Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1859/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1859/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 4169/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1859/2014
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. L. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINSTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și A.N.A.F. - DGRFP C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Soreață M. pentru reclamantă, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâta a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Avocat Soreață M. pentru reclamantă solicită admiterea cererii de suspendare provizorie a executării, apreciind că înscrisurile existente la dosar fac dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri. Cu privire la cazul bine justificat arată că există un dosar ce vizează fondul,din punctul său de vedere momentul când actul administrativ contestat a devenit opozabil contribuabilului este cel al comunicării și nu data publicării pe data site-ului A.. Mai arată că există două dovezi ale comunicării actului administrativ contestat, prima care este restituită cu mențiunea destinatar necunoscut, iar ultima fiind avizată. Reclamanta arată că nu are nici-o culpă procedurală la comunicarea actului administrativ.
Cu privire la paguba iminentă, arată că societatea reclamanta devine plătitor de TVA iar obligația reținută în sarcina reclamantei în temeiul acestui act administrativ fiscal este de natură a crea prejudiciu. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 20.03.2014, reclamanta . SRL a chemat în judecată Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și A.N.A.F. -Direcția Generală Regională a Finanțelor C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea provizorie a executării deciziei nr. DJ_ din 18.02.2014 și deciziei nr._ din 8.11.2013. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anulare act administrativ, înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
În motivare a arătat că la data de 8.11.2013 A.J.F.P. D. a emis decizia nr._ prin care a dispus anularea din oficiu a înregistrării sale în scopuri de TVA.. De emiterea acestei decizii, reprezentantul societății reclamante a luat cunoștință la sfârșitul lunii ianuarie 2014, cu ocazia unor tranzacții realizate la . solicitării unei facturi cu taxare inversă, ocazie cu care a aflat faptul că societatea nu mai este înregistrată ca plătitor de TVA.
Urmare a acestei împrejurări s-a formulat o cerere către AJFP D., care la data de 3.02.2014, a comunicat adresa nr._ prin care i s-a adus la cunoștința societății că s-a emis o decizie de anulare din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA, ce fost făcută publică pe pagina de internet a A.N.A.F.
Publicarea deciziei pe pagina de internet a fost justificată de organul fiscal urmare a împrejurării că decizia ar fi fost comunicată prin poștă, însă aceasta a fost restituită cu mențiunea că societatea . SRL nu este cunoscută la adresa din . A.
După comunicarea copiei de pe decizia privind anularea din oficiu a înregistrării, la data de 3.02.2014, s-a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal anterior menționat, contestație care a fost respinsă prin decizia Di_/18.02.2014, cu motivarea că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului legal de contestare.
Față de conținutul deciziilor cu privire la care solicit suspendarea executării, apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 al. 1 lit. s și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a fi dispusă suspendarea provizorie a executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat
În ceea ce privește paguba iminentă, arată că executarea dispoziției mai sus menționată are ca efect previzibil și iminent constând în obligarea reclamantei la refacerea întregii evidențe contabile pentru perioada decembrie 2013- februarie 2014, asta în condițiile în care pentru această perioadă organul fiscal a acceptat deconturile de TVA depuse de reprezentantul societății. Cum în cauză, aspectul contestat de reclamantă cu privire la deciziile mai sus menționate privește momentul de la care acestea au produs efect față de societatea reclamantă, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 44 și 45 din OUG nr. 92/2003, apreciază că până la soluționarea irevocabilă a acestui aspect este pe deplin justificată suspendarea aplicării suspendării deciziei privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA.
Cererea este justificată cu atât mult cu cât pentru închiderea anului fiscal societatea trebuie să aibă o situație clară a statutului său pentru perioada în discuție, un temei cert în baza căruia să poată face toate declarațiile privind profitul realizat. De asemenea, cererea se suspendare provizorie se justifică și prin prisma evitării calculării de penalități și majorări pentru eventualele diferențe ce ar putea fi constata în urma punerii în aplicare a deciziilor mai sus enunțate, asta cu atâta mai mult cu cât, urmează a se stabili dacă aceste decizii au început a produce efecte față de societatea reclamantă, și care ar fi obligațiile fiscale concrete în raport de acel moment.
Cea de a doua condiție, cazul bine justificat, este de asemenea îndeplinită, întrucât, actul în discuție prin forma și conținutul său este de natura a crea serioase îndoieli cu privire la legalitatea acestuia.
Măsura astfel dispusă prin decizia mai sus menționată este nelegală pentru următoarele considerente:
a) - organul fiscal nesocotește în mod vădit dispozițiile art. 44 și urm din OUG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, așa cum reiese din motivarea deciziei contestate, potrivit interpretării date de către organul fiscal, acesta nu ar avea obligația de a uza de toate mijloacele de comunicare prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate, având astfel posibilitatea de a uza direct de publicarea actelor administrative pe pagina de internet a A.. Dispozițiile legale privind comunicarea actelor administrative fiscale către contribuabil, chiar cu conținutul menționat de pârâtă în motivarea deciziei contestate în prezenta cauză, statuează imperativ următoarele etape privind comunicarea actului administrativ fiscal către contribuabil:
- comunicarea prin poștă pin scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
- comunicarea prin orice alte mijloace cum sunt fax, e - mail sau alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului administrative și confirmarea primirii;
- comunicarea prin publicitate.
Fără nici-o îndoială, comunicare actului administrativ fiscal prin publicitate are caracter excepțional, organul fiscal putând uza de acest mijloc de comunicare numai în cazul în care comunicarea actului administrativ prin unul din celelalte mijloace prevăzute de lege nu a fost posibilă.
Așa cum a arătat și prin contestația administrativă societatea reclamantă nu și a schimbat sediul social, iar toate datele firmei au fost declarate fiind cunoscute de organul fiscal, inclusiv numărul de telefon al administratorului, astfel încât comunicarea actului administrativ fiscal putea fi realizată fără nici-un dubiu prin una dintre modalitățile care asigurau confirmarea primirii acesteia de către contribuabil.
b) - în mod nelegal organul fiscal a înlăturat apărările societății reclamante care a indicat faptul că pentru contestarea deciziei de anulare din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA termenul curge de la data de 03.02.2014, dată la care i-a fost comunicată copia deciziei, față de împrejurarea că decizia nu i-a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor art. 44 din OUG nr. 92/2003. în acest sens s-a atașat contestației o adresă eliberată de Primăria mun. C., care atestă faptul că pe . imobile cu același nr. 1 A., acesta fiind motivul pentru care comunicarea s-a întors la organul fiscal cu mențiunea firmă necunoscută la adresa. Or, în motivare organul fiscal reține faptul că în imobilul de la adresa din . A ar locui mai multe persoane, aspect pe care îl apreciază ca fiind fără relevanță, deși aspectul pe care l-a evidențiat în plângere a fost cu totul altul, anume acela că sunt două imobile distincte cu același număr și că actul administrativ fiscal a fost comunicat de către agentul poștal, la celălalt imobil, cu același număr, în care nu funcționează societatea reclamantă . Este vădit faptul că pentru această situație reclamantei nu îi poate fi reținută vreo culpă, nici măcar sub forma unei neglijenței. Mai arată,că societatea nu și a modificat sediul social, așa cum rezultă din certificatul anexat, astfel că deficiențele de comunicare a deciziei mai sus menționate nu sunt generate în nici-un fel de către societate.
In dovedirea acestor susțineri anexează extras de la registrul Comerțului, care indică faptul că mai figurează două firme cu aceeași adresă, precum și planșe foto care confirmă faptul că firmele au sediul în imobile distincte ( .).
P. restituirea scrisorii recomandate prin care s-a dispus comunicarea există dovada deplină că societatea nu a luat cunoștință despre decizia de radiere din oficiu, fără a avea vreo culpă pentru această situație.
Față de această împrejurare absolut obiectivă și neimputabilă în nici-un fel societății reclamante, în raport de dispozițiile art. 45 din OG 93/2003, actul administrativ fiscal reprezentat de decizia nr._, respectiv la 3.02.2014, și nu de la data publicării pe pagina de internet a A..
Potrivit art. 45 al. 2 din OG nr. 92/2003, actul administrativ ce nu a fost comunicat contribuabilului în condițiile art. 44 nu produce nici-un fel de efecte juridice.
Mai mult, organul fiscal deși a reținut faptul că a publicat la data de 9.12.2013 pe pagina de internet decizia de anulare din oficiu a întregistrării în scop de TVA, a primit atât pentru luna noiembrie și decembrie 2013, chiar după afișarea deciziei privind anularea din oficiu a înscrierii deconturile de TVA depuse pentru societatea reclamantă, deși, potrivit susținerilor pârâtelor, din luna decembrie 2013 aceasta nu ar mai fi fost plătitor de TVA.
Maniera în care au procedat pârâtele este de natură a nesocoti grav principiul informării și a predictibilității obligațiilor fiscale, întrucât, deși nu are nici-un fel de culpă, societății reclamante riscă să i se stabilească anumite obligații fiscale, deși pentru generarea acestei situații nu are vreo culpă, și nu a avut posibilitatea obiectivă de a-și adapta conduita fiscală în raport de măsurile emise unilateral de către organul fiscal, asta cu atât mai mult cu cât măsura fiscală a fost dispusă din oficiu, unilateral.
Întrucât actul administrativ contestat a fost comunicat la adresa altei firme, situată în altă clădire decât clădirea în care funcționează societatea reclamantă, solicită ca instanța să repună reclamanta în termenul de contestare a actului administrativ fiscal în discuție, în caz contrar, deși nu i se poate reține nici-o culpă, reclamanta este lipsită de un drept recunoscut de lege în beneficul acesteia, respectiv dreptul de a supune controlului judiciar legalitatea unui act emis de un organ nejurisdicțional.
In drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 2, art. 14 și 15 din Legea nr. 554 / 2004.
La data de 01.04.2014, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a formulate întâmpinare .
În motivare a arătat că prin cererea formulata reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei de soluționare a contestației nr. DJ_/18.02.2014 și a Deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, nr. DJ_/08.11.2013 în temeiul art. 15 până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Având in vedere ca obiectul acțiunii îl constituie suspendarea unul act administrativ fiscal, învederează instanței ca reclamanta va trebui sa îndeplinească o obligație legala prevăzuta de art. 215, alin.(2) din Codul de procedura fiscala, republicat, respectiv să depună o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate ."
În cauze similare înalta Curte de Casație si Justiție a dispus achitarea unei cauțiuni de pana la 20% - dosarul nr._, în care reclamanta a . fost obligata la plata unei cauțiuni de 10% din cuantumul creanței bugetare;
- dosarul nr._, cu termen la data de 07.05.2008, în care reclamanții au fost obligați la plata unei cauțiuni de 172.063 lei .
În ceea ce privește fondul cererii, învederează că reclamanta nu-și motivează acțiunea și totodată nu dovedește îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii în anularea lui este condiționată de existența justificării temeiniciei precum și de iminența producerii unei pagube.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții/existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ - fiscal determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ - fiscal devenind titlu executoriu și, în consecință, suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituie o situație de excepție, care intervine când legea o prevede, dar cu îndeplinirea condițiilor anume reglementate de aceasta.
Instanța trebuie să analizeze eventuale împrejurări legate de efectele actului, deci în cererea de suspendare nu se pot reține aspecte legate de legalitatea actului contestat.
Suspendarea este o situație de excepție ce poate fi acordată de către instanță cu respectarea condițiilor legale.
Invocarea unor motive legate de fondul cauzei, care presupune o cercetare profundă a legalității actului, nu se încadrează în situația de a constata cu ușurință, în urma unei cercetării sumare, o îndoială serioasă asupra legalității respectivului act.
În consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că trebuie îndeplinite cumulativ si condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, să fie un caz bine justificat și să se producă o pagubă iminentă .
Este evident că aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului.
Astfel, „cazul bine justificat „ îl reprezintă împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în timp ce „paguba iminentă" reprezintă în viziunea legii prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public
Cazul bine justificat presupune că, pe baza pagubei iminente, reclamanta ar trebui să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actului contestat, împrejurări care trebuie să fie dovedite.
Motivația referitoare la faptul că Decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării scopuri de TVA, nr. DJ_/08.11.2013 a fost comunicată la o adresă greșită, respectivei adresa din C., . A, este contrazisă de faptul că însăși societatea în cererea de suspendare formulată la instanță indică aceiași adresă, utilizată și de organul fiscal.
Totodată, organul fiscal a preluat această adresă din baza de date a autorității fiscale și cea din Furnizarea de Informații a ORC de pe lângă Tribunalul D..
Învederează că, reclamanta nu dovedește îndeplinirea acestei condiții legale și nu indică în mod concret care sunt motivele de drept și de fapt care ar conduce la reținerea îndeplinirii acestei condiții.
Reclamanta nu poate aduce argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, acesta nefiind analizat nici în procedura prealabilă.
În opinia pârâtei pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal este necesară dovedirea în primul rând a existenței unui caz bine justificat, în sensul creării unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Din motivul de nelegalitate invocat de contestatoare precum și înscrisurile depuse la dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă și suspiciuni în privința legalității actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004 constituie caz bine justificat existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Această definiție conduce la o concluzie firească, în sensul că îndeplinirea cazului bine justificat constă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și din motivații legale întemeiate pe dispoziții legale.
Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminenta care ar fi fost supusă reclamanta.
In legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, chiar Legea nr. 554/2004, la art. 2, lit. ș o definește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce în speță nu este dovedit.
Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv, cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil.
Apreciază că, reclamanta nu poate demonstra producerea unui prejudiciu in patrimoniul ei.
-În consecință, este evident că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Instanța are posibilitatea sa verifice situația concreta a reclamantei si efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ - fiscal împotriva acestora pe baza probelor existente la dosarul cauzei.
În consecință, simpla afirmație că, prin executarea actelor administrativ - fiscale, reclamanta ar fi grav prejudiciată, nu poate conduce la îndeplinirea celor doua condiții .
În speță, având în vedere că din acțiunea formulată rezultă că reclamanta nu înțelege să administreze nici o probă cu privire la îndeplinirea celor condiții de admisibilitate a cererii de suspendare, nu este dovedită acea pagubă iminentă de care face vorbire și care, împreună cu cazul bine justificat, ar putea conduce la acordarea suspendării .
De asemenea, așa cum a precizat anterior apărările de fond, legate de contestația formulată împotriva actelor administrative, nu sunt de natura a convinge că, într-adevăr, executarea silită a creanțelor bugetare ar aduce grave prejudicii reclamantei.
Oricum, aplicarea unor forme de executare silită, în eventualitatea neachitării creanțelor bugetare la scadență, pentru recuperarea acestor creanțe nu poate determina admiterea unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că prin actele a căror suspendare se solicită nu au fost stabilite obligații fiscale, prin urmare reclamanta nu poate invoca existența unei condiții importante în admisibilitatea cererii de suspendare și anume paguba iminentă.
Astfel, apreciază că reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, iar punerea în executare a actului administrative a cărui suspendare se solicită, nu este generatoare de pagubă pentru patrimoniul reclamantei și nu este suficientă pentru a demonstra existenței că executarea actului administrativ atacat poartă riscul de a pune în dificultate financiară reclamanta.
În sensul respingerii cererilor de suspendare a unor acte administrativ fiscale s-a pronunțat si înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 5191 din 27.10.2005, Decizia nr. 419/07.02.2006, Decizia nr. 343/17.10.2006 și altele.
În concluzie, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de către . SRL.
În drept, invocă dispozițiile art. 205 - 208 din Codul procedură civilă.
A fost atașat dosarul_ al Tribunalului D.,iar la solicitarea instanței Direcția Generală Regională a Finanțelor C. a comunicat cu adresa nr CV_/15.05.2014 actele care au stat la baza emiterii deciziei de soluționare a contestației.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că reclamanta . în judecată Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Direcția Generală Regională a Finanțelor C.,ambele aflate în structura A.N.A.F, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea provizorie a executării deciziei nr. DJ_ din 18.02.2014 și a deciziei nr._ din 8.11.2013 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anulare act administrativ, înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
În esență ,arată că, prin decizia nr._ ,prin care s-a dispus anularea din oficiu a înregistrării sale în scopuri de TVA,ce nu i-a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor art 44 cod.proc.fiscală, este de natură a-i produce grave prejudicii.
Apreciază ,că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 al. 1 lit. s și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a fi dispusă suspendarea provizorie a executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat
Din susținerile intimatei D.G.R.F.P C. se reține că,în cauză nu sunt întrunite cerințele de lege indicate de reclamantă .
Astfel ,nu s-a făcut dovada că actele administrative sunt vădit nelegale și totodată nu poate invoca existența unei condiții importante în admisibilitatea cererii de suspendare și anume paguba iminentă.
Trebuie avut în vedere faptul că prin actele a căror suspendare se solicită nu au fost stabilite obligații fiscale precum și faptul că reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, iar punerea în executare a actului administrative a cărui suspendare se solicită, nu este generatoare de pagubă pentru patrimoniul reclamantei .
Potrivit disp. art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.", în timp ce art. 14 alin. 1 statuează că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Coroborând textele de lege anterior menționate, se reține că legiuitorul impune întrunirea cumulativă a două condiții pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ-fiscal, respectiv: existența unui caz bine justificat - în sensul existenței unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, iar suspendarea executării actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin.1 lit. t) din Legea 554/2004 drept "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
În ceea ce privește paguba iminentă, în cuprinsul art. 2 alin.1 lit. ș) din aceeași lege se menționează că ar consta în "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Referitor la prima condiție - existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, instanța apreciază că, deși în această fază procesuală nu se analizează valabilitatea actului administrativ, motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură - în aparență -, a ridica semne de întrebare cu privire la legalitatea actelor a căror suspendare a executării s-a solicitat.
Astfel, din lecturarea documentelor transmise reiese că reclamantei i-a fost comunicată cu confirmare de primire la adresa sa(C.,Doljului,nr.1A),decizia contestată la data de 12.11.2013,dar aceasta a fost returnată cu mențiunea că la această adresă societatea este necunoscută.
Ulterior,la data de 22.11.2013 această decizie a fost publicată pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală(anunț colectiv-nr.crt.11).
Potrivit dispozițiilor art 44 alin2, 2indice 1,2 indice 2,alin.3 rap.la art 45 alin 2 cod procedură fiscală,invocate de reclamantă legiuitorul a instituit regula comunicării actului administrativ prin remiterea acestuia contribuabilului ,dacă se asigură primirea sub semnătură ,sau prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În subsidiar se poate face comunicarea prin alte mijloace ,fax,e-mail sau alte mijloace electronice care să asigure transmiterea.
În cazul în care, comunicarea potrivit alin 2 sau 2 indice 1 după caz nu a fost posibilă se realiza comunicarea prin publicitate.
Or,în această situație organul fiscal, după comunicarea actului administrativ ,prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire,a uzat de comunicarea prin publicitate fără a se putea susține întemeiat că ,prin neuzitarea și de procedura prevăzută de art,44 alin 2 indice 1 cod procedură fiscală ar atrage efectul prevăzut de art 45 alin 2 cod procedură fiscală,în speță lipsirea de efecte juridice a actului.
P. urmare, susținerile reclamantei sub acest aspect nu pot conduce la concluzia că ar fi evidentă nelegalitatea deciziei contestate..
Nefiind întrunită condiția anterior menționată, instanța apreciază că ,deși acest motiv este suficient pentru ca solicitarea reclamantului să fie respinsă(condiții cumulative) urmează să analizeze și îndeplinirea celei de-a doua condiții - suspendarea executării actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente .
Paguba iminentă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 constă într-un prejudiciu material și previzibil de o anumită gravitate pentru a se putea justifica măsura suspendării actului administrativ fiscal.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, este evident că patrimoniul reclamantei poate fi diminuat – aceasta fiind lipsit, pe viitor, de restituirea t.v.a-ului,dar din punct de vedere juridic nu se poate considera că respectiva diminuare este urmarea unui fapt ilici,raportat și la temeiul de drept invocat de intimată ,în baza căreia a adoptată prezenta de decizie.
În caz contrar, s-ar ajunge la concluzia că această cerință referitoare la iminența producerii unei pagube este îndeplinită în toate cazurile în care este pus în executare un act administrativ prin care se dispune(cazul de față), anularea înregistrării în scopuri de t.v.a,ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative - astfel cum acesta este reglementat de Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte,nu pot constitui o pagubă iminentă în înțelesul dat de legiuitor aspectele privind ținerea evidenței contabile, de la o anumită dată ,în situația în care se ajunge la concluzia că societatea ar fi îndreptățită să beneficieze de (re)înscriea sa de plătitoare de t.v.a.. Pentru considerentele expuse anterior, urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de suspendare a executării celor două acte administrative,până la soluționarea cauzei_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea, formulată de reclamanta S.C. G. I. . cu sediul în C.. . A jud. D., în contradictoriu cu pârâtele A.NAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., A.N.A.F. -D.R.G.F.P. D. ambele cu sediul în C., .. 2, jud. D., având ca obiect suspendarea executării deciziei DJ_ din 18.02.2014 și a deciziei nr._/08.11.2013, ca fiind neîntemeiată..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, recursul urmând a fi depus la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2014.
Președinte, D. L. G. | ||
Grefier, A. F. |
Red.D.L.G 5ex/27.05.2014
A.F. 26 Mai 2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 936/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2051/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
