Alte cereri. Sentința nr. 1111/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1111/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 2467/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1111/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. în contradictoriu cu pârâtul A. R. C., având ca obiect – reexaminarea sancțiunii contravenționale .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art.242 c.p.civ., după care;
Apreciind cauza în stare de judecată, instanța reține cauza spre soluționare, cu luarea în considerare a excepției necompetenței materiale.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 11.12.2013 Judecătoria C. a dispus admiterea excepției necompetenței materiale a Judecatoriei C., invocata de din oficiu, de instanță și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze având ca obiect - reexaminarea sancțiunii contravenționale formulată de petentul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C. ,.,jud.D. în contradictoriu cu intimatul A. R. C., cu domiciliul în com.Poiana M. .,jud.D. în favoarea Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1301 alin. 2 C. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."
Art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 stabilește doar competența teritorială a instanței de judecată: "În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată."
Cu privire la competența materială în astfel de cauze, instanța reține că art. 95 pct. 1 din Codul procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/210 stabilește plenitudinea de competență a tribunalelor: "Tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe".
Deși până la . Codului de Procedură Civilă, republicat cu modificările sale ulterioare, la 15 februarie 2013, cererile de înlocuire a amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității erau de competența judecătoriilor, având în vedere plenitudinea de competență în virtutea dispozițiilor alin. 1 pct. 1 art. 1 din codul de procedură civilă din anul 1865, care le confereau competența în soluționarea tuturor proceselor și cererilor, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, dispozițiile amintite nu au fost păstrate prin dispozițiile art. 94 din C. 2010 intrat în vigoare la 15 februarie 2013, în sensul că judecătoriilor li se atribuie o competență materială redusă, limitativă, art. 95 enunțat mai sus instituind plenitudine de competență pentru tribunale.
Potrivit art. 32 din OG 2/2001"(1)Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. (2)Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)."
Prima instanță a apreciat că dispoziția cuprinsă la alin. 2 citat mai sus nu poate fi extinsă prin analogie și cererilor având ca obiect înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, întrucât controlul aplicării sancțiunilor contravenționale principale și complementare presupune o sancțiune care nu este aplicată de instanță, iar în situația art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 este vorba despre o sancțiune deja aplicată și rămasă irevocabilă, dar din cauza faptului că nu a fost achitată amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.
Controlul executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare instituie instanța de executare a sancțiunilor contravenționale principale și complementare, fără însă a putea fi inclusă în controlul executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, câtă vreme prin aceste cauze se dispune înlocuirea unei sancțiuni contravenționale principale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 6 și 7 din OG nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, deoarece acestea vizează doar situația în care agentul constatator apreciază că sancțiunea amenzii este neîndestulătoare, această situație neputând fi extinsă la altele, fără ca legea să prevadă. Excepția este de strictă interpretare și aplicare (Exceptio est strictissimae interpretationis).
Prin urmare, fiind vorba de norme de ordine publică, conform art. 129 alin. 2 pct. 1 din C., dispozițiile cu privire la competența materială sunt de strictă interpretare și această competență materială nu poate rezulta din interpretarea prin analogie a textului de lege, ea trebuind să fie prevăzută expres de lege.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția C. sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
La termenul de azi, 17.03.2014, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale privind soluționarea prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale, instanța reține că, pe calea prezentului demers judiciar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate printr-un proces verbal de contravenție cu cea a prestării unei activități în folosul comunității, ca urmare a faptului că executarea silită a amenzii nu este posibilă.
Dispozițiile incidente sunt cuprinse în OG 2/2001:
Art. 9 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că:
"(3) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
(4) La primul termen de judecată, instanța, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.
(5) În cazul în care contravenientul nu achită amenda în termenul prevăzut la alin. (4), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității.
(6) Hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este supusă numai apelului".
Apoi la art. 391 din același act normativ se prevede că:
"(1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată.
(2) În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore.
(3) Hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este supusă recursului.
(4) Urmărirea punerii în executare a sentințelor se realizează de către serviciul de executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei rază s-a săvârșit contravenția, în colaborare cu serviciile specializate din primării".
Ca și în cazul reglementat de art. 9, nu se indică expres vreo instanță în primele trei aliniate.
Aceasta nu împiedică judecătorul ca, în urma unei interpretări logice, ținând seama de rațiunile care au fost avute în vedere la edictarea normei și de scopul urmărit, să stabilească instanța competentă.
În prezenta cauză, competența de soluționare aparține judecătoriei, fiind o consecință a faptului că momentul unei astfel de solicitări, de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a prestării unei activități în folosul comunității, se situează în faza executării silite.
Un prim argument în acest sens, este dat chiar de textul de lege care impune condiția imposibilității de executare silită a amenzii.
Așadar, situația premisă presupune că a fost demarată procedura de executare a sancțiunii aplicate, că a fost emisă de către autoritatea competentă adresă prin care se atestă imposibilitatea executării silite a sancțiunii aplicate, întrucât debitorul nu prezintă bunuri susceptibile de executare silită a creanțelor bugetare și că a fost dispusă restituirea titlului executoriu, către organul constatator, în vederea urmării procedurii reglementate de art. 9 din OG2/2001.
Un al argument, este dat chiar de expunerea de motive ce precede propunerea legislativă de modificare (este vorba de legea 352/2006 care modifică OG 2/2001, în sensul introducerii dispozițiile art. 9 și 39 indice 1) expunere în care se menționează că finalitatea este dată de dificultățile de colectare a creanțelor fiscale, ca urmare a incidenței unor factori subiectivi ce țin de starea de insolvabilitate a contravenienților, fapt ce se răsfrânge asupra posibilității de încasare a sumelor rezultate din aplicarea sancțiunilor contravenționale; inițiatorul procesului legislativ a indicat ca și măsură corectivă în faza de executare a sancțiunilor, înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
Nu în ultimul rând, se are în vedere jurisprudența ÎCCJ, respectiv decizia nr.7/2010 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozitiilor art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În considerentele acestei decizii s-a reținut: "Operațiunea juridică de înlocuire a sancțiunii are loc în faza de executare și vizează exclusiv stabilirea altei modalități de executare a sancțiunii cu amenda deja aplicată, schimbarea modalității de executare fiind determinată de faptul că amenda nu a fost achitată in termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și nici nu există posibilitatea executării silite (…).
Aceasta întrucât, în litigiul având ca obiect cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, instanța nu este învestită cu aplicarea unei sancțiuni care nu ar fi prevăzută de actul prin care este reglementată contravenția, ci, în ipoteza unui contravenient debitor insolvabil, este chemată să se pronunțe cu privire la modalitatea de executare a sancțiunii amenzii prevăzute de lege și deja aplicate contravenientului".
Din cele prezentate, reiese foarte clar că prestarea unei activități în folosul comunității prevăzută în O.G. nr.2/2001 are ca temei neexecutarea de către contravenient a amenzii contravenționale, fiind dispusă în faza de executare.
Or, din moment ce măsura este dispusă în faza de executare, competența revine instanței de executare care, potrivit art.650 alin.1 NCPC, este judecătoria.
De asemenea, tot judecătoria, ca instanță de executare, este competentă să realizeze urmărirea punerii în executare a sentințelor prin care se dispune de înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, așa cum prevede în mod expres alin.4 al art.9 din OG 2/2001.
Tot în acest sens, sunt și dispozițiile art.32 din OG 2/2001: (1)Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.(2)Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1).
În lumina celor anterior expuse instanța constată că revine judecătoriei competența de soluționare a prezentei cauze, în temeiul art.94 alin.4 coroborat cu art.461 NCPC, astfel că, în temeiul art.132 NCPC, va fi admisă excepția și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei C..
Urmare a declinării, se constată intervenit conflict negativ de competență, față de dispozițiile art.133 NCPC "Există conflict de competență: (2). când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces"
Iar art. 134 impune: "Instanța, înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență, va suspenda din oficiu orice altă procedură și va înainta dosarul instanței competente să soluționeze conflictul".
Ca atare, sub incidența acestor dispoziții legale, instanța constată intervenit conflict negativ de competență, astfel că va suspenda din oficiu orice procedură și va înainta dosarul Curții de Apel C., secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului, în acord cu dispozițiile art.135 și 136 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. cu sediul în Craipva, ., jud.D.,în contradictoriu cu pârâtul A. R. C. cu domiciliul în com.Poiana M., ., jud.D., având ca obiect – reexaminarea sancțiunii contravenționale, în favoarea Judecătoriei C..
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul Curții de Apel C. - Secția C. administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2014.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, C. A. |
Red.AGV
Tehn.C.A.
28.03.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3259/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1878/2014.... → |
|---|
