Anulare act administrativ. Sentința nr. 3216/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3216/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 7109/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3216/2014
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D. și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, reprezentată de av. Zăhărescu V., lipsind pârâta și chematul în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâta nu a depus la dosar decizia de soluționare a contestației.
Av. Z. V. pentru reclamantă depune la dosar decizia privind soluționarea contestației și un set de înscrisuri anterioare acestei decizii.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului.
Av. Z. V. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, învederând că pentru anul 2007 creanțele sunt prescrise și că reclamanta nu datorează nici un debit către CAS D.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După strigarea dosarului, dar înainte de închiderea ședinței de judecată se prezintă cons. jur. D. M., care depune la dosar concluzii scrise și un set de înscrisuri.
INSTANȚA
La data de 09 mai 2014 reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 542 din 21.02.2014, emisă de CAS D., solicitând anularea acesteia si exonerarea de plată a sumei de bani stabilite prin aceasta cu titlul de contribuție la FNUASS ca fiind creanțe pe care nu le datorează.
In fapt arată că pârâta a emis o decizie de impunere din oficiu cu nr._ din 23.12.2013 prin care a fost înștiințată că datorează contribuție de asigurări de sănătate în cuantum de 9.260 de lei.
La aceasta decizie de impunere din oficiu, reclamanta a formulat contestație ce a fost înregistrata la CAS D. sub nr. 3412/28.01.2014 prin care a arătat că nu mai datorează nimic către CAS D., întrucât la 30.07.2013, în baza raportului de inspecție fiscala nr._ din 31.07.2013, s-a emis decizie de plata pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru suma de 10.090 de lei, sumă ce a fost achitată ulterior prin compensare și documente de plată, astfel ca a dovedit că fuseseră achitate obligațiile către aceasta instituție pentru anii 2008-2013 inclusiv, deoarece aceasta este perioada legală la care poate fi obligată.
In urma contestației, CAS D. a emis decizia nr. 542 din 21.02.2014 prin care a admis în parte contestația, anulând în parte decizia de impunere din oficiu contestată pentru perioada 01.01.2008 – 31.12.2012 și menținând obligația de plată pentru anul 2007. Menționează că acest an, 2007, nu a fost avut în vedere de către raportul de inspecție fiscală, întrucât intervenise prescripția recuperării acestei creanțe bugetare pentru acest an.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. decizia de impunere_/23.12.2013, contestația formulată de către reclamantă, decizia 542 din 21.02.2014 a CAS D., raportul de inspecție fiscala nr._ din 31.07.2013 și dovada achitării contribuțiilor către CAS prin compensare și ordine de plată.
La data de 01 august 2014 pârâta Casa de Asigurări de Sănătate D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca netemeinică si menținerea celor două acte administrative emise de instituția pârâtă, ca temeinice si legale pentru următoarele considerente:
Casa de Asigurări de Sănătate D. a emis decizia contestata în baza art. 215, art. 256, art. 257, art. 261 si art. 288 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in sănătate, precum si art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, ca urmare a nedepunerii declarației/declarațiilor privind obligațiile de constituire si plata la FNUASS datorate de alte persoane decât cele care desfășoară activitate in baza unui contract individual de munca, pentru perioada de prescripție fiscala, pe baza datelor transmise de ANAF, potrivit Protocolului P/5282/_/2007.
De asemenea, competenta instituției de a emite decizii de impunere rezulta si din dispozițiile art. V alin. 2 din OUG nr. 125/2011, cu modificările si completările ulterioare ce precizează: „Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a tăcut stabilirea. Decizia de impunere contestată a fost emisă ca urmare a informațiilor comunicate de ANAF în baza Protocolului din care rezulta faptul că, în perioada pentru care a fost stabilita din oficiu contribuția la FNUASS, contestatoarea figurează cu venituri rezultate din desfășurarea unei activități independente, asupra cărora, potrivit dispozițiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006, se calculează contribuția la FNUASS.
In ceea ce privește obligativitatea contribuirii la FNUASS, dispozițiile legii nr. 95/2006, precum si art. 7 si 8 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 sunt imperative si prevăd: "Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția ; Pentru veniturile realizate din activități independente, contribuția se plătește de persoana care le realizează" - dispoziții aplicabile tuturor persoanelor din aceasta categorie, nu numai acelor persoane care sunt deja asigurate si au încheiat un contract de asigurare.
Art. 208 pct. (3)din Legea nr. 95/2006 prevede: "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii (....) e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; "
Referitor la excepția ridicată privind prescripția extinctiva a dreptului CAS D. de a stabili obligații fiscale la FNUASS aferente anului 2007 arată că reclamanta se afla în eroare, întrucât în speța sunt aplicabile dispozițiile art. 91 alin. 1 din OG nr. 92/2003 cu modificările si completările ulterioare, ce prevede: ,,Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel." Conform alin. 2 al aceluiași articol, „Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să cursă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel".
Astfel au fost solicitate ANAF informații privind data comunicării către contestator a deciziei de impunere anuale pentru anul respective, reieșind faptul ca decizia anuala pentru anul 2007 a fost comunicata contestatorului ulterior datei de 01.01.2008. Decizia de impunere contestata este un act administrativ de stabilire a contribuției datorate de către contribuabil la FNUASS, termenul de prescripție al dreptului CAS D. de a stabili aceasta contribuție fiind reglementat de următoarele dispoziții legale: Conform art. 41 alin. 3 din Ordinul nr. 617/2006, cu modificările si completările ulterioare, „Termenul de prescripție a dreptului de stabilire, a dreptului de a cere executarea silită și a dreptului de a cere compensarea sau restituirea contribuției se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale."
Obligația aferenta anului 2007, calculata asupra venitului realizat in anul 2007 („OA 2007"), a luat naștere ulterior datei de 01.01.2008 (60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere anuale de către ANAF, contribuabilului). Prin urmare, termenul de prescripție de 5 ani începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor, respectiv cel mai devreme anul 2009, termenul împlinindu-se cel mai devreme la data de 01.01.2014.
Chiar și în cazul în care se apreciază că termenul începe să curgă de la data la care venitul anul aferent anului 2007 a fost efectiv realizat, respectiv anul 2007, în aceasta speța a intervenit suspendarea termenului de prescripție, motivată de următoarele argumente:
- prescripția extinctiva reprezintă o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. In cazul creanțelor bugetare, prescripția constituie o sancțiune a creditorului bugetar nediligent, care a lăsat prea mult timp sa treacă, fără a-si valorifica dreptul subiectiv;
- pentru a opera prescripția este necesara îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții:
1. titularul dreptului la acțiunea supusă prescripției extinctive să rămână în pasivitate, în sensul că nu acționează pentru a-si realiza dreptul său în termenul stabilit;
2. termenul prevăzut de lege pentru exercițiul dreptului material la acțiune să se împlinească;
3. să nu existe vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive;
4. să existe o cerere formulată de persoana interesată, de constatare a intervenirii prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Referitor la prima condiție, se constată faptul că, prin încheierea Protocolului invocat în decizia de impunere contestata, între CNAS si ANAF, creditorul a depus diligente pentru a obține informații referitoare la obținerea bazei de impunere care sa permită calcularea contribuției la FNUASS. Aceste informații au fost comunicate la un moment ulterior, făcând posibila îndeplinirea obligației legale de stabilire a contribuției, in cadrul termenului de prescripție.
Referitor la cea de-a treia condiție, se constata ca au intervenit doua cauze de suspendare a cursului prescripției, respectiv: - cea prevăzuta de art. 92 alin. 2 lit. a din OG nr. 92/2003, republicata, coroborat cu art. 2532 pct. 5 din Noul cod civil care operează "cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existența datoriei sau exigibilitatea acesteia;" In situația de fata, contestatorul nu si-a declarat obligațiile la FNUASS, punând astfel in imposibilitate pe creditor sa cunoască si sa calculeze in sarcina acestuia un debit; - cea prevăzuta de art. 92 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003, republicată, care operează "pe timpul cât contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale". Astfel, potrivit art. 94 alin. 1 din OG nr. 92/2003, republicata, " Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora." Nedeclararea contribuției la FNUASS de către contestator a condus la imposibilitatea identificării contribuabilului ca subiect al inspecției fiscale, in vederea stabilirii legalității declarațiilor fiscale respective, astfel ca, pana la momentul identificării bazei de calcul al contribuției, termenul de prescripție al dreptului de stabilire a obligațiilor la FNUASS a fost suspendat.
În aceste condiții, suspendarea a operat pentru perioada scursa de la momentul la care a luat naștere baza de impunere pana la momentul la are CAS D. a cunoscut informațiile privind baza de impunere, (respectiv anul 2009, moment de la care au început sa fie, efectiv, comunicate aceste informații). În concluzie, termenul de prescripție al dreptului de a stabili obligații la FNUASS pentru anul 2007, astfel cum a fost suspendat in baza dispozițiilor legale invocate, se împlinește după data de 01.01.2014, deci ulterior datei emiterii deciziei de impunere din oficiu.
Mai mult decât atât, reclamanta nu si-a îndeplinit obligația legala de a declara și vira trimestrial contribuția aferenta FNUASS conform prevederilor Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007 despre care am făcut vorbire mai sus.
Având in vedere cele prezentate mai sus, solicită respingerea contestației formulată împotriva actelor administrative emise de instituția noastră, cu consecința menținerii acestora ca temeinice si legale in ceea ce privește contribuția datorata FNUASS aferenta anului 2007.
In drept, invocă disp. art. art. 205 si urm. Din Legea 134/2010 privind Cod Proc Civ.
Subscrisa Casa de Asigurări de Sănătate D., înființata prin Legea nr. 145/1997, Cod fiscal nr._, cu sediul in C., . nr. 8, reprezentata prin P.-Director General M. Luci Ș.,
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a DGRFP C./AJFP D. pentru următoarele motive:
Actul administrativ contestat, emis de instituția pârâtă, a avut la baza actele administrativ fiscale întocmite de organul fiscal competent sau datele privind veniturile impozabile realizate de contestator, date preluate informatic in baza Protocolului nr. P/5282/2007/_/2007 încheiat intre ANAF și CNAS. In acest sens apreciem ca responsabilitatea, cu privire la realitatea datelor în baza cărora instituția pârâta a întocmit prezentul act administrativ, revine in mod exclusiv organului fiscal.
Astfel, consideră ca sunt întrunite condițiile cerute de art. 59, art. 60 si art. 435 Cod Proc Civ, si se impune introducerea in cauza a ANAF - respectiv DGRFP C./AJFP D., pentru opozabilitate, deoarece, în eventualitatea in care contestația va fi admisă, DGRFP C./AJFP D. C. să fie obligată la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
Mai mult decât atât, menționează că, în conformitate cu prevederile art. V alin 4 di OUG 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012, instituția pârâtă a predat Agenției Naționale de Administrare Fiscala, în vederea colectării, "creanțele reprezentând contribuții sociale datorate de persoanele fizice (....) stabilite si neachitate pana la data de 30 iunie 2012."
În drept, invocă dispozițiile art. 72-74 din Legea 134/2010 privind Cod Proc Civ.
La data de 29 septembrie 2014 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție.
Solicită să constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72-74 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de procedură civilă), în conformitate cu ce partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea se îndrepte cu o cerere separată în despăgubiri.
Actele contestate, care se presupune că ar vătăma dreptul sau interes legitim al reclamantului, sunt emise de către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate D. și nu de către AJFP D..
În consecință, în eventualitatea în care s-ar stabili netemeinicia si nelegalitatea actelor contestate, singura instituție de la care reclamantul poate solicita eventuale despăgubiri pentru vătămarea suferită este Casa de Asigurări de Sănătate D..
În cazul cererilor în anularea actelor administrative eventualele despăgubiri pot fi acordate pentru vătămarea suferită prin emiterea actului respectiv.
Ori în speță singurele acte a căror anulare se solicită sunt cele emise de către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Admisibilitatea unei cereri de chemare în garanție în cazul litigiilor ce au ca obiect anularea unor acte administrative ar putea fi dată de faptul că la emiterea actului care a produs vătămarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului a contribuit și chematul în garanție, ceea ce în speță nu poate fi reținut deoarece, pe de o parte AJFP D. a furnizat informațiile din evidența fiscală, reprezentate de veniturile declarate de către reclamant, iar pe de altă parte, așa cum susține și reclamantul în cererea introductivă, o eventuală netemeinicie a actului contestat ar fi determinată de faptul că pârâta nu a ținut cont de informațiile comunicate.
Prin urmare, nu se poate reține că vătămarea dreptului sau interesului legitim, ce îndreptățește pârâta la formularea unei cereri de despăgubiri în temeiul art.72, alin.1 din Legea nr. 134/2010, s-ar produce prin emiterea unui act administrativ de către AJFP D. sau prin participarea acestei instituții la emiterea actului vătămător.
Nu poate fi primită nici susținerea pârâtei în conformitate cu care actul administrativ contestat a avut la bază informațiile privind veniturile impozabile realizate de contestator și din această cauză responsabilitatea cu privire la realitatea și corectitudinea datelor în baza cărora pârâta a întocmit respectivul act ar reveni în totalitate AJFP D..
Responsabilitatea pentru actele emise îi revine în totalitate emitentului actului respectiv, pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate D., acest lucru fiind în mod clar stabilit de dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății și Ordinul nr. 617/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
După cum se poate observa și din cererea introductivă reclamantul susține că pârâta a stabilit în mod eronat obligațiile de plată pentru Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate, neluând în considerație declarația privind veniturile realizate.
După cum rezultă din cererea introductivă reclamantul, nu a înțeles să conteste decizia de impunere emisă cu privire la impozitul pe venit emisă pe baza declarațiilor depuse de către reclamant.
De asemenea, învederează instanței că, în conformitate cu dispozițiile art. 315 din Legea nr.95/2006, cu modificările și completările ulterioare, datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat se transmit în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții pe bază de protocol.
Având în vedere aceste dispoziții și Protocolului încheiat între A.N.A.F. și C.N.A.S., AJFP D. comunicat informațiile solicitate către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Arată că obligativitatea stabilirii calității de asigurat a persoanelor fizice, ce sunt obligate la rândul lor să achite contribuția calculată asupra veniturilor care se supun impozitului pe venit, precum și a emiterii documentelor din care să rezulte aceste date revine în exclusivitate Casei de A. de Sănătate D..
În ceea ce privește susținerea pârâtei cu privire la faptul că potrivit art. V alin. 4 din OUG nr. 125/2011, începând cu 01.07.2012 casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX ind. 2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012, solicită să se constate că dispozițiile actului normativ anterior menționat sunt citate în mod trunchiat.
Astfel, pârâta susține că cererea de chemare în garanție ar fi admisibilă prin prisma faptului că ar fi predat creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și Ml din titlul IX ind. 2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012, dar omite să precizeze că, în conformitate cu dispozițiile art. V, alin. (2), din OUG nr. 125/2011 "competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin.(1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade."
Solicită să se constate că, în speță, pârâta a emis decizia de impunere pentru veniturile reclamantului aferente perioadei fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012, astfel încadrându-se în dispozițiile art. V, alin. (2), din OUG nr. 125/2011, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În concluzie, pentru motivele expuse anterior, solicită respingerea cererii de chemare în garanție a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - AJFP D. ca netemeinică și nelegală.
În drept, invocă întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 - 208 din Legea nr. 134/2010, privind Codul de procedură civilă.
Instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației Județene a Finanțelor Publice D., fiind conceptată și citată în cauză în calitate de chemat în garanție.
Reclamanta a depus la dosar decizia de soluționare a contestației nr. 542/21.02.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin decizia de impunere nr._/23.12.2013 au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei B. M. în cuantum de 9.260 de lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei 2007- iunie 2012.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, fiind înregistrata la CAS D. sub nr. 3412/28.01.2014.
Prin decizia nr. 542 din 21.02.2014, emisă de către Casa de Asigurări de Sănătate, s-a admis în parte contestația, anulând în parte decizia de impunere din oficiu contestată pentru perioada 01.01.2008 – 31.12.2012 și menținând obligația de plată pentru anul 2007.
În cuprinsul deciziei de soluționare a contestației s-a arătat că la data de 30.07.2013, în baza raportului de inspecție fiscală nr._ din 31.07.2013, întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice D., s-a emis decizie de plata pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru suma de 10.090 de lei, sumă ce a fost achitată de către reclamantă ulterior prin compensare și documente de plată, astfel ca a dovedit că fuseseră achitate obligațiile către aceasta instituție pentru anii 2008 - 2012.
În ceea ce privește contribuția calculată în sarcina reclamantei pentru anul 2007 s-a precizat că raportului de inspecție fiscală nu a cuprins și obligația anuală pentru 2007.
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta B. M. este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, apărarea reclamantei, referitoare la prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații la FNUASS pentru anul 2007, este întemeiată.
Potrivit art. 257 alin. 8 din Legea 95/2006: ,,Termenul de prescripție a plății contribuției de asigurări sociale se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale", iar art. 91 din OG 92/2003 prevede că: ,,(1)Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel".
Dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere, așa cum dispune art. 23 din OG 92/2003.
În cazul concret din speță, baza de impunere pentru contribuția aferentă anului 2007 s-a constituit în anul 2007, astfel încât termenul de prescripție de 5 ani a început să curgă la data de 01.01.2008 și s-a împlinit la 01.01.2013, astfel încât apare ca fiind prescris dreptul pârâtei de a stabili obligațiile privind contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă anului 2007.
Cât privește susținerea pârâtei potrivit căreia termenul de prescripție ar începe să curgă de la expirarea unui termen de 60 de zile de la comunicarea către reclamantă a deciziei de impunere anuală, emisă de către ANAF ( care în speță a avut loc ulterior datei de 01.01.2008), instanța reține că aceasta nu este întemeiată, dat fiind că emiterea deciziei de impunere anuală de către ANAF nu poate avea efect de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției și nu influența în niciun fel termenul în care pârâta CAS avea obligația stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, încheierea protocolului între CNAS și ANAF nu are natura unei cauze de suspendare a cursului prescripției, neîncadrându-se în cazurile prevăzute de art. 92 Cod procedură fiscală.
Totodată, se reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile legale privind suspendarea termenului de prescripție, invocate de către pârâtă, pe motiv că debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existența datoriei sau exigibilitatea acesteia.
Astfel, textele legale menționate de către pârâtă (art. 92 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003 și art. 2.532 pct. 5 din Noul Cod civil) vizează situația în care debitorul obligației acționează cu rea-credință.
Nu se poate susține reau-credință a reclamantei, de vreme ce aceasta a procedat la achitarea obligațiilor cu privire la care a fost înștiințată prin adresa emisă de către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, comunicată reclamantei sub nr._/06.11.2013, neexistând nicio dovadă că s-a sustras de la efectuarea inspecției fiscale.
În ceea e privește invocarea dispozițiilor art. 2.532 pct. 5 din Noul Cod civil, instanța constată că acestea nu sunt incidente în cauză, dat fiind că termenul de prescripție a început să curgă în anul 2008 în timpul cât era în vigoare vechiul Cod civil, dat fiind că noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), ale cărui dispoziții sunt invocate de către pârât, a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, astfel încât, în virtutea principiului constituțional al neretroactivității legii civile, acestea nu sunt aplicabile cauzei pendinte, atâta timp cât Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil nu cuprinde dispoziții tranzitorii prin care să reglementeze aplicabilitatea normelor legale menționate supra și în cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului civil.
Cât privește contribuția stabilită pentru anul 2007, instanța constată că chiar și prin înștiințarea emisă de către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, comunicată reclamantei sub nr._/06.11.2013, nu se menționa nimic despre vreo contribuție datorată pentru anul 2007, reclamanta fiind invitată să depună declarațiile fiscale și să justifice plata contribuției de asigurări de sănătate pentru perioada 2008 – 2012, ceea ce a și făcut, reclamanta conformându-se obligației de plată, potrivit înștiințării primite.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că este întemeiată acțiunea formulată de către reclamanta B. M., astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 218 C.p.f. urmează să admită acțiunea și să anuleze decizia nr. 542/21.02.2014 și decizia de impunere nr._/23.12.2013, emise de către pârâtă, în sensul că se constată prescris dreptul CAS de a calcula contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă anului 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. M., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., cu sediul în C., ., nr. 8, jud. D. și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Anulează decizia nr. 542/21.02.2014 și decizia de impunere nr._/23.12.2013, emise de către pârâtă, în sensul că se constată prescris dreptul CAS de a calcula contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă anului 2007.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2014.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 5 ex./L.N. 04.12.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1577/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
