Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 03-12-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 14049/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 849/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Judecător J. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. împotriva sentinței civile nr. 3144 din 05 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul A. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul a depus la dosar cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.
Instanța respinge cererea de amânare ca netemeinic motivată si dovedită.
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen.
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3144 din 05 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul A. M. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ întocmit la data de 29.03.2013, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D.. S-a anulat procesul-verbal de contravenție contestat și exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ întocmit la data de 29 martie 2013 de către reprezentanții intimatei petentul A. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1 500 lei, în temeiul art. 145 alin. (1), lit. b din Legea nr. 263/2010 R pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 144 lit. p) din Legea nr. 236/2010 R, reținându-se că în calitate de administrator al S.C. MIMAV COMIMPEX S.R.L. în perioada 25.01._10, a reținut și nu a virat cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite și contribuții reținute de la salariați cu reținere la sursă.
Petentul a contestat actul sancționator menționat anterior invocând dubla sancționare pentru săvârșirea aceleiași fapte.
Prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 07 august 2012 emisă în dosarul penal nr. 6350/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de 6 din Legea nr. 241/2005 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 300 lei în sarcina făptuitorului.
Pentru a se pronunța astfel, procurorul a constatat săvârșirea faptelor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, sesizate la data de 31.12.2011 de D.G.F.P. D., constând în neachitarea debitelor restante de S.C. MIMAV COMIMPEX S.R.L., reprezentată de făptuitorul A. I. M., provenite din impozit persoane fizice, în intervalul 25.01._10 în valoare de 845 lei. De asemenea, prin ordonanța menționată s-a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 10,lit. b1 C.P.P., având în vedere sinceritatea făptuitorului, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prejudiciul a fost recuperat.
Referitor la fapta pentru care petentului prin ordonanța procurorului i s-a aplicat sancțiunea cu amenda administrativă în cuantum de 300 lei, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale:" Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă."
În ceea ce privește fapta reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de către intimata, prin acest act contestat de către petent, contravenția reținută a fost încadrată la prevederile art. 144 lit. p) din Legea nr. 236/2010 R, iar sancțiunea aplicată în temeiul art. 145 alin. (1), lit. b din același act normativ.
Potrivit art. 144 lit. p) din Legea nr. 236/2010 R:" Constituie contravenție fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat."
Din textul de lege menționat rezultă că unul dintre elementele contravenției în discuție se referă la inacțiunea interzisă de aceasta, respectiv nevirarea contribuției de asigurări sociale reținută de lasursă, ori prin procesul-verbal de contravenție fapta contravențională descrisă de către agentul constatator se referă lanevirarea sumelor provenite din impozit și contribuții reținute de la salariați cu reținere la sursă în perioada 25.01._10.
În aceste condiții instanța de fond a reținut că în prezenta cauză petentul a fost sancționat pentru aceiași faptă, constând în reținerea și nevărsarea în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa în perioada 25.01._10, atât prin ordonanța din data de 07 august 2012 emisă în dosarul penal nr. 6350/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., cât și ulterior prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ din 29.03.2013, întocmit de către reprezentanții intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
În conformitate cu art. 1 din OG nr. 2/2001:" Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală."
Din această dispoziție legală referitoare la scopul legii contravenționale, rezultă că legea contravențională apără anumite relații sociale, care nu pot forma în același timp și obiect al ocrotirii dreptului penal.
În aceste condiții, în situațiile în care aceeași faptă ar întruni atât elementele unei norme contravenționale, cât și acele ale unei norme penale, cum este cazul de față, instanța de fond a apreciat că fapta poate fi considerată numai infracțiune, iar făptuitorul va fi sancționat exclusiv penalmente. Instanța a avut în vedere în acest sens și jurisprudență CEDO, conform căreia cele mai multe contravenții au natură penală, iar lipsa diferențelor de natură calitativă, dintre infracțiune și contravenție, determină anumite consecințe juridice, respectiv: inadmisibilitatea coexistenței, în privința uneia și aceleiași fapte, a răspunderii penale și a răspunderii contravenționale.
Prin urmare, având în vedere că prin actul sancționator contestat a fost antrenată răspunderea contravențională a petentului pentru săvârșirea unei fapte, care a făcut obiectul unui dosar penal, soluționat prin neînceperea urmăririi penale și aplicarea în sarcina petentului a unei sancțiuni cu caracter administrativ, instanța de fond a constatat nelegalitatea acestui act, reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._/29.03.2013, întocmit de reprezentanții intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., și, în consecință, a dispus anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea petentului de plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel A.J.F.P. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat următoarele:
Prin acțiunea introdusă în fața instanței petentul Aspritoiu M., a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției ./2009 nr._ din data de 29.03.2013, prin care acesta a fost sancționat contravențional cu suma de 1500 lei, solicitând anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța de fond a admis plângerea formulata de petentul Aspritoiu M., a anulat procesul verbal ./2009 nr._/29.03.2013 si a exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut in esența ca petentului i s-a aplicat o dubla sancțiune, respectiv o sancțiune administrativa si o a doua sancțiune contravenționala, încălcându-se astfel principiul aplicării unei singure sancțiuni pentru o fapta ilicita.
Consideră ca hotărârea este criticabila, având in vedere următoarele aspecte Potrivit art. 6 din Legea 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare sau cu amenda, reținerea si nevărsarea intenție, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu reținere la sursa.
Împotriva petentului a fost formulata plângere penala, conform art. 6 din Legea nr. 41/2005, privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, care prevede ca: reținerea si nevarsarea cu intenție, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare sau amenda.
Petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 1500 lei, conform art. 144, lit.p in Legea nr. 263/2010, republicata, care prevede ca: nerespectarea termenelor prevăzute de ge pentru plata contribuției de asigurări sociale constituție contravenție. Conform art. 145, lin. 1, lit. b din Legea nr. 263/2010, republicata, contravențiile prevăzute la art. 144, lit. p se sancționează cu amenda de la 1500 lei la 5000 lei.
Face precizarea ca fapta prevăzută la art. 144, lit. p din Legea nr. 263/2010, publicata, constituie contravenție si se sancționează cu amenda contravenționala.
Conform art. 146 din Legea nr. 263/2010, constatarea contravențiilor prevăzute la .144 si aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 145 se face de ANAF si unitățile sale subordonate.
Instanța de fond in mod greșit a constatat faptul ca petentului i s-a aplicat o dubla sancțiune pentru aceeași fapta
Petentul a fost sancționat cu amenda administrativa in cuantum de 300 lei, conform Ordonanței nr. 6350/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., care potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiune.
La art. 30, alin. 2 din O.G nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, se menționează ca: " In cazul in care fapta a fost urmărita ca infracțiune si ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanța ca ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreuna cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătoreasca, se trimite de îndată organului in drept sa constate contravenția, pentru a lua masurile ce se impun conform legii."
Se poate observa astfel ca petentului nu i s-a aplicat o dubla sancțiune pentru aceeași fapta. Amenda cu caracter administrativ in cuantum de 300 lei i s-a aplicat pentru infracțiunea pentru care acesta a fost cercetat, conform Legii 241/2005, iar amenda contravenționala in cuantum de 1500 lei a fost aplicata petentului pentru ca fapta acestuia constituie contravenție si se sancționează cu amenda contravenționala, așa cum este prevăzut la art. 144, lit. p din Legea 263/2010.
Învederează că procesul verbal îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, in sensul ca acesta conține data si locul unde a fost încheiat, numele si prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locul in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a caii de atac.
Potrivit art. 10 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare: " Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) din lege revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective". In articolul 144 din Legea 263/2010, se menționează ca fapta constituie contravenție si se sancționează cu amenda contravenționala.
De asemenea, învederează faptul ca legiuitorul, prin stabilirea unor sancțiuni aspre a avut in vedere sancționarea mai aspra a unor fapte care încalcă normele privind disciplina financiara, ce pot avea consecințe grave la nivelul economiei naționale, dat fiind faptul ca nu sunt achitate la timp toate contribuțiile la asigurări sociale.
În consecința, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petentul Aspritoiu M. si menținerii procesului verbal ./2009 nr._/29.03.2013, ca fiind legal si temeinic.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelantul critică în principal modul în care instanța de fond a procedat la administrarea probatoriului, susținând că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Tribunalul reține că la baza emiterii procesului-verbal a stat Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 07 august 2012 emisă în dosarul penal nr. 6350/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 300 lei în sarcina făptuitorului.
Pentru a se pronunța astfel, procurorul a constatat săvârșirea faptelor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, sesizate la data de 31.12.2011 de D.G.F.P. D., constând în neachitarea debitelor restante de S.C. MIMAV COMIMPEX S.R.L., reprezentată de făptuitorul A. I. M., provenite din impozit persoane fizice, în intervalul 25.01._10 în valoare de 845 lei. De asemenea, prin ordonanța menționată s-a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 10,lit. b1 C.P.P., având în vedere sinceritatea făptuitorului, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prejudiciul a fost recuperat.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale:" Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă."
În ceea ce privește fapta reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de către apelanta - intimată, prin acest act contestat de către petent, contravenția reținută a fost încadrată la prevederile art. 144 lit. p) din Legea nr. 236/2010 R, iar sancțiunea aplicată în temeiul art. 145 alin. (1), lit. b din același act normativ.
Potrivit art. 144 lit. p) din Legea nr. 236/2010 R:" Constituie contravenție fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat."
Din textul de lege menționat rezultă că unul dintre elementele contravenției în discuție se referă la inacțiunea interzisă de aceasta, respectiv nevirarea contribuției de asigurări sociale reținută de lasursă, ori prin procesul-verbal de contravenție fapta contravențională descrisă de către agentul constatator se referă lanevirarea sumelor provenite din impozit și contribuții reținute de la salariați cu reținere la sursă în perioada 25.01._10.
În aceste condiții instanța de fond a reținut în mod corect că în prezenta cauză petentul a fost sancționat pentru aceiași faptă, constând în reținerea și nevărsarea în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa în perioada 25.01._10, atât prin ordonanța din data de 07 august 2012 emisă în dosarul penal nr. 6350/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., cât și ulterior prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._ din 29.03.2013, întocmit de către reprezentanții intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Tribunalul remarcă că fapta descrisă în procesul verbal se circumscrie în fapt celei sancționate ca infracțiune de dispozițiile art. 6 din legea 241/2005 care dispune: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În conformitate cu art. 1 din OG nr. 2/2001:" Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală."
Din această dispoziție legală referitoare la scopul legii contravenționale, rezultă că legea contravențională apără anumite relații sociale, care nu pot forma în același timp și obiect al ocrotirii dreptului penal.
În aceste condiții, în situațiile în care aceeași faptă ar întruni atât elementele unei norme contravenționale, cât și acele ale unei norme penale, cum este cazul de față, fapta poate fi considerată numai infracțiune, iar făptuitorul va fi sancționat exclusiv penalmente. Or, conform jurisprudenței CEDO, cele mai multe contravenții au natură penală, iar lipsa diferențelor de natură calitativă, dintre infracțiune și contravenție, ceea ce determină anumite consecințe juridice, respectiv: inadmisibilitatea coexistenței, în privința uneia și aceleiași fapte, a răspunderii penale și a răspunderii contravenționale.
Prin urmare, având în vedere că prin actul sancționator contestat a fost antrenată răspunderea contravențională a petentului pentru săvârșirea unei fapte, care a făcut obiectul unui dosar penal, soluționat prin neînceperea urmăririi penale și aplicarea în sarcina petentului a unei sancțiuni cu caracter administrativ, instanța de fond a constatat în mod corect nelegalitatea acestui act, reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._/29.03.2013.
Mai mult, atâta timp cât descrierea faptei nu permite încadrarea acesteia în dispozițiile legale indicate de agentul constatator (care se referă la contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat și la un anumit termen după trecerea căruia fapta este considerată contravenție) și nu conține acele elemente ale laturii obiective care să poată califica fapta drept contravenție, nu se poate stabili în mod cert realitatea faptei constatate și vinovăția persoanei sancționate.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3144 din 05 martie 2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. cu sediul în C., .. 2, județul D.. împotriva sentinței civile nr. 3144 din 05 martie 2014, pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul A. M. domiciliat în C., . B, județul D. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, M. C. V. | Judecător, J. S. | |
Grefier, A. G. C. |
Red. JS
Tehnored. 4 ex/AGC
16 Dec 2014
Jud. fond. R. S.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3418/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2973/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
