Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 899/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 899/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 5080/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 899/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător J. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurentul . și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ D., împotriva sentinței civile nr. 5487 din 03 aprilie 2013 de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. R. D. pentru recurent și cons.jur. T. A. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu este motivat.
Av. R. D. pentru recurent motivează oral recursul, în baza art. 34 alin 2 din O.G. 2/2001 și invocă dispozițiile art. 304 pct.9 c.pr.civ. susținând aplicarea greșită a legii. Arată că, din probele administrate a reieșit contrariul contravențiilor reținute în sarcina petentului. Susține că nu există nici un raport juridic între persoana petentului și I.T.M. Din anul 2009 sunt angajați curieri, după care s-a externalizat serviciul de distribuție materială către alte firme. Numitul B. G. a participat în mod ocazional și în calitate de ziler, fiind întocmite toate formele prevăzute de L. 52/2011. Din fișa de identificare rezultă că a semnat o convenție civilă, care nu se înregistrează la I.T.M. Invocă și data semnării acesteia, 16.01, după amiaza. Învederează și că fapta nu este descrisă, fiind incidente dispozițiile art. 16 și 19 al OG 2/2001. Depune la dosar practică judiciară.
Cons.jur. T. A. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Invocă fișa de identificare și faptul că nu s-a făcut dovada că lucrează pentru celelalte societăți.
INSTANȚA
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 03 aprilie 2013 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 23.01.2013 de către un agent constatator din cadrul intimatului I. T. de Muncă D., petenta . fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că, la data de 16.01.2013, în urma controlului efectuat în C., cartier Craiovița Nouă, . depistat numitul B. G., care desfășura activitate in beneficiul petentei, fără a avea întocmit contract individual de muncă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16 alin.l și art. 276 alin.l lit.e din Legea nr. 53/2003, modificată și completată.
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141-A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului(aplicarea unei amenzi în cuantum de 10.000 lei unei societăți comerciale), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției prin prisma criticilor formulate de către petentă, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G.2/2001.
In ceea ce privește critica petentei, în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OG nr.2/2011 în sensul că agentul constatator nu a descris în concret fapta și că procesul verbal de contravenție cuprinde dispoziții contradictorii, instanța constată că agentul constatator a asigurat respectarea dispozițiilor legale prev. de art. 16 alin.1 din OG 2/2001, fiind descrisă presupusa faptă contravențională, reținându-se că petenta a primit la muncă pe numitul B. G., fără a i se încheia contract individual de muncă, iar procesul verbal nu cuprinde nici o dispoziție contradictorie.
De asemenea, neîntemeiate sunt și criticile conform cărora au fost încălcate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 în sensul că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent, întrucât în cuprinsul procesului se menționează că acesta a fost încheiat la sediul intimatei, iar persoanele de față au calitatea de agenți constatatori și nu pot avea calitatea de martor.
Mai mult instanța constată că petenta nu a dovedit în nici un fel existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anulare, prin nesemnarea procesului verbal de un martor asistent conform dispozițiilor art. 105 C.proc.civ, iar cazurile de nulitate absolută sunt strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, din declarația numitului B. G. dată in fața agentului constatator, instanța reține că acesta desfășura activitate in cadrul societății petente de la 16.01.2013, fără a avea incheiat contract individual de muncă in forma scrisă.
Această declarație are forță probantă in cauză, fiind completată in prezența agentului constatator, unde a fost identificat numitul B. G., care desfășura efectiv activitate in beneficiul societății fără forme legale.
În ceea ce privește apărarea petentei, în sensul că avea încheiat contract de distribuție materiale cu . SRL, care la rândul său avea încheiat contract de prestări servicii cu numitul B. G. încă din data de 15.01.2013, instanța nu va putea da relevanță acestor susțineri atâta timp cât acest contract de prestări servicii nu este înregistrat la ITM D., iar pe de altă parte numitul B. G. a menționat în fișa de identificare însușită prin semnătură că lucrează din data de 16.01.2013, motiv pentru care se reține că are valoarea unui înscris încheiat pro cauza.
Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată, constituie contravenție „ primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă".
De asemenea, conform art. 16 alin.l din actul normativ anterior menționat contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revenind angajatorului.
Totodată, deși, la data efectuării controlului, agentul constatator a lăsat o înștiințare prin care conducerea societății era obligată să se prezinte la sediul intimatei la data de 17.01.2013, ora 9.00 la sediul ITM D., în vederea finalizării actului de control, administratorul societății nu s-a conformat invitației și nu a prezentat documentele solicitate, ceea ce denotă faptul că persoana anterior menționată nu avea încheiat contract individual de muncă la data controlului.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petentă nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată, în condițiile în care gradul concret de pericol social relativ ridicat al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului și în consecință apreciază că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs . criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recursul a fost motivat oral, conform dispozițiile art. art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică starea de fapt reținută de instanța de fond.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În mod corect a fost înlăturată apărarea petentei, referitoare la lipsa descrierii faptei săvârșite, față de constatările procesului verbal, care permit încadrarea faptei în textul sancționator.
În privința temeiniciei, a concluzionat că probele administrate susține cele reținute în procesul verbal.
A avut în vedere, pe de o parte, prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a avut în vedere declarația dată de persoana depistată, în fața agentului constatator, declarație potrivit căreia numitul B. G. presta activitate pentru petentă, fără contract de muncă.
Însă prima instanță nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărările petentului referitoare la existența unei convenții între numitul B. G. și ..
Reanalizând materialul probator administrat în cauză, prin coroborarea probelor administrate, Tribunalul apreciază că fapta reținută în procesul verbal este infirmată de probele administrate.
Astfel, se are în vedere, în primul rând, declarația dată de numitul B. G. în fața agentului constatator în care acesta menționează: "nu am semnat contract de muncă; am semnat o convenție civilă".
Afirmațiile acestei persoane sunt confirmate de actele depuse, din care rezultă că, într-adevăr, numitul B. G. încheiase la data de 15.01.2013 (deci anterior controlului) o convenție civilă cu ., prin care primul se obliga să presteze servicii de distribuire materiale publicitare pe întreaga durată a campaniei.
În al doilea rând, trebuie avut în vedere contractul nr.011/3.10.2010 și actele adiționale, contract încheiat între societatea petentă și ., prin care ultimul se obliga să presteze pentru petentă servicii constând în distribuirea materialelor publicitare.
Aceste înscrisuri fac plauzibilă susținerea petentei potrivit cu care prestarea de către numitul B. a acestor servicii pentru petentă (acesta a declarat că prestează activitate ca și distribuitor) nu are justificare atâta vreme cât petenta avea asigurată distribuția de materiale publicitare de către ..
Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere și considerentele sentinței nr.1492/26.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ *, considerente care rețin imposibilitatea reclamantei de a încheia contracte individuale de muncă pentru aceste servicii, de distribuire a materialelor publicitare, dar și înscrisul depus la fila 59 care atestă că numitul B. a fost remunerat pentru serviciile prestate de către ., la data de 5.02.2013.
De asemenea, Tribunalul mai constată că argumentul instanței de fond, cu care a înlăturat convenția dintre numitul B. și ., respectiv acela că lipsa înregistrării acestuia la ITM pune la îndoială existența convenției, este eronat, atâta timp cât convențiile civile, încheiate în baza codului civil, nu se înregistrează la ITM.
Toate acestea formează conduc la concluzia inexistenței faptei reținute în procesul verbal.
Această concluzie explică și motivul pentru care petenta nu a răspuns înștiințării de a se prezenta la sediul ITM; înștiințarea a fost comunicată numitului B. care nu a comunicat-o la rândul său petentei, de vreme nu avea niciun fel de contract sau convenție cu aceasta.
Având în vedere cele expuse, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi admis recursul și modificată sentința în sensul că, pe fond, va fi admisă plângerea formulată și anulat procesul verbal de contravenție . nr._/23.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul privind pe recurentul . și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ D., împotriva sentinței civile nr. 5487 din 03 aprilie 2013 de Judecătoria C..
Modifică sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție ., nr._/23.01.2013 și exonerează petentul de plata amenzii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, J. S. |
Grefier, C. P. |
Red. 2 ex
C.I/CP.
23 Septembrie 2013
Jud. fond. M.G.Z.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3469/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8549/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
