Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 8208/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8208/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 23509/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 851/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. M. G.
Grefier A. G. C.
Pe rol apelului declarat de apelantul I. D. - BIROUL RUTIER C. împotriva Sentinței Civile nr. 8208/05.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. H. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere că au fost admise cererile de abținere formulate de către d-nele judecătoare V. M. C. și M. D. I., se alătură completului d-nul judecător C. M. G..
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen.
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 8208/05.06.2014 Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petentul T. H. C., în contradictoriu cu intimatul I. D. - BIROUL RUTIER C., a anulat procesul verbal . nr._, încheiat la data de 17.06.2013 de Poliția Mun. C. - Biroul Rutier și a exonerat petentul de sancțiunile aplicate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 17.06.2013 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R și sancționate de art. 4 lit. b din Legea nr. 61/1991 R.
S-a reținut că, petentul, în data de 17.06.2013, fiind oprit în trafic de către poliție pentru încălcarea unei norme rutiere pe . intersecția cu . loc public, a proferat cuvinte și expresii jignitoare și vulgare cu conținut tendențios la adresa poliției române de natură a leza demnitatea și onoarea acestei instituții provocând indignarea cetățenilor din zonă.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a constatat că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Din declarația martorului B. P. M. C. a rezultat că într-o zi în vara anului 2013 se afla la poarta Biroului Poliției Rutiere –Câmpia Islaz, timp în care a ieșit un agent de poliție și i-a cerut să fie menționat ca martor într-un proces verbal pe care îl avea întocmit, spunând că refuză contravenientul. Declară că nu l-a văzut pe petent, nu-l cunoaște și nu știe ce faptă a săvârșit.
Prin urmare s-a reținut că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care, constatând că prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnată, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de către petentul T. H. C. și a anulat procesului verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către I.P.J. D. care apreciază ca hotărârea Judecătoriei C. este netemeinica si nelegala, sens in care învederam următoarele:
Solicită instanței să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Învederează faptul ca instanța de judecata nu a administrat nicio proba in dezlegarea pricinii ci s-a limitat la a da relevanta maxima susținerilor petentului din cuprinsul cererii de chemare in judecata si declarației martorului asistent.
Mai mult la data de 30.01.2014 se arată că instanța, a încuviințat, la solicitarea petentului proba testimoniala cu martorul Bocolea I., acestuia i s-a aplicat amenda judiciara 300 iei întrucât a fost citat pentru a fi audiat si a refuzat sa se prezinte in instanța iar la data de 24.04.2014 instanța a încuviințat înlocuirea acestui martor urmând ca petentul sa indice in 5 zile numele si adresa martorului sau sa-l prezinte la termenul din 24.04.2014, apărătorul petentului la termenul din data de 05.06.2014 a învederat instanței ca înțelege sa renunțe la audierea martorului.
Apelantul arată că martorul asistent a declarat faptul ca . vara anului 2013 se afla la poarta Biroului Politiei Rutiere, timp in care a ieșit un agent de politie si i-a cerut sa fie menționat ca martor . pe care îl avea întocmit, spunând ca refuza contravenientul. A mai declarat ca nu l-a văzut pe petent, nu-l cunoaște si nu știe ce fapta a săvârșit.
Instanța pe baza acestei declarații a apreciat in mod eronat ca prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnata.
Potrivit art. 19, alin. l din OG 2/2001 " Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se afla de fața, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Petentul in plângerea contravenționala a menționat faptul ca „am refuzat primirea procesului verbal, deși acesta a fost încheiat in prezenta mea".
Rezulta ca martorul asistent a fost menționat in procesul verbal ca urmare a refuzului primirii si semnării de către petent a procesului verbal de contravenție, acesta nefiind de față la săvârșirea abaterii contravenționale.
In ceea ce privește temeinicia procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază. de regula, de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție, care, deși neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești, întrucât procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției este un act administrativ cu un regim de constatare special, întocmit de un funcționar al statului, in exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât face prin sine însuși dovada celor reținute in conținutul sau, in măsura in care cuprinde constatările personale ale agentului constatator.
Potrivit art. 249 Cod pr.civ, cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie sa o dovedească, iar in materie contravenționala, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținuta, pana la proba contrara.
Asta înseamnă ca sarcina probei in răsturnarea situației de fapt reținuta in procesul verbal revine celui care contesta, tocmai aceasta fiind si rațiunea pentru care legiuitorul nu
a impus agentului constatator sa. apeleze la mijloace externe de proba pentru atestarea veridicității celor reținute in procesul verbal.
Apelantul arată că s-a reținut că în cauză dedusa judecații petentul Trifanescu H. C. nu a adus nicio proba, simpla negare a acesteia in sensul ca faptele nu corespund realității nu este suficienta, aceasta negare reprezentând o simpla susținere, făcuta din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
Așadar, s-a reținut că măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau, întrucât petentul pe parcursul judecații nu a făcut dovada existentei unei alte situării de fapt decât cea menționata in procesul verbal de contravenție si nu s-a reținut existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal contestat, solicită instanței de judecata sa constate ca măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt si de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeana a stabilit ca prezumțiile de fapt sau de drept operează in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumții.
S-a arătat că instanța de fond nu a avut in vedere prezumția de legalitate si temeinicie de care beneficiază procesul verbal de,contravenție, care este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentat al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura speciala prevăzută de lege; aceasta prezumție se traduce prin aceea ca ceea ce constata agentul constatator si consemnează in procesul verbal se impune cu valoarea unei prezumții de adevăr.
Solicită instanței de judecata sa constate ca măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
F. de cele susmenționate, solicită instanței ca, ținând seama de prevederile ari. 479 alin. 1 C.proc.civ., sa admită apelul formulat de Inspectoratul de Politie al jud. D., iar pe fondul cauzei sa respingă acțiunea petentului Trifanescu H. C. ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, sa mențină ca temeinic si legal procesul verbal.
In drept, invocă prevederile Codului de procedura civila si ale O.G. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
Deși legal citat, intimatul petent nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1, art. 477 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este fondat și, procedând la rejudecarea fondului, va respinge plângerea contravențională formulată, având în vedere următoarele considerente:
Prin motivele de apel, instanța reține că se critică modul în care instanța de fond a procedat la administrarea probatoriului, susținând că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este întemeiată.
Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art. 16 și art. 17 din același act normativ.
Tribunalul constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, Tribunalul reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.06.2013 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R și sancționate de art. 4 lit. b din Legea nr. 61/1991 R, reținându-se că, petentul, în data de 17.06.2013, fiind oprit în trafic de către poliție pentru încălcarea unei norme rutiere pe . intersecția cu . loc public, a proferat cuvinte și expresii jignitoare și vulgare cu conținut tendențios la adresa poliției române de natură a leza demnitatea și onoarea acestei instituții provocând indignarea cetățenilor din zonă.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N. c. pr. civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
În privința probațiunii, petentul nu a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.
Or, în cauză instanța de fond nu a administrat nicio proba in dezlegarea pricinii ci s-a limitat la a da relevanta maxima susținerilor petentului din cuprinsul cererii de chemare in judecata si declarației martorului asistent.
Din actele dosarului, Tribunalul reține că, deși i-a fost încuviințată petentului proba testimoniala cu martorul Bocolea I., la termenul din 05.06.2014, apărătorul petentului a învederat instanței ca înțelege sa renunțe la audierea martorului.
În ce privește declarația martorului asistent, B. P. M. C., acesta a arătat faptul ca . vara anului 2013 se afla la poarta Biroului Politiei Rutiere, timp in care a ieșit un agent de politie si i-a cerut sa fie menționat ca martor . pe care îl avea întocmit, spunând ca refuza contravenientul. A mai declarat ca nu l-a văzut pe petent, nu-l cunoaște si nu știe ce fapta a săvârșit.
Instanța de fond, pe baza acestei declarații a apreciat in mod greșit că prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnată.
Potrivit art. 19, alin. l din OG 2/2001 " Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se afla de fața, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Petentul in plângerea contravenționala a menționat faptul că: „am refuzat primirea procesului verbal, deși acesta a fost încheiat in prezența mea".
Or, martorul asistent a fost menționat in procesul verbal ca urmare a refuzului primirii si semnării de către petent a procesului verbal de contravenție, acesta nefiind de față la săvârșirea abaterii contravenționale.
In ceea ce privește temeinicia procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției, acesta beneficiază. de regula, de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție, care, deși neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești, întrucât procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției este un act administrativ cu un regim de constatare special, întocmit de un funcționar al statului, in exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât face prin sine însuși dovada celor reținute in conținutul sau, in măsura in care cuprinde constatările personale ale agentului constatator.
Potrivit art. 249 Cod pr.civ, cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie sa o dovedească, iar in materie contravenționala, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținuta, pana la proba contrara.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, tribunalul apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia contravenția prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
În altă ordine de idei, chiar și în fața instanței de control judiciar, petentul putea proba netemeinicia procesului verbal, însă acesta nu a depus nici-o dovadă care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Având în vedere cele expuse, constatând și că apelanta intimată a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 480 alin. 2 C.p.civ., instanța va admite apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 8208/05.06.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ și va schimba sentința apelată în sensul că va respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 17.06.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelantul I. D. - BIROUL RUTIER C., cu sediul în C., ., județul D. împotriva Sentinței Civile nr. 8208/05.06.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. H. C., domiciliat în C., ., județul D..
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, J. S. | Judecător, C. M. G. | |
Grefier, A. G. C. |
Red. J.S./4 ex.
Jud. fond F.D.
Teh. A.C. 09.12.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2665/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1580/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
