Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7329/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7329/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 35396/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 665/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. D. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de intimata POLIȚIA M. C.-SERVICIUL RUTIER, împotriva sentinței civile nr.7329 din 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent L. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cu intimatul-petent, lipsă fiind apelanta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanța constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Intimatul-petent solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
INSTANȚA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7329 pronunțată la data 21.05.2014 Judecătoria C. a admis în parte plangerea formulată de petentul L. G. cu domiciliul în ., jud. D., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. C.-SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., jud. D., având ca obiect plângere contravenționala. A anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/23.10.2013 întocmit de I.P.J D., exonerând petentul de plata amenzii și a anulat punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
Pentru a se pronunțat astfel, instanța de fond a reținut că procesul-verbal ., nr._/23.10.2013 încheiat de intimata Poliția M. C., petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversare pe trecerea de pietoni .
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța de fond a constatat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală" determină aplicarea garanțiilor art. 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul śingur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă în prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art. 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor Ó.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Petentul a fost sancționat contravențional invocându-se ca probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare planșa foto cuprinzând 5 fotografii.
Întrucât din planșele foto nu se poate stabili dacă în zona respectivă este loc special amenajat și semnalizat corespunzător pentru trecerea pietonilor, instanța de fond, în baza art. 34 din OG 2/2001 a admis plângerea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul IPJ D. pentru următoarele motive:
Prin hotărârea criticata, instanța de fond a admis plângerea contravenționala formulata de petentul L. G., anulând procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/23.10.2013 emis de Inspectoratul de Politie al jud. D..
S-a apreciat ca hotararea Judecătoriei C. este netemeinica si nelegala, sens in care s-au învederat următoarele:
S-a solicitat a se constata că procesul-verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Prin mijloacele de probă depuse la dosar instituția pârâtă a făcut dovada vinovăției reclamantului în săvârșirea contravenției însă instanța în mod eronat a apreciat că prin declarația martorului audiat se confirma susținerile petentului expuse in plangerea contravenționala.
In opinia apelantei instanta de judecata trebuia sa procedeze la inlaturarea declarației martorului audiat cauza deoarece nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate, declarația martorului audiat este contrazisa de planșele fotografice depuse de instituția noastra din care se observa foarte clar, tara a exista vreun dubiu, ca petentul nu a acordat prioritate pietonului angajat in traversarea străzii, pe trecerea de pietoni.
Mai mult martorul audiat nu face altceva decât sa redea cu fidelitate susținerile petentului din plângerea contravențională.
In temeiul rolului sau activ, in aflarea adevărului instanța de judecata putea efectua o adresa către administratorul drumului pentru ca acesta sa comunice daca la intersectai cu . C. este loc special amenajat corespunzător pentru trecerea pietonilor.
S-a solicita instanței de judecata sa aiba in vedere si aspectul ca procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza, de regula, de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, alat in doctrina de specialitate cat si in practica instanțelor judecătorești, nefiind încălcat dreptul petentului la un proces echitabil.
In cauza Escoubet contra Belgiei din 28.10.1999, Curtea a arătat ca procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat si temporar permisul de conducere, ca o masura de prudenta ce decurge din faptul ca cel sanctionat ar prezenta un pericol public pentru alti utilizatori daca i s-ar permite sa conducă vehicule pe drumurile publice, nu poate fi considerata a fi o acuzație in materie penala. Curtea a stabilit ca aparțin dreptului penal faptele ai căror autori se expun la pedepse destinate sa exercite un efect disuasiv si care consista in masuri privative de libertate sau amenzi.
De asemenea, in cauza C. Neata contra României, plangerea nr. 17.857/03. Decizia CEDO. camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a aratat in mod expres ca atat timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizeaza mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire. petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art.6 din CEDO.
Fapta reținuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, neacordand prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar in traversarea străzii, exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu cure se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
S-a solicitat instante de judecata sa constate ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
F. de cele susmenționate, tinand seama de prevederile art. 479 alin. 1 C.proc.civ., s-a solicitat admiterea apelului formulat de Inspectoratul de Politie al jud. D., iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii petentului L. G. ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, sa menținerea ca temeinic si legal a procesului verbal.
In drept, s-au invocat prevederile Codului de procedura civila si ale O.G 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
In vederea susținerii motivelor de apel formulat de instituția pârâtă, împotriva sentinței civile nr.7329/21.05.2014, pronunțata de Judecătoria C. s-au înaintat alaturat 9 planșe fotografice din care se observa foarte clar, fara a exista vreun dubiu, ca petentul nu a acordat prioritate pietonului angajat in traversarea străzii și de asemenea se poate observa numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent.
In baza art. 411 alin. 1, pct.2 din Codul de procedura civila, s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului unitarii apelante.
În cauză s-a depus întâmpinare de către cu intimatul-petent L. G. prin care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp. art.249 C.p.civilă care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentului/intimat de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, apelantului i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Astfel, din planșele fotografice depuse în scop probator la dosar rezultă, fără putere de tăgadă, că în data de 23.10.2013, petentul/intimat nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni aflat pe sensul său de mers.
Așadar, fapta contravențională reținută în sarcina petentului/intimat există în materialitatea sa și a fost săvârșită de acesta, procesul-verbal de contravenție fiind temeinic și legal întocmit.
În raport de considerentele expuse, se apreciază apelul ca fiind fondat, urmând ca în temeiul art.480 alin.2 C.p.civ. să fie admis și schimbată sentința atacată, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-intimata POLIȚIA M. C.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.7329 din 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent L. G., domiciliul în ., jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
Schimbă sentința, în sensul că respinge plângerea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. D. I. | |
Grefier, M. M. |
A.G.V./M.M.
4 ex./20 noiembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2013/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3210/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
