Obligaţia de a face. Sentința nr. 644/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 644/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 6252/63/2013**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 644/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. E. pentru reclamant lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul a depus la dosar un înscris intitulat "concluzii scrise".
Apărătorul reclamantului învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe – în dovedirea acțiunii -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul atât asupra excepției prematurității formulării acțiunii – invocată prin întâmpinare -, cât și asupra fondului.
Avocat N. E., pentru reclamant, solicită respingerea excepției. Referitor la fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată – în sensul obligării pârâtei de a emite Decizia de compensare prin puncte. Precizează că art. 34 din Legea nr. 65/2013 stabilește intervalul maxim în care pârâta are obligația de a emite Decizie de Compensare prin Puncte și nu termenul la care obligația ar fi efectivă. Menționează că procedura de evaluare a imobilelor a fost simplificată – prin aplicarea grilei notariale -, și că . noii legi nu afectează procedura deja îndeplinită în temeiul legii anterior – or, C. Centrală era deja în culpă pentru că nu își îndeplinise obligația de a emite Decizie de Compensare într-un termen rezonabil. Învederează că partea pe care o reprezintă nu înțelege să solicite cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel C. sub nr._, în data de 13.11.2011 reclamantul B. D. a chemat în judecată pe pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să emită și să-i comunice Decizia reprezentând Titlul de Despăgubire - cu privire la terenul în suprafață de 264 mp, situat în C., ., jud. D..
În motivarea acțiunii s-a învederat faptul că, prin Hotărârea nr. 627/16.03.2007, C. Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005 a dispus validarea în Anexa 24/I/1, poziția 14 a reclamantului pentru terenul anterior menționat, întrucât imobilul nu a putut fi restituit în natură.
Potrivit punctului 16.4 din HG nr. 1095/2005 - pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 -, în cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta sau nu pot primii în natură, pe alt amplasament, C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar va înainta Secretarului Comisiei Centrale, pe bază de proces verbal de predare-primire, întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în vederea acordării de despăgubiri.
Potrivit dispozițiilor cuprinse in Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale trebuia sa analizeze dosarul sub aspectul posibilității restituirii in natura a imobilului ce face obiectul notificării si constatând ca, in mod întemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dosarul urma sa fie transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, in vederea întocmirii Raportului de Evaluare, in termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizata prin emiterea de către C. Centrala a Deciziei reprezentând Titlul de Despăgubire.
Or, până la data formulării acțiunii, cererea de reconstituire formulată de reclamant nu a fost finalizată în acord cu dispozițiile legale în materie. Autoritatea administrativă pârâtă nu a luat masuri eficiente de soluționare a Dosarului de despăgubiri ., culpa acesteia neputând sa conducă la împiedicarea realizării dreptului la despăgubiri, recunoscut prin dispoziția primarului.
Termenul rezonabil la care se refera disp. art. 6, paragraf I din CEDO cuprinde si durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisa indispensabila prevăzuta in dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Punerea in executare a Legilor cu caracter reparatoriu revine Autorităților Executive ale Statului care au obligația legala si constituționala de a respecta atât dreptul intern cat si tratatele internaționale.
Autoritatea pârâtă nu poate sa invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil si in termen rezonabil, pentru că acesta înseamnă sa invoce propria culpa si încălcarea CEDO.
În opinia reclamantului, prin neîndeplinirea obligației de a emite Titlul de Despăgubire, autoritatea pârâtă aduce o evidenta atingere noțiunii de bun si a obligației statului de a proteja bunurile si valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumata de România prin Protocolul Adițional Nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
În drept, au fost invocate prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificate si completate prin HG nr. 128/2008.
În dovedirea acțiuni, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin încheierea pronunțată în data de 07.03.2013, Curtea de Apel C. – dând eficiență prevederilor art. IV și XXIII alin. 3 din Legea pentru degrevarea instanțelor judecătorești nr. 2/2013 -, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. – Secția C.-Administrativ și Fiscal sub nr._, în data de 21.03.2013.
La termenul de judecată din data de 25.06.2013, reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune, în cuprinsul căreia a menționat că – date fiind prevederile art. 18 alin. 3 din Legea 165/2013 -, înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor iar, la termenul de judecată din data de 17.09.2013, reclamantul a depus o nouă precizare de acțiune, prin care a specificat că solicită obligarea pârâtei de a emite Decizie de Compensare prin Puncte - conform prevederilor art. 17 lit. b) din Legea 165/2013.
În data de 03.10.2013, pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a trimis instanței un înscris intitulat "note de ședință", în cuprinsul căreia a invocat faptul că acțiunea – așa cum a fost modificată -, este prematur introdusă iar, în subsidiar, neîntemeiată.
Astfel, la data la care reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012 - aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012 -, în perioada cuprinsă între 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
A fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor - care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – iar, conform art. 17 alin. 1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, rezultă că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 4/2012, Legii nr. 117/2012, Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005, Legii 165/2013, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 165/2013 și art. 205 și urm. Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată în data de 15 octombrie 2013, a fost trimisă cauza secției Civile din cadrul Tribunalului D..
Prin încheierea de ședință din data de 27.11.2013, Tribunalul D. – Secția I Civilă a admis excepția de necompetență materială-funcțională și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea cauzei Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului D. – Secția C.-Administrativ și Fiscal sub nr._, în data de 15.01.2014.
Analizând ansamblul înscrisurilor aflate la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Hotărârea nr. 67/16.03.2007, Instituția Prefectului jud. D. a dispus validarea anexei nr. 23/I/1 – referitoare la acordarea de despăgubiri pentru terenuri intravilane -, reclamantul fiind înscris la poziția nr. 14 din respectiva anexă, cu un teren în suprafață de 264 m.p.
Prin sentința civilă nr. 9022/18.05.2011 – rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare -, Judecătoria C. a obligat pârâta (din dosarul respectiv) C. Locală de Aplicare a legii nr. 247/2005 C. să întocmească dosarul privind acordarea despăgubirilor pentru terenul anterior menționat, în timp ce pârâta C. Județeană de Aplicare a legii nr. 247/2005 D. a fost obligată să înainteze dosarul Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării de despăgubiri.
Ulterior, prin adresa nr. 2775/SCFF/26.11.2012, Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus retrimiterea dosarului la C. Locală pentru Aplicarea legii nr. 247/2005 C., cu mențiunea că reclamantul trebuie să completeze respectivul dosar cu o . înscrisuri.
Referitor la excepția prematurității, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 4 din Legea 165/2013: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În consecință, devin incidente dispozițiile art. 34 alin. 2 din actul normativ anterior menționat, care statuează că "Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni".
Așadar, pentru a-și îndeplini obligația prevăzută de art. 17 alin. 1 lit. b din Legea 165/2013 - emiterea deciziilor de compensare a imobilelor -, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor are la dispoziție un termen de 60 luni – calculat de la momentul înregistrării dosarului la Secretariatul CNCI.
Or, în speță, dosarul nr._/FFCC a fost retrimis către C. Locală pentru Aplicarea legii nr. 247/2005 C. – în vederea completării -, astfel încât obligația de soluționare a respectivului dosar incumbă Comisiei doar după ce întreaga documentație va fi retransmisă către Secretariatul CNCI - așa cum rezultă foarte clar din dispozițiile art. 21 din Legea 165/2013: (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. (3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv".
Prin urmare, atunci când dosarul s-a aflat pe rolul Curții de Apel C., reclamantul avea posibilitatea – dacă ar fi considerat că retrimiterea dosarului către C. Locală pentru Aplicarea legii nr. 247/2005 C. (în vederea completării) de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nelegală (abuzivă) -, să-și completeze cererea de chemare în judecată și să solicite și anularea măsurii dispuse prin adresa nr. 2775/SCFF/26.11.2012 (în sensul obligării Comisiei Locale pentru Aplicarea legii nr. 247/2005 C. să retransmită dosarul către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), Decizia privind titlul de despăgubire neputând fi adoptată în lipsa acestei documentații – însă reclamantul nu a înțeles să formuleze un capăt de cerere în acest sens.
Oricum, chiar dacă la momentul actual dosarul nr. nr._/FFCC ar fi înregistrat la Secretariatul CNCI, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor ar avea la dispoziție un termen de 60 luni pentru soluționarea dosarului, și numai dacă după împlinirea acestui termen nu ar emite Decizia de compensare pentru imobilul în suprafață de 264 mp, menționat în Anexa la Hotărârea nr. 67/16.03.2007, adoptată de Instituția Prefectului jud. D., reclamantul ar fi îndreptățit să sesizeze instanța competentă cu o cerere în acest sens – conform prevederilor art. 35 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013 "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
. În consecință, acțiunea formulată – așa cum a fost modificată prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din data de 17.09.2013 -, apare ca fiind prematur introdusă și, în consecință, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. D., domiciliat în C., ., nr. 12, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, .. 202, sector 1, având ca obiect obligație de a face - obligarea pârâtei de a emite Decizie de Compensare prin Puncte, conform prevederilor art. 17 lit. b) din Legea 165/2013 -, așa cum a fost precizată, ca fiind prematur introdusă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./03.03.2014/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 25/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3504/2014. Tribunalul... → |
|---|
