventarierea efectuata pentru predarea gestiunii s-au constat diferențe nejustificate in gestiune intre stocul scriptic si cel faptic, stabilindu-se un prejudiciu care a constat in lipsa masa lemnoasa fasonata, in cuantum de 15.592,21 lei.

Potrivit art. 6 din HG 1076 2009, pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are în principal următoarele atribuții: