Obligaţia de a face. Sentința nr. 3337/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3337/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 10903/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3337/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. B. S. și pe pârâtul O. I. REGIONAL PSDRU REGIUNEA SUD VEST OLTENIA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. M.-B. pentru reclamant, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,
Instanța, dat fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Av. C. M.-B. pentru reclamantul P. B. S., consideră, că Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal este competent să judece acțiunea.
Instanța apreciază, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004, coroborate cu prevederile L. 188/1999, este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa cauza dedusă judecății.
Av. C. M.-B. pentru reclamant a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatorul pârâtului.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, aflate deja la dosarul cauzei, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe excepție și pe fond.
Av. C. M.-B. pentru reclamant a solicitat respingerea excepției și pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 12.08.2014 reclamantul P. B. S. a chemat în judecată pe a paratei O. I. Regional P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea 285/2010, odată cu promovarea reclamantului, în data de 20.06.2011, în grad superior, nivelul retribuției reclamantului, trebuia stabilit la nivelul unui salariu în plata, pentru o funcție similară, și nicidecum la nivelul treptei trei de salarizare, a postului respectiv, valabilă la nivelul lunii decembrie 2010; să fie obligă parata la operarea modificărilor ce se impun, în conformitate cu primul capăt de cerere; sa fie obligată parata la indicarea nivelului maxim al unui salariu in plata pentru o funcție similara si recalcularea salariului cuvenit reclamantului, la nivelul celui astfel indicat; sa fie obligată parata la plata către reclamant a sumelor ce reprezintă diferența de salariu rezultata din recalcularea drepturilor salariale, începând cu data de 20.06.2011 si pana la intervenirea unei cauze de încetare a raporturilor de munca, intre părți; obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata, ocazionate de derularea acestui litigiu.
În motivarea în fapt arată că, odată cu adoptarea Legii Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice si a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, parata ar fi trebuit, in conformitate cu dispozițiile an 2 din Legea 285/2010 în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat." sa dispună, cu ocazia promovării subsemnatului, ., sa stabilească un nivel salarial pentru reclamant, echivalent cu un salariu in plata, pentru o funcție similara
In schimb, parata a găsit de cuviința sa dea întâietate dispozițiilor pct. 3 lit. b) din Ordinul nr. 77/14.01.2011 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, care prevedea: „B. In anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat in aceeași instituție/autoritate publica pe funcții de același fel, precum si pentru personalul promovat in funcții sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publica in care acesta este încadrat. In mod similar se va proceda si pentru persoanele care s-au aflat in concediu plătit pentru creșterea si îngrijirea copilului, precum si pentru personalul ale cărui raporturi de munca sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se in considerare funcția, clasa, gradul, treapta de salarizare deținute anterior suspendării din funcție, în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare in piața pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010.
Pentru funcționarii publici care se transfera in cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avuta in vedere treapta de salarizare deținuta anterior. "
Arată ca, acest din urma text de lege, la care, in mod greșit, s-a raportat parata la momentul stabilirii salariului cuvenit subsemnatului, a fost declarat nelegal, de către ICCJ, prin Decizia nr. 108/2013, pronunțata urmare soluționam dosarului nr._, ICCJ reținând in considerentele Deciziei, faptul ca, norma atacata din Ordinul 77/2011 este nelegala, întrucât aceasta adaugă, in mod evident, la prevederile actului normativ cu putere superioara, prin introducerea unui criteriu la care legea nu face referire.
Pe cale de consecința, având in vedere aspectele anterior menționate, raportându-se totodată si la dispozițiile art. 41 din Legea Cadru nr. 284/2010, care reglementează eliminarea treptelor de salarizare, care pana la momentul abrogării lor erau recunoscute in cadrul aceluiași grad profesional, apreciază ca singura soluție legala si echitabila care putea fi luata de către parata, in conformitate cu dispozițiile textelor de lege incidente in cauza, era aceea de stabilire a noului salariu cuvenit categoriilor de personal stipulate de către art. 2 din Legea 285/2010, la nivelul unui salariu in plata pentru funcția si gradul respectiv.
Apreciază ca voința legiuitorului la momentul elaborării celor doua texte de lege, respectiv Legea 284/2010 si Legea 285/2010 a fost cat se poate de clara, cu privire la nivelul de salarizare a acestor categorii de personal, pentru anul 2011, respectiv uniformizarea salariilor pentru aceeași funcție si același grad profesional deținute, uniformizare care, in mod evident, pentru a nu fi discriminatorie si a nu-i pune pe cei cărora li se stabilea salariul la nivelul treptei trei de salarizare in imposibilitatea de a mai atinge vreodată nivelul treptei unu de salarizare, nu putea sa se facă, decât prin stabilirea tuturor salariilor la nivelul celor calculate pentru treapta unu.
In acest sens invocă și dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea 284/2010 (1) la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în munca avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare si coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.
(2) La funcțiile publice unde s-au eliminat treptele de salarizare reîncadrarea personalului se va face la gradul deținut.
In susținerea aserțiunii anterior făcute, invocă și incidența in cauza si a următoarelor texte de lege:
- art. 11 din Legea 53/2003: „Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare* sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
- art. 162 alin. 3 din Legea 53/2003: "Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat. bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative."
- art. 170 din legea 53/2003: „ Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
- art. 268 alin. 1 lit. c) din Legea 53/2003: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator: "
- art. 272 din Legea 53/2003: Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
In considerarea celor expuse mai sus, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si obligarea paratei in sensul capetelor de cerere care formează petitul prezentei cereri de chemare in judecata.
In probațiune înțelege să se folosească de următoarele mijloace de proba: înscrisuri; interogatoriul paratei; precum si orice alt mijloc de proba a cărui necesitate ar reieși din cercetarea judecătoreasca.
In drept, invocă dispozițiile art. 194 C.pr.civ; art. 2 din Legea 285/2010; Legea Cadru nr. 284/2010; art. 11, art. 162 alin. 3, din Legea 53/2003, art. 170, art. 268 alin. 1 lit. c), art. 272, toate din Legea 53/2003.
Conform art. 411 alin. 1, pct. 2, teza finala, C.pr.civ, solicita si judecarea in lipsa.
O. intermediar regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor umane Regiunea Sud - Vest Oltenia, în temeiul art. 205 din NCPC, a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în judecată formulată de P. B. S., prin care invocă excepția tardivității plângerii prealabile și excepția tardivității introducerii acțiunii în instanță solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită excepțiile invocate și să respingeți cererea ca tardiv formulată iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, în subsidiar, în măsura în care se va reține ca întemeiată, să se stabilească la nivelul de salarizare pentru o funcție similară și data de la care vor fi acordate drepturile solicitate
I. ASPECTE PRIVITOARE LA EXCEPȚIILE INVOCATE
1. La data de 24.01.2011 directorul executiv al OIRPOSDRU Sud-Vest Oltenia a emis decizia nr. 15 prin care reclamantul era reîncadrat în funcția publică, în conformitate cu prevederile art. 11, art. 20 și art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ț
2. Prin aceeași decizie, în conformitate cu prevederile art. 1 și art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost stabilit și salariul de bază lunar al domnului P. B. S..
3. Potrivit art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 285/2010, contestația în legătură cu stabilirea salariului de bază putea fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
4. Mai departe, potrivit prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 285/2010 "împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii. în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației".
5. Reclamantul nu a formulat contestație în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 285/2010.
6. Prin decizia nr. 82/20.06.2011, reclamantul a promovat în funcția publică de execuție de expert, grad profesional superior, iar salariul de bază i-a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
7. Nici de această data nu a formulat contestație în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 285/2010.
8. Reclamantul a solicitat OIRPOSDRU SV Oltenia abia în data de 20.06.2014 reanalizarea și recalcularea salariului.
9. Mai departe, reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ competente după mai bine de 3 (trei) ani de la data luării la cunoștință a actelor administrative de stabilire a salariului, respectiv decizia nr. 15/24.01.2011 și decizia nr. 82/20.06.2011
10. Față de cele menționate anterior, solicităm admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemare în judecată.
ASPECTE PRIVIND SITUAȚIA DE FAPT
11. Începând cu 1 ianuarie 2011 întreg personalul din structura OIRPOSDRU Sud-Vest Oltenia a fost reîncadrat în conformitate cu prevederile art. 11, art. 20 și art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
12. Reîncadrarea s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010, pe funcțiile corespunzătoare categoriei și gradului deținut, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.
13. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2011, în cadrul aceleiași funcții, grad și gradație, s-au stabilit 3 nivele de salarizare, în funcție de treapta de salarizare avută până la 31 decembrie 2010 de persoanele reîncadrate.
14. Ulterior, respectiv în luna iunie 2011, reclamantul a participat la examenul de promovare în grad profesional, organizat de OIRPOSDRU Sud-Vest Oltenia în conformitate cu prevederile art. 63, 64 și 65 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și HG 611/2008.
15. În urma examenului susținut, reclamantul a promovat în funcția publică de execuție de expert, grad profesional superior, iar salariul de bază i-a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (decizia nr. 82/20.06.2011).
16. La momentul promovării reclamantului în grad profesional, la nivelul OIRPOSDRU Sud-Vest Oltenia nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare nu era unic, acesta fiind diferențiat prin raportare la cele trei trepte de salarizare aflate în plată pentru același grad profesional.
17. La stabilirea salariului reclamantului s-a avut în vedere doar funcția, respectiv clasa de salarizare, ca nivel minim al fiecărei funcții, gradul profesional, ce asigură diferențierea salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și experiența acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă ce conține 5 gradații.
18. Având în vedere că aplicarea prevederilor Legii nr. 284/2010 urma să se realizeze etapizat, prin modificarea succesivă a salariilor de bază, prin legi speciale anuale de aplicare, așa cum reiese din cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea anterior invocată, am considerat firească stabilirea salariului raportat la treapta 3 de salarizare, cu atât mai mult cu cât în cadrul instituției continuau să își exercite activitatea funcționari care la data de 31 decembrie 2010 se aflau în trepte de salarizare diferite în cadrul aceluiași grad profesional, acest criteriu suplimentar de salarizare neputând fi înlăturat pentru aceste persoane prin noua concepție legislativă privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.
19. Deși art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 prevede că sistemul de salarizare are la bază principiul echității și coerenței, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar, uniformizarea salariilor pentru toate funcțiile similare (prin aplicarea principiului "remunerație egală pentru muncă egală") ar fi produs următoarele consecințe:
a) majorarea salariilor, prin raportarea acestora la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, calculate la treapta 1 de salarizare, fără a avea sustenabilitate financiară (încălcând totodată prevederile art. 3 lit. d din Legea nr. 284/2010);
b) diminuarea salariilor, prin raportarea acestora la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare, calculate la treapta 3 de salarizare, nesocotind drepturile câștigate de funcționarii publici prin examenele de promovare în trepte.
20. În ceea ce privește solicitarea de a indica nivelul maxim al unui salariu în plată pentru o funcție similară, vă rugăm să o respingeți, ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:
a) acest nivel a fost stabilit luând în calcul gradația 5, corespunzătoare tranșei de vechime în muncă de peste 20 de ani;
b) reclamantul nu a făcut dovada unei vechimi în muncă de peste 20 de ani.
II. ARGUMENTAȚIA ÎN D.
21. Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, funcționarilor publici le era recunoscut dreptul de a promova în funcția publică și de a avansa în treptele de salarizare (art. 63 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, coroborat cu art. 3 lit. c din HG nr. 611/2008).
22. Potrivit art. 15 din Legea nr. 188/1999 funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:
a) superior, ca nivel maxim; b)principal; c) asistent; d) debutant.
23. Legea nr. 284/2010 a adus modificări atât art. 63 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cât și art. 3 lit. c din HG. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, după cum urmează:
- art. 63 din Legea nr. 188/1999 - "în carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică, în condițiile legii.
Promovarea în clasă și promovarea în grade profesionale nu sunt condiționate de existența unui post vacant" ( art. 41 din Legea nr. 284/2010)"
- art. 3 lit. c) din HG nr. 611/2008 - „dezvoltarea carierei - evoluția ansamblului situațiilor juridice și efectelor produse, prin mobilitate și promovare într-o funcție publică superioară, care intervin de la data nașterii raportului de serviciu al funcționarului public și până în momentul încetării acestui raport" (art. 43 pct. 1 din Legea nr. 284/2010).
24. Potrivit art. 2 din Legea nr. 285/2010 „în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel. precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
25. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 4 din Legea nr. 284/2010 "ordonatorii principali de credite au obligația să stabilească salariile de bază, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu".
26. Așa cum este prevăzut în art. 7 alin. 1 coroborat cu art. 9 alin,(3) din Legea nr. 284/2010 aplicarea prevederilor acestei legi „se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, prin legi speciale anuale de aplicare", iar majorările salariilor de bază se stabilesc în cadrul legilor speciale de salarizare anuale, "astfel încât să se realizeze trecerea de la valoarea acestora determinată potrivit art. 7 alin. (2) la valorile stabilite potrivit prezentei legi, până la aplicarea integrală a prevederilor acesteia".
27. Conform prevederilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 284/2010 „tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:
- gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții;
- gradație 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1;
- gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2;
- gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3;
- gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4.
28. Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar
- art. 1 alin.(1) în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
- art. 13 alin. 2 în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.
29. Art. 1 și 2 din OUG nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare
30. Art. 5 alin. 3 din OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
Față de cele menționate anterior, solicită în principal să se respingă cererea ca neîntemeiată, iar în subsidiar, în măsura în care se va reține ca întemeiată, să se stabilească nivelul de salarizare pentru o funcție similară și data de la care vor fi acordate drepturile solicitate.
În drept: Legea 188/1999, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, HG nr. 611/2008, precum și celelalte dispoziții legale aplicabile.
În temeiul art. 223 alin. 3 și 411 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei chiar și în lipsă.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că prin decizia nr. 15/24.01.2011, emisă de către directorul executiv al OIRPOSDRU Sud-Vest Oltenia, reclamantul P. B. S. a fost reîncadrat, începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 11, art. 20 și art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010, în funcția publică de execuție de expert, clasa I, gradul profesional principal, gradația 3, clasa de salarizare 71, fiindu-i stabilit salariul de bază la suma de 2.806 de lei.
Prin decizia nr. 82/20.06.2011, reclamantul a promovat în funcția publică de execuție de expert, grad profesional superior, clasa de salarizare 83, gradația 4 iar salariul de bază i-a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Aceste decizii nu au fost contestate în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 285/2010, reclamantul solicitând pârâtei OIRPOSDRU SV Oltenia abia în data de 20.06.2014 reanalizarea și recalcularea salariului.
Astfel, reglementarea legală a salariului reprezintă una din dimensiunile esențiale ale statutului funcționarului public, încadrarea în funcții a acestora și stabilirea remunerației cuvenite făcându-se cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Analizând cu prioritate excepția tardivității introducerii acțiunii în instanță, invocate de către pârât prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 285/2010, contestația în legătură cu stabilirea salariului de bază putea fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale (în speță, acest moment având loc în cursul anului 2011 când au fost emise cele două decizii de reîncadrare a reclamantului și de promovare, ocazie cu care au fost stabilite și drepturile pecuniare cuvenite acesteia conform normelor legale în vigoare la acel moment).
Totodată, potrivit prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 285/2010 "împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației".
În cauză, reclamantul nu a contestat nivelul drepturilor salariale în termenul prevăzut de lege de 5 zile de la data luării la cunoștință despre actul administrativ prin care s-au stabilit drepturile salariale, când a fost reîncadrat, înțelegând să formuleze contestație direct în instanță, deși modalitatea de contestare a deciziei de reîncadrare a fost expres menționată și în cuprinsul actului.
Dispozițiile legii speciale privind contestarea încadrării salariale a personalului plătit din fonduri publice se aplică cu prioritate în raport de prevederile art. 278 alin. 2 din Codul Muncii, în conformitate cu care prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective, ori nu s-ar putea spune că reglementările legii speciale din materia salarizării sunt incomplete și s-ar aplica dispozițiile din Codul muncii care privesc dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale.
Pentru a putea contesta o eventuală incorectă aplicare a dispozițiilor Legea nr. 285/2010, reclamantul avea la îndemână procedura prevăzută de dispozițiile art. 7 din legea specială, respectiv să conteste modul de stabilire a salariului de bază efectuat în temeiul actului normativ la ordonatorul de credite și ulterior, în cazul în care erau nemulțumiți de soluția ordonatorului de credite să se adreseze instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, utilizând această procedură imperativă a legii și nu calea dreptului comun.
Instanța de judecată nu este în măsură a analiza acțiunea prin eludarea procedurii speciale de contestare astfel cum este reglementată în mod imperativ de Legea nr. 285/2010, neputând proceda la „calcularea” salariilor reclamantului, legea acordând acest atribut ordonatorului de credite. Instanța poate doar să cenzureze modul în care au fost stabilite salariile, însă, așa cum s-a arătat anterior, doar în procedura prevăzută de legea specială în materia salarizării.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge ca tardivă acțiunea formulată de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. B. S. du domiciliul ales la Cabinet avocat C. M., în C., ., nr. 25, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul O. I. REGIONAL PSDRU REGIUNEA SUD VEST OLTENIA, cu sediul în C., .. 5 A, jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex
ES/12.12.2014
C.P. /Noiembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
