Anulare act administrativ. Sentința nr. 3504/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3504/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 8666/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3504/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. J. M. și pe pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., chemat în garanție D.G.R.F.P.- A.J.F.P. D., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D. prin consilier juridic M. Ș. D. lipsind reclamantul P. J. M. și chemat în garanție D.G.R.F.P.- A.J.F.P. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Consilier juridic M. D. Ș. solicită admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 74 rap. la art. 64 C.p.civ., astfel că va fi respinsă cererea de încuviințare în principiu a cererii de chemare în garanție.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de ridicat, s-a declarat încheiată cercetarea procesului și s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei:
Consilier juridic M. D. Ș. solicită respingerea contestației, menținerea deciziilor de impunere ca temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., sub nr._ reclamantul P. J.-M. a chemat în judecată pe pârâta C. de Asigurări D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 173/14.04.2014 emise de si a Deciziei de Impunere nr._/23.01.2013, restituirea sumelor plătite in valoare de 2.666 lei.
Prin Deciziei de Impunere nr._/23.01.2013 emisa de către intimata i-a fost reținut un debit total in valoare de 3129 lei reprezentând sume datorate cu titlu de C.A.S.S. aferente perioadei 24.07._10.
Deși a achitat o parte din suma datorată, mai puțin pe cea aferentă anului 2007, intimata prin decizia contestată apreciază ca actul emis este un "titlu de creanță" si nu un act de executare, astfel că nu se poate invoca prescripția extinctivă.
Din art. 23 al O.G. nr. 92/2003 rezultă cu claritate că „baza de impozitare" este cea care dă naștere (generează) creanțe fiscale, obligații fiscale și acte de administrare fiscală.
Întrucât prin art. 91 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 termenul de prescripție începe să se calculeze (să curgă) de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, pentru calculul termenului de prescripție momentul constituirii bazei de impunere și momentul în care s-a născut creanța fiscală este tratat la nivel de an.
Pentru baza de impunere constituită în anul 2007 în temeiul art. 91 alin. (2) și art. 23 din O.G. nr. 92/2003, termenul de prescripție a început să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut această bază de impunere, respectiv de la 1 ianuarie a anului 2008, și s-a sfârșit după 5 ani, adică la 31 decembrie 2013.
Din aceleași prevederi ale art. 91 alin. (2) și ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 din Codul de procedură fiscală, rezultă cu claritate că:
1)ziua de la care începe să curgă prescripția, de 5 ani, este numai ziua de 1 ianuarie a unui an;
2)termenul de prescripție începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
„Baza de impozitare" este cea care generează un „act administrativ fiscal", și nu invers, fapt pentru care „începutul oricărei perioade de prescripție" trebuie legat numai și numai de „momentul în care s-a constituit baza de impozitare" lucru prevăzut clar, precis și la modul imperativ prin art. 91 din O.G. nr. 92/2003. In nici o condiție și sub nici o formă începutul unei perioade de prescripție nu trebuie stabilit în funcție de un actul administrativ fiscal, respectiv de momentul în care s-a emis un act administrativ fiscal.
Așa cum o „bază de impozitare" nu se poate naște, nu poate fi stabilită printr-un „act administrativ fiscal", tot așa de bine și „începutul unei perioade de prescripție" nu poate fi stabilit în funcție de un „act administrativ fiscal", respectiv de „momentul în care s-a emis un act administrativ fiscal ". "
In cazul în care începutul unei perioade de prescripție s-ar stabili în funcție de „momentul în care se emit un act administrativ fiscal" s-ar ajunge, prin repetarea emiterii unui "nou act administrativ fiscal" (precum un titlu executoriu, o somație etc.) la sfârșitul fiecărei perioade de prescripție, de 5 ani, la termene de prescripție ... "la infinit". Dreptul comun" în materia prescripției extinctive este dat de prevederile cu privire la prescripția extinctivă din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Consideră ca excepția prescripției, fiind o excepție absolută poate fi invocată în orice faza procesuală (jurisdicțională) și nu trebuie sa înceapă executarea silită pentru a o putea invoca conform opiniei intimatei. Mai mult, chiar în cuprinsul deciziei de Impunere nr._/23.01.2013 se precizează ca decizia reprezintă "titlu de creanță și înștiințare de plată", prin urmare are un dublu caracter .
În condițiile în care, intimata apreciază că decizia reprezintă "titlu de creanță", înțelege să invoce excepția prescripției cu privire la întregul debit, solicitând restituirea sumei de 2.666 lei achitată cu chitanța . 10 nr._.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, precum și cerere de chemare în garanție a D.G.R.F.P. C.-A.J.F.P. D..
În dovedirea contestației și în apărare, părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de impunere nr._/23.12.2013, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate din activități independente în perioada 2007-2009, în cuantum de 3129 lei
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, însă prin Decizia nr. 173/14.04.2014,pârâta a respins contestația formulată.
În esență, apărarea reclamantului vizează faptul că obligația de plată a contribuției la fondul asigurărilor de sănătate era prescrisăpentru veniturile realizate în anul 2007.
Relativ la prescripția dreptului pârâtei de a calcula contribuții de asigurări de sănătate pentru veniturile obținute de reclamant în anul 2007, în speță au incidență prevederile art. 41 alin. 3 din Ordinul nr. 617/2007, care stipulează că "Termenul de prescripție a dreptului de stabilire, a dreptului de a cere executarea silită și a dreptului de a cere compensarea sau restituirea contribuției se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale."
Conform art.91 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.(2)Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin.1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel", art.23 prevăzând că "Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată".
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal prevede la art.81 alin.1:" Contribuabilii, precum și asociațiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligați să depună la organul fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepție de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe prin reținere la sursă". Conform art.82 alin.1-3 din același act normativ, "Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă. (2)Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligația efectuării plăților anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferența dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent și suma reprezentând plăți anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declarațiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăți anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârșitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei de impunere emise pe baza declarației privind venitul realizat. (3)Plățile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepția impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei emise pe baza declarației privind venitul realizat". La art.83 alin.1 se arată:"Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activități independente, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din activități agricole determinate în sistem real au obligația de a depune o declarație privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului".
Raportat la aceste dispoziții legale, contribuția de asigurări de sănătate calculată asupra
veniturilor realizate de reclamant în anul 2007 era scadentă ulterior datei de 01.01.2008, astfel că termenul de prescripție a început să curgă de la 01.01.2009, acesta fiind anul următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Cum Decizia de impunere nr._ a fost emisă în data de 23.12.2013, este indubitabil că nu era prescris dreptul pârâtei de a calcula contribuții de asigurări de sănătate pentru veniturile obținute de reclamant din activități independente în anul 2007.
Prin urmare, este în mod evident că reclamantul datora contribuții la fondul asigurărilor sociale de sănătate pentru veniturile realizate din activități independente în perioada 2007-2009, astfel că pârâta era îndreptățită să emită Decizie de Impunere în acest sens, acțiunea în anularea acesteia formulată de reclamant fiind apreciată de instanță ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de instituția pârâtă în contradictoriu cu D.G.R.F.P./A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind Administrația Finanțelor Publice C.), instanța reține că art. 60 C.pr.civ. statuează că „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire”
Textul de lege anterior menționat implică faptul că, între persoana care formulează o astfel de cerere și chematul în garanție există anumite raporturi juridice care îndreptățesc pe cel care introduce acțiunea să pretindă o anumită prestație din partea chematului în garanție. Or, între pârâtă și chematul în garanție nu există raporturilor juridice preexistente care să îi permită CAS D. să o acționeze pe A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.), și să-i solicite să-i achite cheltuielile de judecată, în ipoteza în care pârâta va fi obligată, la rândul său, la plata unor astfel de cheltuieli. Este adevărat că, în baza Protocolului încheiat C.N.A.S și A.N.A.F. au fost transmise pârâtei Declarațiile de venituri pe care reclamantul le-a depus la A.J.F.P., însă acest aspect nu îndreptățește concluzia că instituția chemată în garanție ar avea vreo responsabilitatea în ceea ce privește emiterea Deciziei de Impunere contestate. Răspunderea pentru întocmirea actului administrativ-fiscal anterior menționat revine în exclusivitate pârâtei CAS D., care a calculat contribuții datorate FNUASS pentru veniturile realizate din activități independente. Afirmația că "responsabilitatea cu privire la realitatea și corectitudinea datelor in baza cărora instituția pârâtă a întocmit actul administrativ contestat revine in mod exclusiv organului fiscal", este lipsită de relevanță juridică, din moment ce nu se pretinde faptul că sumele evidențiate în cuprinsul Declarațiilor de venituri ale reclamantului ar fi fost transmise în mod incorect.
În altă ordine de idei, cererea apare ca fiind rămasă și fără obiect, în contextul în care a vizat doar eventualele cheltuieli de judecată pe care reclamantul le-ar fi pretins în ipoteza admiterii acțiunii, iar reclamantul nu a înțeles să solicite astfel de cheltuieli.
Date fiind aspectele prezentate anterior, urmează a fi respinsă cererea de chemare în garanție intentată, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul P. J.-M. cu domiciliu ales in C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări D. cu sediul in C., ., nr. 8 județul D. și chemat în garanție D.G.R.F.P .- A.J.F.P. D. cu sediul în C., .. 2 județul D..
Respinge cererea de chemare în garanție.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se va depune la sediul Tribunalului D..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red.A.V.
L.M. 08.01.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 644/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1283/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
