Pretentii. Sentința nr. 8472/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8472/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 10080/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8472/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul F. L. G. și pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. N. R. pentru reclamant, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza art. 131 N. C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în raport de art. 10 din Legea 554/2004.
Instanța pune în discuție prevederile art. 238 pct. 1 N. C.pr.civ.
Av. N. R. pentru reclamant depune la dosar delegația de substituire, chitanță de plată a onorariului pentru apărător și estimează că o durată de 30 de zile este suficientă a fi încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în raport de natura și complexitatea cauzei, ținând seama de probele ce urmează a fi administrate și dând eficiență prevederile art. 238 pct. 1 N. C.pr.civ., estimează că o durată de 30 de zile este suficientă a fi încheiată cercetarea procesului.
Instanța pune în discuție prevederile art. 23 alin. 5 din H.G. 520/2013.
Av. N. R. pentru reclamant solicită punerea în aplicare a prevederilor art. 23 alin. 5 din H.G. 520/2013.
Având în vedere prevederile art. 23 alin. 5 din H.G. 520/2013, pârâta A.F.P. C. este conceptată cu noua denumire, respectiv ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D..
Constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale a A.F.M. București și pe fond.
Av. N. R. pentru reclamant a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției și pe fond admiterea acțiunii, obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data plății, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 31.05.2013 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 5749,37 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii în fapt, arată că, în cursul anului 2008 a dobândit prin cumpărare un autoturism, înmatriculat anterior într-un stat UE, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de 5749,37 lei.
Menționează faptul ca a efectuat procedura prealabilă prevăzuta de Legea 554/2004, in sensul că s-a adresat cu cerere la ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. pentru restituirea taxei, însă aceasta a răspuns că nu este de acord cu restituirea sumei solicitate, adresa de răspuns fiind un refuz nejustificat la soluționarea cererii.
La solicitarea reclamantului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea diferenței taxei de primă înmatriculare, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, în speță Administrația Finanțelor Publice solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Organul fiscal a refuzat restituirea taxei.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
În ce privește fondul cauzei instanța reține că taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Conform dispozițiilor art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehicule, iar după modificarea acestei legi prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cât si scutiri de la plata taxei.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
În prezent, prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 2141 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Față de cele prezentate, instanța apreciază că taxa achitată apare a fi nedatorată.
Acesta a fost și motivul pentru care prin OUG 50/2008 s-a dispus restituirea parțială a sumei. Numai că reținerea parțială a sumei nu are temei legal.
Din această perspectivă, nu se poate reține că pârâta are temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În contextul actual, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are un alt mod de calcul și o altă destinație și per a contrario, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, ar fi contrară principiilor ce guvernează instituția aplicării în timp a legii, precum si a principiilor ce guvernează procesul civil.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasata anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție și art.1 din codul civil.
Din aceasta perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată de față, raportat la considerentele menționate anterior.
Încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut în temeiul unor dispoziții contrare dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunității Europene. Decurge de aici că statul nu este în drept să păstreze acele sume.
Ținând cont de principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, rezultă că noua ordonanță de urgență nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior.
Luând în considerare toate cele prezentate mai sus, rezultă ca soluția propusă de art. 11din OUG nr.50/2008 este nelegală și inaplicabilă întrucât, statul român nu poate fi îndreptățit să păstreze o taxă sau o parte dintr-o taxă prelevată cu încălcarea dreptului comunitar și totodată nu poate aplica retroactiv o nomă juridică pentru a determina o taxă care ar fi fost datorată la data primei înmatriculări anterior intrării în vigoare.
Nu este posibilă nici o compensare juridică sau financiară între sumele deja achitate si sumele calculate conform noii ordonanțe, deoarece nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior în contul bugetului statului (taxa de primă înmatriculare) și sumele care ar fi ipotetic datorate in temeiul OUG nr. 50/2008 la Fondul de mediu (taxa de poluare), întrucât cele două prelevări au naturi juridice diferite (acciza, respectiv taxa de mediu) și se fac venit la două componente distincte ale sistemului bugetar (bugetul de stat, respectiv bugetul F. de mediu).
După cum se poate cu ușurință observa, noua taxă introdusă prin OUG nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Pentru cele expuse, va fi admisă acțiunea și obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5749,37 lei taxă de primă înmatriculare.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, se reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cererea de restituire.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, se constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Aceste dispoziții au fost însă declarate ca fiind contrare normelor europene, numai în ceea ce privește data de la care trebuie acordată dobânda.
Astfel, CJUE s-a pronunțat, la data de 18.04.2013, în cauza C-565/11, I. contra României;
După ce a precizat că "atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătura directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei" a stabilit că "principiul efectivitatii impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și altii, citată anterior, punctul 29)".
În concluzie, CJUE a statuat că "dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
În raport de aceste concluzii, având în vedere și dispozițiile art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma europeană, textul din dreptul uniunii);
Instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la acordarea dobânzii, care se va calcula la nivelul prevăzut de art.124 C.pr.fiscală, de la data achitării taxei, respectiv 15.04.2008, până la data restituirii efective a taxei.
Acțiunea urmează să fie respinsă față de pârâta Administrației F. pentru Mediu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât suma la restituirea căreia a fost obligată pârâta AFP C., a fost achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare și nu cu titlu de taxă de poluare; aceasta din urmă, constituindu-se venit la Fondul de Mediu și gestionată de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008 și art 3 alin 1,5 și 6 din HG 686/2008 și nu taxa de primă înmatriculare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, acțiunea va fi admisă și va fi obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5749,37 lei reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
În raport de dispozițiile art.453N. C.p.c. va obliga pârâta Administrația Județeană A Finanțelor Publice D., către reclamant la plata sumei de 542 lei cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul F. L. G. cu domiciliul procedural în C., ., nr. 21, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., C., .. 2, jud. D..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 și respinge acțiunea față de aceasta
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 5749, 37 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, sumă la care se va aplica dobânda fiscală, calculată potrivit art. 124 C.pr.fiscală, de la data plății, respectiv 15.04.2008, până la data restituirii efective.
Obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 542 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Noiembrie 2013.
Președinte, M. D. I. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 5 ex
MI/C.P.
29 Noiembrie 2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 17/2013.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
