Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 25/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 14587/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 409/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător E. S.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de petent C. F. împotriva sentinței civile nr._ din 25.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I. D. - BIROUL RUTIER C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC . NR._/15.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că avocat D. F., pentru apelantă a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată.
Instanța respinge cererea de amânare formulată, având în vedere că apărătorul este obligat să-și asigure substituirea în caz de imposibilitate de a se prezenta.
Instanța, constatând dosarul în stare de judecată, a trecut la soluționare
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civila nr._ din 25.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul C. F., domiciliat în C., ., ., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D.-Biroul Rutier C., cu sediul în C., .. 30, jud. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 15.04.2013 ora 18.32, petentul C. F. a fost sancționat cu avertisment si reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, pentru că, la aceeași dată, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, pe Calea Severinului, din mun. C., fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI_.
Fapta este prevăzută de art. 121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 modif. și art. 102 alin.3 lit.e O.U.G. nr. 195/2002 republ., respectiv „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 republ. coroborat cu art. 98 alin.4 lit. d din același act normativ cu clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv 9-20 puncte amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a aratătat că, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, acesta fiind însă prezumat nevinovat dacă nu există o probă care să confirme cele reținute în procesul-verbal.
Prezumția de nevinovăție este consacrată de art.23 alin. 8 din Constituția României și de art.6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și de jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului, în dreptul contravențional.
Sub acest aspect instanța de fond a reținut că materia contravențiilor intră în domeniul „penal”, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții europene a drepturilor omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii și că prezumția de nevinovăție „comandă ca sarcina probei să revină acuzării” și ca orice dubiu să profite „acuzatului”, astfel cum s-a pronunțat Curtea Europeană a drepturilor omului, printre altele în cauza Barberá, Messengué și Jabardo împotriva Spaniei din 1998.
În cauza de față, cele reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt dovedite prin planșele foto depuse la dosar (filele 11-14 ) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 15.04.2013 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, planșele foto fiind realizate într-un interval de timp de doar 2 secunde, respectiv de 18.32.07– planșa 4900 până la 18.32.09- planșa 4994, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 104 km/h, în ultima planșă foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului respectiv_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța de fond a apreciat că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 104 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce aparține petentului C. F..
Instanța de fond a mai aratătat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art. 5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța de fond a reținut faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar, montat pe autoturismul MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 15.04.2013, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/20.08.2012, valabil până 20.08.2013(fila 15). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
De asemenea, instanța mai arată că problemele medicale ale unui membru al familiei nu pot fi calificate drept caz de forță majoră, nefiind de natură a-l exonera pe petent în cazul în care este depistat în trafic circulând cu o viteză peste limita legală admisă, acesta având posibilitatea de a apela la serviciile medicale ale unei ambulanțe, fără să pună în pericol viața sa și a celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce privește cererea petentului privind înlocuirea sancțiunea complementare a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile cu sancțiunea avertisment instanța arată că potrivit art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 republ. coroborat cu art. 98 alin. 4 lit.d și art. 96 din același act normativ depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus se sancționează cu clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv 9-20 puncte amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Astfel, dispozițiile legale mai sus menționate impun agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care să atragă sancțiunea complementara respectivă.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța de fond a arătat ca trebuie sa se facă distincția intre individualizarea legala a sancțiunilor si individualizarea judiciara a acestora. Individualizarea legala este cea realizata de legiuitor cu ocazia elaborării legii, legiuitorul fiind cel care stabilește cadrul general al sancțiunilor, natura si limitele generale ale fiecărei sancțiuni, natura si limitele speciale ale sancțiunii pentru fiecare contravenție in parte, etc.
Individualizarea judiciara a sancțiunii este opera instanței de judecata si consta in stabilirea si aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției, prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând seama de diversele criterii de individualizare. In cadrul fiecărei forme de individualizare sancțiunea este individualizata prin activitatea anumitor organe, in anumite limite si cu anumite mijloace, iar sub raportul forței lor obligatorii, formele de individualizare prezintă o anumita ierarhie, individualizarea legala fiind obligatorie si impunându-se in fata individualizării judiciare.
In cauza de fata, legiuitorul, cu ocazia individualizării legale, a stabilit ca sancțiunea complementara a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile este obligatorie in cazul prevăzute de art. 102 alin.3 lit.e O.U.G. nr. 195/2002 republ, astfel că instanța, cu ocazia individualizării judiciare nu are posibilitatea înlăturării acestei sancțiuni (considerata ca obligatorie de către legiuitor), in caz contrar având loc o încălcare a principiului separației puterilor in stat, principiu prevăzut de art. 1, alin. 4 din Constituția României.
Ca atare, având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a considerat plângerea contravențională neîntemeiată, respingând-o, cu consecința menținerii procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 15.04.2013.
Împotriva. sentinței civile nr._ din 25.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a formulat apel petenta C. F., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că nu a contestat niciun moment viteza pe care a avut-o pe respectivul sector de drum însă a arătat atât în fața agentului constatator, cât și în fața instanței de fond motivul pentru care a încălcat regula de circulație.
A solicitat să se aibă în vedere și atitudinea agentului constatator, care observând starea de boală a fiicei apelantului, l-a sancționat pe acesta contravențional cu sancțiunea avertisment pentru fapta principala, dispunând însă măsura de suspendare a dreptului de conducere care este una complementară.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că instanța de fond în mod corect a respins plângerea formulată de petent prin care solicită transformarea sancțiunii de suspendării de a conduce în avertisment și restituirea permisului de conducere, apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de poliție, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele:
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 15.04.2013 ora 18.32, apelantul/petent a fost sancționat cu avertisment si reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, retinandu-se că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 104 km/h, pe Calea Severinului, din mun. C., fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI_.
Fapta este prevăzută de art. 121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 modif. și art. 102 alin.3 lit.e O.U.G. nr. 195/2002 republ., respectiv „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 republ. coroborat cu art. 98 alin.4 lit. d din același act normativ cu clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv 9-20 puncte amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Apelantul critica sentinta instantei de fond cu privire la respingerea cererii de inlocuire a sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile cu sanctiunea avertisment.
Critica apelantului este neintemeiata cu privire la acest aspect.
Tribunalul constata ca sancțiunea contravențională principală a avertismentului, astfel cum este încadrată la art.5 alin.2 lit. a din OG nr.2/2001, poate să înlocuiască sancțiunea contravențională principală a amenzii, după analiza concretă a faptei săvârșite și a interpretării condițiilor în care aceasta a fost comisă, însă o sancțiune contravențională principală nu poate să înlocuiască o sancțiunea contravențională complementară, regimul juridic al celor două sancțiuni fiind diferit.
Astfel, în sarcina petentului a fost aplicata sanctiunea principala a avertismentului, ori potrivit dispozițiilor art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, se impune și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 90 de zile.
Dispozițiile legale menționate sunt imperative, iar sancțiunea contravențională complementară se aplică automat, pe lângă o sancțiune contravențională principală.
În consecință, sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 90 de zile nu poate fi modificată decât ca urmare a anulării sancțiunii contravenționale principale, iar acest lucru nu se putea realiza decât prin anularea actului administrativ - proces-verbal de contravenție ori, în speță, procesul verbal, este legal si temeinic, nefiind contestat, sub acest aspect, de catre apelantul/petent.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelului formulat de petent C. F., domiciliat în C., ., ., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._ din 25.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I. D. - BIROUL RUTIER C., cu sediul în C., .. 30, jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC . NR._/15.04.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, E. S. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. E.S./27.06.2014
TEHNORED 4ex/A.B. 24 Iunie 2014
RED.JUD.FOND C.F.D.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2799/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3418/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
