Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1878/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1878/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 29237/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 459/2014
Ședința publică de la 05 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelantul N. M. împotriva sentinței civile nr. 1878/13.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Secția 4 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborate cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Apelantul depune la dosar o . înscrisuri. Învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe în susținerea apelului - cu excepția înscrisurilor aflate la dosar -, însă solicită a se consemna că nu a adus injurii numitei S. M., nefiind neadevărat că i-ar fi adresat apelativul "împuțită".
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul solicită casarea hotărârii date de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare – întrucât nu s-a lămurit situația de fapt, nefiind audiată martora P. Eufimia.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1878/13.02.2014, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petentul N. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Secția 4 Poliție, și a dispus modificarea procesul-verbal . nr._/21.08.2013 - în înlocuirii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment. De asemenea, au fost menținute celelalte dispoziții ale actului de contravenție și a fost atrasă atenția petentului asupra respectării dispozițiilor Legii nr. 61/1991.
În motivarea sentinței, instanța de fond a învederat că, prin procesul-verbal anterior menționat, petentul fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 07.08.2013 ora 900, aflându-se la parterul blocului A46 i-a adresat cuvinte jignitoare și injurii numitei S. M. R. - de natură să lezeze onoarea și demnitatea acesteia.
Actul de contravenție a fost întocmit în prezența contravenientului, care a semnat de primire cu obiecțiuni.
In ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, s-a considerat că actul a fost intocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia, s-a reținut că, deși OG nr. 2/2001 - cu modificările și completările ulterioare -, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de contravenție, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile legii nr. 61/1991 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială, iar îndeplinirea cerințelor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra asigurării unui climat de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice, social-culturale și promovării unor relații civilizate în viața cotidiană, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012 ).
În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei – declarații olografe filele 14-15 - și apărările și susținerile petentului din cuprinsul plângerii, care se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal contestat, prima instanță a apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în săvârșirea contravenției constatate.
Starea de fapt reținută de agentul constatator nu este contrazisă prin nicio probă pertinentă și concludentă, produsă de petent în cursul cercetării judecătorești.
De altfel, chiar și petentul, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște expres incidentul din data de 07.08.2013, astfel încât procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, neavând relevanță împrejurarea că părțile implicate și-au adresat reciproc injurii, decât, cel mult, în privința individualizării sancțiunii.
În acest sens, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională -, articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, s-a considerat că sancțiunea avertismentului pentru fapta prev. de art. 3 pct. 1 din legea nr. 61/1991 (forma în vigoare la data de 07.08.2013), este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin.
Opinia Judecătoriei C. a avut la bază, pe de o parte, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 - potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite – iar, pe de altă parte, criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel petentul, solicitând "casarea hotărârii date de instanța de fond, anularea procesului-verbal, a faptei și a amenzii" – întrucât "nu s-a aflat tot adevărul".
În motivarea apelului, s-a învederat faptul că nu a fost audiată martora P. Eufimia -, probă cheie pentru lămurirea situației de fapt. Apelantul a pretins că agentul de poliție care a întocmit actul de contravenție nu a asistat la derularea evenimentelor, astfel încât depoziția persoanei anterior menționate era esențială pentru soluționarea cauzei. De altfel, prima instanță a încuviințat administrarea probei testimoniale însă, cu toate acestea nu a ascultat-o pe sus-numita P. Eufimia.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând apelul formulat, instanța îl apreciază ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Deși actul de contravenție – ca orice act administrativ -, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, persoana sancționată are posibilitatea de a administra probe pentru a încerca să răstoarne această prezumție și a demonstra că situația de fapt consemnată într-un proces-verbal nu este conformă realității.
Pentru a asigura dreptul la apărare și un proces echitabil părților, se impune ca acest drept – de a combate cele reținute de agentul constatator într-un act de contravenție -, să poată fi exercitat în mod efectiv, și nu doar formal.
Astfel, apelantul-petent a solicitat – pentru a-și dovedi susținerile din cadrul plângerii contravenționale –, administrarea probei testimoniale, și în acest sens audierea în calitate de martori a numiților R. D. și P. Eufimia. De altfel, această din urmă persoană este nominalizată ca martor și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție astfel încât, oricum, în vederea unei juste soluționări a cauzei, prima instanță ar fi avut obligația să o citeze pentru a fi audiată – așa cum statuează prevederile art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Deși la termenul de judecată din data de 16.01.2014 Judecătoria C. a încuviințat audierea sus-numitei P. Eufimia, a soluționat cauza fără ascultarea respectivului martor.
Este adevărat că Judecătoria C. a dispus citarea martorului anterior menționat pentru termenul de judecată din data de 13.02.2014 însă, pentru respectivul termen, numita P. Eufimia a trimis instanței o cerere în cuprinsul căreia învedera că, din cauza problemelor de sănătate și a vârstei înaintate nu se poate prezenta pentru a fi audiată și a solicitat înlocuirea sa.
În aceste circumstanțe, la respectivul termen de judecată, instanța de fond a menționat că "dispune scutirea" martorei "de a se prezenta în ședință publică pentru a fi audiată" și, considerând terminată cercetarea procesului, a trecut la soluționarea pe fond a plângerii contravenționale.
Or, modalitatea în care a procedat prima instanță este greșită. Astfel, în ipoteza descrisă anterior ar fi trebuit – pentru a asigura dreptul la apărare al apelantului-petent și a-i da posibilitatea, în mod efectiv, de a răsturna prezumția de temeinicie a actului de contravenție -, fie să se dea eficiență prevederilor art. 314 N. C.pr.civ. – care prevede "Martorul care, din cauză de boală sau altă împiedicare gravă, nu poate veni în instanță va putea fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părților" -, fie să dispună înlocuirea numitei P. Eufimia cu un alt martor – așa cum statuează, de altfel, art. 311 alin. 2 N. C.pr.civ. "Înlocuirea martorilor nu se va încuviința decât în caz de moarte, dispariție sau motive bine întemeiate ..." -, cu atât mai mult cu cât, la termenul de judecată din data de 13.02.2014, instanța respinsese cererea de audiere și a numitei R. D..
Neprocedând în acest fel, practic nu s-a intrat în cercetarea fondului, iar apelantul are temei pentru a susține că nu a beneficiat de examinarea plângerii contravenționale într-un mod echitabil.
Ca atare, întrucât procesul a fost soluționat în mod greșit fără a intra în cercetarea fondului, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 480 alin. 3 N. C.pr.civ. – care statuează că "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ..., instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe ...., în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri ... " -, va anula Sentința civilă nr. 1878/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța de fond va proceda fie la audierea martorei P. Eufimia în conformitate cu prevederilor art. 314 N. C.pr.civ., fie la înlocuirea sus-numitei cu un alt martor și audierea respectivei persoane – așa cum statuează art. 311 alin. 2 N. C.pr.civ.– și, în raport de ansamblul materialului probator administrat, va aprecia asupra legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de către apelantul N. M., împotriva sentinței civile nr._/09.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Secția 4 Poliție.
Anulează Sentința anterior menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.09.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./24.09.2014/Jud. fond C M.
Tehnored. M.M/4 ex/
| ← Alte cereri. Sentința nr. 1111/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 679/2014.... → |
|---|
