Anulare act administrativ. Sentința nr. 1569/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1569/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 17202/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 1569/2014
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant . LA SCA V. SI ASOCIATII și pe pârât D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta reprezentată de av. R.galita și parata prin cj. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus relațiile solicitate de instanță
Părțile nemaiavând cereri de formulat si excepții de invocat, instanța constatând dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii, conform motivelor scrise, pe care le susține verbal.
Reprezentantul paratei solicită respingerea acțiunii, menținerea actelor contestate ca temeinice si legale.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
La data de 24.12.2013 reclamanta . a chemat în judecată pârâta D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE ,solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună ,anularea Deciziei nr. 384/22.11.2013 emise de D.G.R.F.P. C., prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative promovate de subscrisa împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. F-OJ 374/03.07.2013, a Deciziei de impunere nr. F-DJ 436/03.07.2013 și a Procesului-verbal nr. 562/03.07.2013,obligarea instituției pârâte la soluționarea contestației promovate de subscrisa și la emiterea deciziei de soluționare prevăzute de art. 210 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu,conform art. 451 și urm. C. proc. civ.
In motivare arata ca, prin decontul nr._/24.05.2011 subscrisa am solicitat rambursarea sumei în cuantum de 754.438 lei, reprezentând soldul sumei negative de TVA aferentă lunii aprilie a anului 2011.
In vederea soluționării decontului negativ de TVA cu opțiune de rambursare organele fiscale au procedat la efectuarea unui control anticipat în urma căruia a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 405/15.06.2011 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. F-DJ 647/15.06.2011.
Prin actele administrative fiscale anterior menționate organele fiscale au aprobat rambursarea sumei în cuantum de 577.375 lei și au respins solicitarea de rambursare a sumei în cuantum de 177.063 lei, motivat de faptul că unul dintre clienții noștri, respectiv societatea TOUCH S.R.L. din Italia, nu înregistra un cod valid de TVA pentru operațiuni intracomunitare.
Impotriva Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 405/15.06.2011 și a Deciziei de impunere nr. F-DJ 647/15.06.2011 subscrisa am formulat contestație în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, contestație ce a fost soluționată prin Decizia nr. 42/03.02.2012 în sensul desființării raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere emise în baza acestuia.
Totodată, prin Decizia nr. 42/03.02.2012 s-a pus în vedere organelor de inspecție fiscală ca,printr-o altă echipă decât cea care a întocmit actele administrative fiscale contestate, să procedeze la reanalizarea situației de fapt pentru aceeași obligație bugetară și aceeași perioadă | cu luarea în considerare a documentelor noi depuse de societatea contestatoare în susținerea punctului său de vedere și a actelor normative incidente în materie în perioada verificată.
Conformându-se dispozițiilor deciziei emise în urma soluționării contestației formulate de subscrisa, organele fiscale au procedat la reverificarea perioadei 01.04._11,
reverificare în urma căreia a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 374/03.07.2013 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. F-DJ 436/03.07.2013. Totodată, cu această ocazie organele fiscale de control au întocmit și Procesul-verbal nr. 562/03.07.2013.
Prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere emise în anul 2013 organele fiscale au I stabilit în sarcina noastră aceleași obligații fiscale pentru care au fost desființate parțial Raportul M de inspecție fiscală nr. F-DJ 405/15.06.2011 și Decizia de*împunere nr. F-DJ 647/15.06.2011.
Impotriva Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 374/03.07.2013, a Deciziei de impunere nr. F-DJ 436/03.07.2013 și a Procesului-verbal nr. 562/03.07.2013 subscrisa am promovat o nouă contestație, a cărei soluționare a fost suspendată prin Decizia nr. 384/22.11.2013 emisă deD.G.R.F.P. C..
Instituția pârâtă a menționat în cuprinsul deciziei a cărei anulare o solicităm faptul că, prin Bf Adresa nr._/05.07.2013, a transmis către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (denumită în continuare D.I.I.C.O.T.) un exemplar al Procesului-verbal nr. 562/03.07.2013, aspect ce este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, D.G.R.F.P. C. neputându-se pronunța m pe fondul contestației noastre înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.
In ceea ce privește solicitarea de anulare a Deciziei nr. 384/22.11.2013, apreciem câ aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente [...]", iar conform prevederilor art. 8 alin. (1) din același act normativ, „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă [...]".
În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă".
Consideră ca instituția pârâtă a procedat la suspendarea soluționării contestației fiscale promovate de subscrisa fără a-și motiva în mod corespunzător decizia și fără să fi fost îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune o astfel de măsură.
a) Considerente cu privire nemotivarea Deciziei nr. 384/22.11.2013
Potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fiscală, „organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă", iar conform prevederilor art. 43 alin. (2) lit. e) și f) din același cod, actul administrativ fiscal trebuie să cuprindă motivele de fapt și temeiul de drept pe care se fundamentează.
Este de necontestat faptul că motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de | valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului.
Luând în considerare cele anterior menționate, învedereaza faptul că în considerentele Deciziei nr. 384/22.11.2013 instituția pârâtă folosește motive străine de natura pricinii, făcând referire la acte administrative ce nu au legătură cu prezenta cauză.
Astfel, pârâta a reținut în cuprinsul deciziei contestate faptul că „între stabilirea obligațiilor bugetare constate prin Procesul-verbal nr. 628/31.07.2013 și Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. F-DJ 494/31.07.2013, întocmite de către organele de control ale D.G.R.F.P. C. - Activitatea de Inspecție Fiscală și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă".
Având în vedere faptul că motivele reținute de organul nu sunt apte să susțină soluția cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 384/22.11.2013, apreciaza că se impune anularea acestei decizii.
A se vedea în acest sens ultima pagină din Decizia nr. 384/22.11.2013.
b) Considerente cu privire netemeinicia Deciziei nr. 384/22.11.2013
Potrivit art. 108 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, „organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legeg penală", iar conform art. 214 alin. (1) lit. a) din același cod, „organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă".
Cât privește durata suspendării soluționării contestației administrative, dispozițiile art. 214 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevăd faptul că procedura administrativă va fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
In conformitate cu prevederile pct. 10.6 din Ordinul A.N.A.F. nr. 450/2013 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă trebuie motivată de legătura de cauzalitate dintre obligațiile fiscale și stabilirea de către organele de urmărire penală faptului că există indiciile săvârșirii unei infracțiuni".
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior citate rezultă că pentru a se putea dispune suspendarea soluționării contestației împotriva actului administrativ fiscal în procedura administrativă trebuie îndeplinite două condiții în mod cumulativ:
-organul care a efectuat controlul să fi sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni;
-infracțiunea constatată să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
In raport de cele anterior menționate, considerăm că transmiterea Procesului-verbal nr. 562/03.07.2013 către D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu o sesizare a organelor de cercetare penală,
Adresa nr._/05.07.2013 neîndeplinind condițiile expres prevăzute de prevederile art. 222 -223 din Codul de procedură penală, care reglementează plângerea și denunțul în materie penală.
Altfel spus, faptul că s-au adus la cunoștința D.I.I.C.O.T. constatările organului fiscal efectuate în cuprinsul Procesului-verbal nr. 562/03.07.2013 nu echivalează cu sesizarea unei infracțiuni economice, iar câtă vreme instituția pârâtă nu a identificat și nominalizat infracțiunile săvârșite de subscrisa nu se putea aprecia dacă există o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care s-ar fi dat în procedura administrativă.
Arătă faptul că necesitatea formulării unei sesizări penale care să respecte exigențele impuse de dispozițiile Codului de procedură penală este subliniată și prin prevederile pct. 3.2, 3.6 și 3.7 din Ordinul A.N.A.F. nr. 450/_.
2Potrivit dispozițiilor art. 221 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală, „organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț [...]".
3„3.2. Dosarul contestației va cuprinde: contestația în original, ce trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptățite, precum și amprenta ștampilei, în cazul contestatorului persoană juridică, împuternicirea avocațială în original sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se desemnează administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, în copie, precum și anexele acestuia, dovada comunicării actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data la care acesta a fost comunicat .
In raport de cele anterior menționate consideră că simpla afirmație făcută în cuprinsul deciziei a cărei anulare o solicităm, în sensul că între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin procesul-verbal și decizia de impunere și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de subscrisa există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă, apare ca fiind nemotivată și nesusținută de probe.
Chiar și în situația în care veți aprecia că sesizarea făcută de D.G.R.F.P. C. ar fi respectat cerințele Codului de procedură penală și ar fi individualizat infracțiunile săvârșite de subscrisa, considerăm că soluționarea contestației fiscale nu ar fi împiedicată în vreun fel de demararea și continuarea cercetărilor penale, deoarece instituția pârâtă are la dispoziție toate elementele pentru a stabili întinderea obligațiilor noastre fiscale.
Prin urmare, dacă Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice D. a putut stabili întinderea respectivelor obligații fiscale, atunci și Serviciul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul D.G.R.F.P. C. va putea verifica legalitatea și temeinicia sumelor impuse subscrisei și ar putea soluționa contestația administrativă formulată
Nu în ultimul rând, față de prevederile art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care permit contestarea în fața instanței de contencios administrativ doar a deciziilor emise în soluționarea contestațiilor, considerăm că suspendarea sine die a soluționării contestației noastre este de natură a întârzia în mod nejustificat accesul subscrisei la instanță, ceea ce contravine prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In ceea ce privește solicitarea de obligare a instituției pârâte la soluționarea contestației administrative și la emiterea deciziei de soluționare, apreciem că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004, „[...] se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim", iar conform art. 2 alin. (1) lit. h) din același act normativ, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se înțelege „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen".
Din economia dispozițiilor legale anterior citate coroborate cti cele ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că în cazul actelor administrative atipice persoana vătămată prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita instanței de contencios administrativ să oblige autoritatea publică să efectueze o anumită operațiune administrativă și/sau să emită actul administrativ solicitat.
Cât privește termenul legal de soluționare a unei contestații administrative promovate în condițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, apreciem că acesta este cel stipulat de prevederile art. 70 din același cod, respectiv 45 de zile de la înregistrarea contestației.
In legătura cu cauza supusa soluționării, documentele depuse de contestator și sesizarea penala în copie, daca este cazul. [...] 3.6. Referatul cu propuneri de soluționare cuprinde precizări privind îndeplinirea condițiilor de procedură, mențiuni privind sesizarea organelor de urmărire si cercetare penală, după caz, precum și propuneri de soluționare a contestației, având în vedere toate argumentele contestatorului și documentele în susținere; în caz contrar dosarul se restituie în vederea completării. 3.7. în referat se va menționa obligatoriu dacă 5-0 făcut sau nu sesizare penală."
Având în vedere faptul că de la data formulării contestației administrative (03.09.2013) au trecut mai mult de 45 de zile, precum și faptul că suspendarea sine die a soluționării acestei contestații atrage încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciem că se impune obligarea instituției pârâte la soluționarea contestației formulate de subscrisa și la emiterea deciziei de soluționare prevăzute de art. 210 din Codul de procedură fiscală.
Pentru toate aceste motive respectuos vă solicităm să admiteți cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și să dispuneți anularea Deciziei nr. 384/22.11.2013 emise de D.G.R.F.P. C., cu consecința obligării acestei instituții la soluționarea contestației promovate de subscrisa și la emiterea deciziei de soluționare prevăzute de art. 210 din Codul de procedură fiscală.
Totodată, respectuos vă solicităm să dispuneți obligarea D.G.R.F.P. C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
In drept, isi intemeiaza cerere de chemare în judecată pe dispozițiile art. 148, art. 194 și urm., art. 451 și urm. C. proc. civ., pe prevederile Legii nr. 554/2004, pe cele ale Codului de procedură fiscală, pe dispozițiile Ordinului A.N.A.F. nr. 450/2013, precum și pe orice alte texte legale aplicabile.
A depus următoarele înscrisuri în copie certificată: Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 405/15.06.2011; Decizia de impunere nr. F-DJ 647/15.06.2011;Contestația nr._/19.07.2011; Decizia nr. 42/03.02.2012; Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 374/03.07.2013;Decizia de impunere nr. F-DJ 436/03.07.2013; Procesul-verbal nr. 562/03.07.2013; Contestația nr. 7091/09.08.2013 și dovada transmiterii prin poștă a acesteia;
Decizia nr. 384/22.11.2013, Împuternicirea avocațială nr._/20.12.2013.
La data de 8.04.2014 parata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a formulat note de ședință .
In motivare a arătat că, prin cererea formulată reclamanta solicită anularea Deciziei nr. 384/22.11.2013, privind soluționarea contestației prealabile, obligarea instituției pârâte, la soluționarea contestației promovate și la emiterea deciziei de soluționare prevăzuta de art.210 Cod procedură fiscală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită instanței să constate că, în ceea ce privește anularea actului administrativ reprezentat de Decizia" nr. 384/22.11.2013, reclamanta nu a făcut altceva decât să reia motivele invocate în procedura prealabilă, acest lucru demonstrând caracterul pur formal al acțiunii de față.
Învederează instanței că prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. F-DJ 436/03.07.2013, emisa in baza Raportului de inspecție fiscala nr.F-DJ 374/03.07.2013, organele de inspecție fiscala ale D.G.R.F.P. C. - Activitatea de Inspecție Fiscala - au stabilit o diferența suplimentara de TVA în suma de 177.063 lei.
Referitor la taxa pe valoarea adăugata, perioada de verificare a cuprins intervalul 01.04._11, constatându-se că în luna aprilie 2011, societatea a intocmit factura către beneficiarul Touch S.R.L. din Italia, cu bunuri in valoare totala de 737.269,91 lei. In urma verificărilor efectuate in timpul controlului, din documentele puse la dispoziția echipei de inspecție fiscala de către societatea verificata, a datelor furnizate de către Biroul Județean de informații Fiscale D., prin Raportul răspuns nr. 258/23.07.2013, s-a constatat ca Touch S.R.L., beneficiar din Italia, nu deținea la data tranzacției un cod valid de identificare in scop de t.v.a. I atribuit de autoritățile fiscale italiene.
La solicitările nr. 225 din 02.08.2011 și nr. 258/23.07.2013, transmisa de către Biroul Judetean de Informații Fiscale din cadrul D.G.F.P. D., in vederea verificării valabilității codului de inregistrare in scopuri de t.v.a. aparținând lui Touch S.R.L. din Italia, se comunica ca operatorul identificat prin codul de t.v.a. IT_, deținea un cod valabil de identificare in scopuri de t.v.a. începând cu data de 17.06.2011. In vederea verificării realității operațiunilor derulate de T. T. S.R.L. cu Touch S.R.L. Italia, organele fiscale din cadrul D.G.F.P. D. au solicitat verificarea realității acestor operațiuni la societatea din Italia.
Cu adresa nr. 559//20.12.2011, BJIF D. a transmis răspunsul autorităților italiene referitor la solicitările SCAC transmise cu Nota de fundamentare nr.12.416/20.12.2011 pentru Touch S.R.L., potrivit căruia:
"Autoritățile fiscale italiene nu confirma sub nici o forma livrările intracomunitare de bunuri declarate de contribuabilul roman, in perioada octombrie 2010-octombrie 2011.
Potrivit raportului VIES nr.635/22.07.2013, Touch S.R.L. figurează in continuare la livrări romanești suspecte, cu codul de eroare "cod TVA nealocat de statul membru".
Pe documentul de transport CMR la rubrica 24 "semnătura si stampila destinatarului" figurează societatea MC - Trans Lucignano S.R.L.
Astfel, având in vedere ca autoritățile fiscale din Italia nu confirma livrările intracomunitare de bunuri declarate de către reclamantă, în perioada octombrie 2010 - octombrie 2011, organele fiscale au considerat că T. T. S.R.L. nu a respectat condiția legala de scutire de taxa, prevăzuta la art.143, alin.(2), lit.a) Cod fiscal, cu modificările si completările ulterioare, operațiunea fiind, in aceste condiții, impozabila, conform art.126, alin.(1) Cod fiscal.
S-a stabilit că, în temeiul art. art.143, alin.(1), si (2), art.134, alin.(1) si (2), art.126, art.128, art.140, Cod fiscal, pentru livrarea de bunuri, reclamanta avea obligația calculării, inregistrarii si declarării t.v.a. colectata, în suma de 176.945lei.
Ca urmare a suspiciunilor create in timpul controlului cu privire la legalitatea, realitatea si veridicitatea operațiunilor economice efectuate de T. T. S.R.L., D.G.R.F.P. C. -Activitatea de Inspecție Fiscală - a transmis către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism un exemplar din Procesul verbal nr. 562/03.07.2013, cu adresa nr. 96.552/05.07.2013, în conformitate cu prevederile art. 108 Cod procedura fiscala, republicata în conformitate cu care:
"Sesizarea organelor de urmărire penală
(1)Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.
(2)în situațiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecție au obligația de a întocmi
proces-verbal (...)." în conformitate cu dispozițiile art.214, alin.(2), lit.a) Cod procedura fiscala: „Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativa: (2) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivata, soluționarea cauzei atunci cind:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savirsirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie data in procedura administrativa (...)".
solicită instanței să constate că între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin Procesul verbal nr.628/31.07.2013 si Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plata nr.F-DJ 494/31.07.2013, întocmite de către organele de control ale D.G.R.F.P. C. -Activitatea de Inspecție Fiscala - si stabilirea caracterului infracțional al faptelor savirsite exista o strânsa interdependenta de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativa. Astfel că susținerile reclamantei nu pot fi reținute în soluționarea cauzei.
Consideră că nu se putea pronunța o soluție pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.
Prioritatea de soluționare in speța o au organele penale care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptei ce atrage plata la bugetul statului a obligațiilor datorate și constatate în virtutea faptei infracționale.
Având în vedere cele prezentate, consideră că până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, nu se poate pronunța o soluție pe fond, fiind întemeiată suspendarea soluționării cauzei pentru suma de 176.945 lei, procedura administrativa urmând a fi reluata în conformitate cu dispozițiile art. 214, alin.(3) Cod procedura fiscala, republicat, care precizează că:
„Procedura administrativa este reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin.(2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu".
In concluzie, solicită respingerea cererii introductive ca netemeinică și nelegală, cu consecința menținerii actului administrativ ca temeinic și legal.
Analizand actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 384/22.11.2013 emisa de D.G.R.F.P. C. s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative promovate de reclamanta împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. F-OJ 374/03.07.2013, a Deciziei de impunere nr. F-DJ 436/03.07.2013 și a Procesului-verbal nr. 562/03.07.2013,
Reclamantul prin cererea formulată solicită anularea Deciziei nr. 384/22.11.2013, privind soluționarea contestației prealabile, obligarea instituției pârâte, la soluționarea contestației promovate și la emiterea deciziei de soluționare prevăzuta de art.210 Cod procedură fiscală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Dispozitiile art 108: Sesizarea organelor de urmărire penală din OG 92/2003 prevad:
(1)Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.
(2)În situațiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecție au obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecție și de către contribuabilul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecție fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.
Dispozitiile art 214: Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, din OG 92/2003 prevăd următoarele:
(1)Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:
a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
b)soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
(2)Organul de soluționare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluționare competent va stabili și termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
(3)Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
(4)Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
In fapt, prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. F-DJ 436/03.07.2013, emisa in baza Raportului de inspecție fiscala nr.F-DJ 374/03.07.2013, organele de inspecție fiscala ale D.G.R.F.P. C. - Activitatea de Inspecție Fiscala - au stabilit o diferența suplimentara de TVA în suma de 177.063 lei.
Referitor la taxa pe valoarea adăugata, perioada de verificare a cuprins intervalul 01.04._11, constatându-se că în luna aprilie 2011, societatea reclamanta a intocmit factura către beneficiarul Touch S.R.L. din Italia, cu bunuri in valoare totala de 737.269,91 lei. In urma verificărilor efectuate in timpul controlului, din documentele puse la dispoziția echipei de inspecție fiscala de către societatea verificata, a datelor furnizate de către Biroul Județean de informații Fiscale D., prin Raportul răspuns nr. 258/23.07.2013, s-a constatat ca Touch S.R.L., beneficiar din Italia, nu deținea la data tranzacției un cod valid de identificare in scop de t.v.a. I atribuit de autoritățile fiscale italiene.
La solicitările nr. 225 din 02.08.2011 și nr. 258/23.07.2013, transmisa de către Biroul Judetean de Informații Fiscale din cadrul D.G.F.P. D., in vederea verificării valabilității codului de inregistrare in scopuri de t.v.a. aparținând lui Touch S.R.L. din Italia, s-a comunicat ca operatorul identificat prin codul de t.v.a. IT_, deținea un cod valabil de identificare in scopuri de t.v.a. începând cu data de 17.06.2011. In vederea verificării realității operațiunilor derulate de T. T. S.R.L. cu Touch S.R.L. Italia, organele fiscale din cadrul D.G.F.P. D. au solicitat verificarea realității acestor operațiuni la societatea din Italia.
Cu adresa nr. 559//20.12.2011, BJIF D. a transmis răspunsul autorităților italiene referitor la solicitările SCAC transmise cu Nota de fundamentare nr.12.416/20.12.2011 pentru Touch S.R.L., potrivit căruia:
"Autoritățile fiscale italiene nu confirma sub nici o forma livrările intracomunitare de bunuri declarate de contribuabilul roman, in perioada octombrie 2010-octombrie 2011.
Potrivit raportului VIES nr.635/22.07.2013, Touch S.R.L. figurează in continuare la livrări romanești suspecte, cu codul de eroare "cod TVA nealocat de statul membru".
Pe documentul de transport CMR la rubrica 24 "semnătura si stampila destinatarului" figurează societatea MC - Trans Lucignano S.R.L.
Astfel, având in vedere ca autoritățile fiscale din Italia nu au confirmat livrările intracomunitare de bunuri declarate de către reclamantă, în perioada octombrie 2010 - octombrie 2011, organele fiscale au considerat că T. T. S.R.L. nu a respectat condiția legala de scutire de taxa, prevăzuta la art.143, alin.(2), lit.a) Cod fiscal, cu modificările si completările ulterioare, operațiunea fiind, in aceste condiții, impozabila, conform art.126, alin.(1) Cod fiscal.
S-a stabilit că, în temeiul art. art.143 alin.(1) si (2) ,art.134 alin.(1) si (2), art.126, art.128, art.140, Cod fiscal, pentru livrarea de bunuri, reclamanta avea obligația calculării, inregistrarii si declarării t.v.a. colectata, în suma de 176.945lei.
Ca urmare a suspiciunilor create in timpul controlului cu privire la legalitatea, realitatea si veridicitatea operațiunilor economice efectuate de T. T. S.R.L., D.G.R.F.P. C. -Activitatea de Inspecție Fiscală - a transmis către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism un exemplar din Procesul verbal nr. 562/03.07.2013, cu adresa nr. 96.552/05.07.2013, în conformitate cu prevederile art. 108 Cod procedura fiscala
Prin ordonanta din 11.10.2013 fila 293 s-a dispus declinarea competentei de cauzei din dosarul nr 150D/P/2013 în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul D., competent material pentru cercetarea infractiunii de evaziune fiscala, fapta prev de art 8 alin 1 din Legea 241/2005 .
Prin adresa nr_/SF din 16.04.2014 IPJ D. a comunicat instantei de judecata faptul ca dosarul penal_/P/2013 ( dosar format in urma ordonantei de declinare din data de 11.10.2013 fila 293) se afla in faza urmăririi penale, la data de 24.02.2004 fiind inceputa urmărirea penală impotriva societatii T. T. SRL( reclamanta din prezenta cauza), cu privire la infractiunea de stabilirea cu rea credință a impozitelor, taxelor si contributiilor, având ca rezultat obtinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetzl general consdolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, prev de art 8 alin 1 din Legea 241/2005 cu aplicarea art 35 alin 1 din Codul penal
Din aceste inscrisuri instanta constata ca sunt indeplinite conditiile art 214 alin 1 lit a din OG 92/2003 intrucat fata de inceperea urmaririi penale impotriva reclamantei cu privire la infractiunea prev de art 8 alin 1 din Legea 241/2005 exista indicii privind săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
Sustinerea reclamantei ca transmiterea Procesului verbal nr 562/2013 catre DIICOT nu echivaleaza cu o sesizare a organelor de cercetare penale, este total eronata atata timp cat organele penale au procedat la formarea unui dosar penal si ulterior la inceperea urmaririi penale fata de reclamanta
Tribunalul constata ca sustinerea reclamantei privind nemotivarea deciziei 384/2013 este neintemeiata, din decizia mentionata reiese in mod clar ca aceasta este motivata atat in fapt cat si in drept . Faptul ca din eroare pe ultima fila a deciziei 384 s-a consemnat un alt numar al procesului verbal de control si deciziei de impunere, nu conduce la nulitatea deciziei 384/2013 atata timp cat din continutul deciziei reiese in mod clar ca in solutionarea contestatiei organele DGRFP D. au analizat legalitatea si temeinicia procesului verbal 562/03.07.2013, a raportului FDJ 374/03.07.2013 si Deciziei de impunere FDJ 436/2013
Tribunalul apreciaza ca prioritatea de soluționare in speța o au organele penale care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptei ce atrage plata la bugetul statului a obligațiilor datorate și constatate în virtutea faptei infracționale.
F. de aceste aspecte instanta urmeaza sa respinga cererea formulată de reclamanta ca neintemeiata
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta ., cu sediul procesual ales la SCA V. SI ASOCIATII, cu sediul in - sector 1, București,., in contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul in C., .. 2, J. D. ca neintemeiata
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2014.
Președinte, G. P. | ||
Grefier, L. D. B. |
Red GP/
Teh.L.B. 14 Mai 2014
4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3210/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 183/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
