Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2377/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2377/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 31156/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 677/2014
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător A. M. M.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul Z. A.-A. împotriva sentinței civile nr. 2377/21.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC . NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Av. T. G. pentru apelant, care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și, pe fondul cauzei, admiterea plângerii contravenționale, sens în care depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2377/21.02.2014, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul Z. A.-A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/15.09.2013 încheiat de intimat petentul a fost sancționat cu 9 puncte-amenda în valoare de 720 lei și cu reținerea permisului de conducere pentru contravenția prev. de art. 121 alin. 1 din RAOUG 195/2002 și art. 102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 si cu avertisment pentru contravenția prev. de art. 147 pct. 1 din RAOUG 195/2002 si art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG 195/2002, reținându-se in fapt ca la data de 15.09.2013 ,ora 16 petentul a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe . viteza de 102 km/h abatere filmata si înregistrata de aparatul radar Autovision Rom 112 montat pe autospeciala MAI_. Deasemenea nu a avut asupra sa BI.
Potrivit art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificata în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de aceste texte de lege.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a retinut ca procesul-verbal beneficiază de o prezumție de legalitate si temeinicie, care permite petentului ca prin probele pe care le propune în fața instanței să dovedească faptul ca situația de fapt reținută nu corespunde realității .
Instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată susținerea petentului din acțiune cum că în mod eronat a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 deoarece nu este menționată în constatările din procesul-verbal .
În realitate aceasta este trecuta în starea de fapt din procesul-verbal constând în aceea că petentul nu a avut asupra sa buletinul de identitate, fapta pentru care acestuia i s-a aplicat avertismentul.
Conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 conducătorul auto este obligat să prezinte agentului actele de identitate ale sale, precum cele ale mașinii, obligație ce rezultă și din art. 35 alin. 2 din același act normativ.
În ceea ce privește contravenția referitoare la depășirea vitezei legale, s-a constatat că din planșele foto depuse de intimat rezultă că la data și ora menționate în acestea petentul a circulat cu autoturismul cu nr._ cu viteza de 102 km/h, depășind astfel cu mai mult de 50 km/h viteza legala de 50 km/h fixata de lege pentru interiorul localităților (. C.).
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/202 această fapta se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce fiind deci aplicate în limitele legale sancțiunile reținute în procesul-verbal.
Existenta unei eventuale erori a aparatului radar de 3% invocată de petent, și care ar fi determinat încadrarea în drept a faptei în altă contravenție deoarece ar fi situat marja cu care acesta ar fi depășit viteza legala sub 50 km/h, nu poate fi probată în cauză, în concret neputându-se stabili dacă a existat o eroare a aparatului radar (aflat în perioada de funcționare valabilă conform buletinului de verificare metrologică depus de intimat) și dacă această eroare a fost în plus sau în minus, NML021-05 stabilind doar o posibilitate ca aceasta să existe.
De asemenea, instanța a reținut că din conținutul procesului-verbal rezultă că petentul nu a formulat obiecțiuni la cele consemnate, fiind menționat „Fără obiecțiuni”
Față de considerentele expuse rezultă că din coroborarea probelor administrate nu a reieșit o stare de fapt contară celei reținute în procesul-verbal, astfel că este neîntemeiat capătul de cerere privind anularea procesului-verbal.
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment instanța a apreciat-o de asemenea ca neîntemeiată deoarece în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, inclusiv deci de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și de gradul de pericol social al acesteia, rezultate și din valoarea mare a vitezei cu care a circulat autovehiculul condus de petent în localitate, pe o . trafic intens a orașului, nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.
În consecință, instanța de fond a apreciat plângerea contravențională precizată ca neîntemeiată și a respins-o.
În baza art. 453 alin. 1 Ncpc a luat act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul Z. A.-A., criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că instanța de fond a înlăturat cu mare ușurință, sub aspectul că nu poate fi probată, precizarea cu privire la toleranța de eroare deși potrivit Normelor de Metrologie Legala cu nr. 021-05/2001, punctul 3.1.1, lit. b se face precizarea că la cinemometru în staționare, sunt prevăzute erori de măsurare astfel: + - 3 km peste viteze mai mici de 100 km/h, +-3% din valoarea măsurată pentru viteze mai mari de 100 km/h, în această situație de 102 km/h, viteza înregistrată, toleranța de eroare este de 3 km/h astfel că viteza reală este de 99 km/h, ceea ce este sub 100 km/h prima valoare care poate fi menționata în procesul-verbal de contravenție (întrucât viteza maximă admisă pe acel sector de drum este de 50 km/h), sens în care la viteza de 99 km/h, agentul constatator ar fi trebuit să dispună aplicarea prevederilor art. 108, litera d, pct. 3 din OUG nr. 195/2002 unde se prevede că depășirea vitezei cu 41-50 km/h se sancționează cu 6 puncte penalizare si 9 puncte amenda, fără a se lua măsura administrativă de suspendare a permisului de conducere. O altă cauză de nulitate relativă de care instanța nu a ținut cont și nu a făcut nici o referire, este faptul că au fost încălcate prevederile NML021-05/2001 precizând și în ce a constat vătămarea astfel ca:
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobata prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005. modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
-data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
-valoarea vitezei măsurate;
-faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea;
-imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, situație care în planșa foto înaintată se sesizează numărul de înmatriculare al mașinii_ la ora 16,01,29 dar viteza era de 89 km/h fără a se putea stabili dacă în momentul înregistrat la 16,01,24-26 când se prezintă o viteza de 101 km/h era a autoturismului în cauză sau a celorlalte vehicule care circula în paralel.
În dovedirea celor afirmate a arătat că fotografiile de la poziția penultima si ultima în care se înregistrează la aceeași ora minut secunda respective 16,01,28, arată doua viteze diferite una de 100 km/h si cealaltă de 102 km/h ceea ce nu este posibil fără influența unui alt vehicul.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție contestat și exonerarea de la plata amenzii contravenționale și a măsurii administrative de reținere a permisului de conducere.
În drept, își întemeiez prezentul apel pe dispozițiile art. 466 si următoarele din codul de procedura civilă.
La data de 18.09.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal . nr._/15.09.2013 petentul a fost sancționat cu 720 lei amendă și cu reținerea permisului de conducere pentru contravenția prev. de art. 121 alin. 1 din RAOUG 195/2002 și art. 102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 si cu avertisment pentru contravenția prev. de art. 147 pct. 1 din RAOUG 195/2002 si art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa ca, la data de 15.09.2013,ora 16 a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe . viteza de 102 km/h abatere filmata si înregistrata de aparatul radar Autovision Rom 112 montat pe autospeciala MAI_ și că nu a avut asupra sa buletinul de identitate.
În primul rând este de observat că, atât în cuprinsul plângerii contravenționale cât și în cadrul cererii de recurs, apelantul-petent nu a contestat decât săvârșirea contravenției privind nerespectarea vitezei legale pe sectorul de drum pe care a circulat -, fără a nega săvârșirea celei de-a doua fapte reținute în sarcina sa – de a avea asupra sa buletinul de identitate.
Prin urmare, nefiind aduse nici un fel de dovezi care să combată cele reținute de agentul constatator cu privire la contravenția anterior menționată - prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 – în mod corect s-a apreciat de prima instanță că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție cu privire la respectiva faptă.
Cu privire la cea de-a doua contravenție, ținând seama că, în dosarul Judecătoriei C., se află la fila 18 fotografiile în care apare înregistrat autoturismul condus de recurentul-petent (care certifică faptul că vehiculul rula cu viteza de 102 km/h), iar la fila 17 se află dovada de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip R. Autovision montat pe autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare MAI_ (care atestă faptul că respectivul aparat fusese verificat metrologic în data de 22.03.2013 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an), în mod corect prima instanță a constatat că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod legal și temeinic, recurentul-petent a fost sancționat contravențional.
Motivul referitor la marja de eroare pe care o poate înregistra aparatul radar nu este întemeiat, având în vedere limitele erorii tolerate, potrivit pct.3.1.1.c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționator cât și în regim de deplasare, precum și faptul că valoarea înregistrată, respectiv aceea de 102 km/h, depășește cu de 52 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv (de 50 km/h în localități, potrivit art. 49 alin. 1 din OG nr.195/2002, republicată). Or, in cauza de față, nu s-a făcut nici o dovadă din care să rezulte că la măsurarea vitezei autoturismului condus de petent s-a avut in vedere eroarea de măsurare precizată anterior.
În ceea ce privește susținerea apelantului că înregistrarea aparatului radar ar fi putut fi influențată de alte autoturisme care circulau în paralel și nu se poate stabili dacă viteza de 102 km/h era viteza autoturismului său, instanța reține că este neîntemeiată, având în vedere că, pe același sens cu apelantul nu mai circula nici un alt autoturism, fiind evident că autoturismul condus de acesta a fost înregistrat de aparatul radar.
Cu privire la cererea apelantului de înlocuire a sancțiunii contravenționale cu avertisment, potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Instanța consideră că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii. Astfel, ținând seama de gradul de pericol social relativ ridicat al faptei săvârșite – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o viteză de 102 km/h în localitate - instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, acela de a determina apelantul-petent să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul Z. A.-A., cu domiciliul în C., .. 43, județul D., împotriva sentinței civile nr. 2377/21.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2014.
Președinte, M. D. I. | Judecător, A. M. M. | |
Grefier, C. N. |
Red. AMM / 4 ex./14.11.2014
C.N. 05 Noiembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 679/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2799/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
