Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Sentința nr. 1681/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1681/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 18561/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1681/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul O. I. REGIONAL PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE" REGIUNEA SUD VEST OLTENIA, în contradictoriu cu pârâții N. R. C., B. C. F., terț poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. - TREZORERIA C., având ca obiect termen de grație/eșalonare plată obligație.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că, din eroare, a fost conceptat și citat în cauză B. C. F., față de cadrul procesual stabilit prin sentința de declinare, în care nu figurează ca parte B. C. F..
Față de acest aspect, va dispune scoaterea din cauză a B. C. F., motiv pentru care constată că excepția invocată rămâne fără obiect.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2012, la data de 08.05.2012 contestatorul O. OPERAȚIONAL I. REGIONAL PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE" REGIUNEA SUD VEST OLTENIA în contradictoriu cu intimații N. R. C., B. C. F., terț poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C.-TREZORERIA C., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea înființării popririi în dosarul de executare silită nr.260/E/2009, instituirea asupra contului OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia deschis la Trezoreria C. aferentă titlului executoriu sentința civilă nr.2344/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul_/63/2008, acordarea unui termen de garație/și/sau stabilirea unor termene de plată eșalonate a obligației de plată, suspendarea continuării executării silite în dosarul de executare silitănr.260/E/2009, instituită asupra contului O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia deschis la Trezoreria C..
In motivarea cererii, contestatorul a arătat că urmare a comunicării înregistrate la O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia sub nr.2806/30.03.2012, în temeiul art.454 și 371 indice 2 C. p.c a fost instituită de către Birou executor Judecătoresc C. F. la Trezoreria C. înființarea popririi conturilor O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia.
În ceea ce privește petitul privind acordarea unui termen de grație și /sau stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației de plată prin încheierea din data de 27.04.2012 instanța a dispus disjungerea acestuia, formarea unui nou dosar și judecarea în mod distinct.
Astfel, cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr_/215/2012.
În cauză de față, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale în soluționarea sesizării, care va fi analizată și soluționate cu prioritate de către instanță,în conformitate cu disp. art. 137 și art. 158 și urm. Cod procedură civilă:
Prin sentința civilă nr.8491/01.06.2012 Judecătoria C. a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, pe cale de consecință a declinat competența soluționării cauzei având ca obiect cererea de acordare a unui termen de grație si/sau stabilirea unor termen de plată eșalonate a obligației de plată prevăzută în sentința civilă nr. 2344/26.11.2008 a Tribunalului D., formulată de petentul O. I. Regional pentru Programul Operațional Sectorial „ Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud Vest Oltenia, în contradictoriu cu intimata N. R. C., în favoarea Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată contestatorul a solicitat acordarea unui termen de grație și stabilirea unor termene de plată eșalonate a obligației de plată stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu reprezentat de sentința 2344 /26.11.2008 pronunțată de Tribunalul D. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea cererii privind acordarea termenului de grație.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din OUG 4/2011 de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002 în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1, 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective, iar potrivit alin. 2 în cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, instanța mai arată că potrivit dispozițiilor alin. 4 instanța sesizată potrivit alin. (1), (2) sau (3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate.
Astfel, instanța reține că prin această normă specială se stabilește competenta exclusivă a instanței de judecată învestite cu cererea având ca obiect acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației și suspendarea executării silite în cazul în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv instanța care a pronunțat hotărârea prin care a fost stabilită obligația de plată.
Verificând competența, prima instanță a constatat că sentința nr. 2344 /26.11.2008, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care a fost stabilită în sarcina contestatorului obligația de plată către debitorul N. R. a sumelor reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.01._08 a fost pronunțată de Tribunalul dol j- Secția de C. Administrativ și Fiscal, astfel că aceasta este instanța competentă.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea cu care a fost învestită, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 6, alin. 2 OUG 4/2011 raportat la prevederile art. 158 Cod de procedură civilă a admis excepția necompetentei materiale invocată din oficiu si, pe cale de consecință, a declinat competenta de soluționare a acestei cauze în favoarea Tribunalului D. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția C. sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
Instanța a constatat că, din eroare, a fost conceptat și citat în cauză B. C. F., față de cadrul procesual stabilit prin sentința de declinare, în care nu figurează ca parte B. C. F..
Față de acest aspect, a dispus scoaterea din cauză a B. C. F., motiv pentru care a constatat că excepția invocată a rămas fără obiect
Analizând actele si lucrările dosarului instanta constată ca prin sentința nr. 2344/26.11.2008 a Tribunalului D. – Secția C., pronunțată în dosarul nr._/63/2008, reclamanta din prezenta cauza a fost obligată să achite pârâtei suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare de 25% pe perioada 26.05.2008 – 26.11.2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective. Sentința este irevocabilă prin respingerea recursului.
Întrucât debitorul nu s-a conformat titlului executoriu, urmare a cererii formulată de creditor, s-a început executarea silită a debitorului formându-se dosarul de executare nr. 260/E/2009 al B. C. F..
În cadrul acestui dosar a formulat contestație la executare debitorul.
Prin prezenta cerere, debitoarea reclamantă a solicitat acordarea unui termen de grație sau stabilirea unor termene de plată eșalonate a obligației stabilite prin sentința nr. 2344/26.11.2008 a Tribunalului D. – Sectia C..
Cererea a fost înregistrată pe rolul judecătoriei C., fiind înaintată Tribunalui, prin declinare.
Potrivit disp. art. 6 din OG 22/2002 „(1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
(2) În cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.
(4) Instanța sesizată potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat”.
În cauză, se constată că sentința invocată este titlu executoriu, fiind investită cu formulă executorie, nefiind executată pană în prezent.
Acordarea termenului de grație sau a unor termene de plată eșalonată a obligației este posibilă, în condițiile art. 6 din OG 22/2002, numai dacă imposibilitatea îndeplinirii obligației de către instituția debitoare este determinată de motive temeinice, sarcina probei revenind acesteia, potrivit disp. art. 1169 C.civ.
Reclamanta nu a făcut dovada în concret, a imposibilității executării, apărările formulate in acest sens prin cererea de chemare în judecată fiind simple susțineri, nedovedite, astfel ca nu vor fi avute in vedere de instanța.
Nici cuantumul sumei pentru care s-a început executarea, respectiv 507,75 lei, nu poate susține afirmațiile reclamantei, având în vedere că nu este vorba despre o sumă excesivă.
Pe de alta parte, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția (Europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României.
Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
În Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului sau altei instituții publice să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Pentru ca o astfel de privare să fie în acord totuși cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui “să fie prevăzută de lege”, “să urmărească un scop legitim” iar ingerința în dreptul de proprietate ar trebui să răspundă criteriului proporționalității (a se vedea în acest sens paragrafele 78 din Hotarârea pronunțată de CEDO în Cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 414/2000).
Trecând peste faptul că este nefiresc ca statul să își creeze prin acte normative situații în care să fie exceptat de la obligația de executare silită a unei hotărâri judecătorești, instanța constată că ingerința este prevăzută de lege.
Însă cerința de a corespunde interesului legitim public, nu este îndeplinită; astfel, aprobarea ordonanței este motivată de necesitatea "menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar", însă jurisprudența CEDO menționează constant că "complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația sa prevăzută de Convenție de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătorești care sunt obligatorii și executorii"; că nu este permis autorităților statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească; că este obligația statelor contractante de a-și organiza sistemul juridic în așa fel încât autoritățile competente să își poată executa obligațiile.
Nici cerința proporționalității măsurii nu este îndeplinită, fiind de natură a distruge echilibrul just dintre protecția proprietății individuale și cerințele interesului public.
Dispozițiile derogatorii ale OG 22/2002 favorizează statul acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.
În plus, debitorul nu oferă nici un argument în ceea ce privește neexecutarea acestei obligații în perioada dintre data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabila constituind titlu executoriu și data solicitării termenului de gratie.
Pentru considerentele expuse, și având în vedere disp. OG 22/2002 instanța va respinge cererea privind acordarea unui termen de grație sau stabilirea unor termene de plată eșalonate a obligației stabilite prin sentința nr. 2344/26.11.2008 a Tribunalului D. – Secția C., pronunțată în dosarul nr._/63/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul O. I. REGIONAL PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE" REGIUNEA SUD VEST OLTENIA, cu sediul în C., ..14, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul N. R. C., domiciliat în C., ., jud. D., și terț poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. - TREZORERIA C., cu sediul în C., ..2, jud. D..
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 5 ex./18 Februarie 2013
C.I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 8549/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2146/2013. Tribunalul... → |
|---|
