Pretentii. Sentința nr. 5536/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5536/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1016/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5536/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul P. I.-D., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. R. pentru reclamant, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pârâta AFP Calafat a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune.
Av. C. R., pentru reclamant, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 39 lei, timbru judiciar în valoare de 3 lei și înscrisuri doveditoare.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției invocate de pârâta AFP Calafat, după care asupra fondului.
Apărătorul reclamantului depune la dosar precizare în sensul că se solicită restituirea sumei de 3405 lei reprezentând diferența dintre suma achitată și cea restituită. Solicită respingerea excepției prescripției, susținând că termenul de prescripție a început să curgă din anul 2008, de la data formulării cererii de restituire a taxei. Pe fond, solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată:
La data de 14.01.2013 reclamantul P. I. D. a chemat în judecată pe pârâții A.F.P. CALAFAT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 5097 lei reprezentând taxa specială - taxa poluare, achitată în mod nelegal pentru autoturismul achiziționat, cu dobânda legală.
În susținerea acțiunii arată că, în conformitate cu prevederile art. 23(9) din Tratatul Uniunii Europene, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și la export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent.
De asemenea în cuprinsul art. 25 (12) din același tratat s-a convenit că statele membre se abțin să introducă între ele noi taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
In ceea ce privește România, prin Legea 343/2006 s-a introdus taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă cuprinsă in Codul Fiscal, Titlul VII intitulat „Accize și alte taxe speciale", respectiv Capitolul „Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule".
Codul Fiscal reglementează în art. 2141 nivelul taxei speciale și exigibilitatea și plata taxei speciale la bugetul de stat.
Referitor la exigibilitatea și plata taxei speciale, textul art. 214 Cod fiscal prevede că aceasta se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România.
Textul enunțat a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, până la această dată Codul fiscal al României necunoscând taxa specială de primă înmatriculare.
Scopul introducerii textelor referitoare la taxa de înmatriculare este evident, fiind destinat acoperirii TVA și a taxelor vamale care se plăteau la data introducerii unui autoturism în România, înainte de aderare și fiind ușor de dedus în raport de data includerii acestuia în legislația română.
Taxa de primă înmatriculare are caracterul unei taxe cu efect echivalent tarifului vamal, care este interzis a se practica așa cum rezultă din art. 23 și art. 25 între Statele membre ale Uniunii.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
în materie fiscală, în art. 90 (95) și următoarele din Tratat sunt reglementări exprese, care nu pot fi încălcate de statele membre.
Astfel, în baza art. 90 din Tratat nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin adoptarea măsurii taxei de primă înmatriculare s-a adus atingere liberei concurențe în interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul importului de autoturisme second hand, produse în alte state decât statul român.
Redactarea textului art. 2141 și art. 2142 este evident de natură a conduce la distorsiuni concurențiale, la discriminare între produsele aflate deja pe piața din România și cele importate din statele membre.
În acest sens, arătă că taxa de primă înmatriculare se plătește la prima înmatriculare în România a unui autoturism.
Ori, aceasta înseamnă că autoturismele second hand, care au mai fost înmatriculate în România, nu se supun taxei de primă înmatriculare situație în care se ajunge la încălcarea neutralității impozitării interne privind competiția între autoturismele aflate deja pe piața națională și cele similare importate dintr-un alt stat membru.
Măsura impusă de statul român conduce la discriminarea produselor provenite din alte state membre ale Comunității Europene, fiind de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate, ceea ce evident se înscrie în încălcările prevăzute de art. 90 din Tratat.
Atâta vreme cât pentru produsele naționale similare, respectiv autovehicule second hand nu este prevăzută o taxă de înmatriculare similară ca valoare, impunerea taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele provenind din alte state membre, fără distincție între autoturismele care nu au mai fost niciodată înmatriculate și cele care au fost deja înmatriculate într-un alt stat membru, constituie o încălcare a dispozițiilor Tratatului.
Discriminarea apare ca fiind indirectă, prin măsuri fiscale noi față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină.
Aceasta reprezintă nesocotirea dreptului comunitar, taxa impusă având efect ^ echivalent taxelor vamale și de natura a împiedica libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții de competiție egală.
Prin măsura dispusă, Statul Român a protejat produsele naționale, prin impunerea unei sarcini fiscale suplimentare, pentru cumpărătorii de autoturisme second hand dintr-un stat membru și cumpărătorii de autoturisme second hand înmatriculate deja pe teritoriul național.
Din moment ce taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu este prevăzută și pentru înmatricularea pe numele unui alt proprietar, a unui autoturism folosit deja în teritoriul național, obligativitatea plății taxei speciale la prima înmatriculare în România constituie în mod cert o încălcare a prevederilor legislației comunitare.
Regula de calcul a taxei de primă înmatriculare, stabilită în art. 2142 și anexele nr. 4.1 și 5 la Codul Fiscal evidențiază că un rol esențial în formula de calcul îl are capacitatea cilindrică a vehiculelor și cu cât această capacitate este mai mare cu atât și taxa este mai mare.
O analiză logică a textelor art. 2141 și art. 2142 reliefează faptul că scopul introducerii taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este tocmai acela de a fi plătit la prima înmatriculare în România, instituindu-se astfel o nouă taxă, cu echivalent similar taxelor vamale anterioare aderării României.
Trebuie avut în vedere că România nu este producător de autoturisme de capacitate cilindrică mare, ceea ce conduce la ideea favorizării, prin introducerea taxei de primă înmatriculare pentru orice autoturism importat din statele membre, a bunurilor produse sau deja folosite pe teritoriul național.
În conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării României, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
De asemenea, în baza art. 148 alin.4 din Constituția României, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și a prevederilor alin. 2 al aceluiași text, motiv pentru care judecătorul național trebuie să aplice cu prioritate, în cauzele deduse judecății, normele dreptului comunitar.
În drept invocă dispozițiile art. 25 și 90(110) din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992.
A depus la dosar chitanța de plată a taxei, actele de proveniență din străinătate și cartea de identitate a mașinii.
Pârâta AFP C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, ca prescisă.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, cu prioritate asupra excepției, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism folosit, încheind în acest sens contract de vânzare-cumpărare.
În vederea înmatriculării autoturismului și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5097 lei, așa cum rezultă din chitanța fiscală . nr._/18.06.2007.
După . dispozițiilor OUG 50/2008 și ulterior ale legii 9/2012, reclamantul a solicitat restituirea taxei, prin cererea înregistrată sub nr._/11.01.2013;
În drept, potrivit art.135 din OG 92/2003 Prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea: Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
Întrucât reclamantul a efectuat plata la data de 18.06.2007, iar restituirea se poate solicita de la această dată, termenul de prescripție începe să curgă de la 1 ianuarie 2008 și se împlinește la 31 decembrie 2012.
Cum cererea adresată organului fiscal a fost formulată la 11.01.2013, deci după împlinirea termenului de prescripție, instanța apreciază excepția întemeiată, urmând să o admisă și să respingă în consecință acțiunea.
Apărările reclamantului care invocă întreruperea termenului de prescripție, arătând că a formulat o cerere de restituire și că s-ar fi dispus restituirea parțială a taxei, nu sunt susținute de probele administrate.
Astfel, cererea depusă la dosar nu poartă dovada înregistrării la organul fiscal; de asemenea, nu a depus înscrisuri în dovedirea faptului că s-ar fi dispus restituirea parțială a sumei; mai mult, aceste susțineri sunt contrazise chiar de conținutul cererii adresate organului fiscal în 2013, cerere prin care se solicită întreaga sumă.
În concluzie, instanța constată că reclamantul, căruia îi revenea această sarcină, nu a probat existența vreunui caz de întrerupere a prescripției, motiv pentru care, urmează a se constata prescris dreptul material la acțiunea în restituirea sumei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției.
Respinge cererea formulată de reclamantul P. I.-D., domiciliat în C., .. A., nr.5, ., ., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CALAFAT, cu sediul în Calafat, ..3, jud. D., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 5 ex./19 Aprilie 2013
C.I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3751/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 17/2013.... → |
|---|
