Pretentii. Sentința nr. 2799/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2799/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 5807/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2799/2014
Ședința publică de la 03 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta M. J. M., în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a sentinței nr. 7837/2013 dispusă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost atașat dosarul de fond cu nr._, după care;
Apreciind cauza în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 16.04.2014, revizuenta M. J. M., în contradictoriu cu intimații Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. Pentru Mediu, a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 7837/2013 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .
În motivare, arată că prin sentința civilă nr. 7837/02.10.2013, i-a fost respinsă acțiunea cu motivarea ca taxa a fost plătită după data de 31.12.2012, la momentul plații fiind in vigoare Legea 9/2012, astfel ca instanța a considerat ca actul normativ in vigoare nu mai instituie o discriminare intre proprietarii unor autovehicule ii matriculate anterior . al U.E. si proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja in statul roman.
Ulterior emiterii sentinței contestare, rămasa definitivă si irevocabila, Curtea de Justiție UE a stabilit, la întrebările preliminare a două instanțe românești, că taxa auto instituită de Guvernul României prin legea 9/2012 aplicabila pentru perioada ianuarie-martie 2013 contravine articolului 110 al Tratatului de Funcționare al Uniunii Europene.
Astfel, analizând legalitatea taxei pentru emisii poluante, reglementate de Legea nr. 9/2012, respectiv a variantei acestei legi aplicabile în perioada 1 ianuarie - 14 martie 2013, prin raportare la o . hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, s-a constatat incompatibilitatea reglementării naționale cu art. 110 TFUE.
Așa cum a menționat Curtea în repetate rânduri, art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu începere de la 13 ianuarie 2012, aparent din dorința de a pune în acord reglementarea națională cu dreptul european, ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene în afacerile I. T. (C-402/09, hotărârea din 7 aprilie 2011) și I. N. (C-263/10, hotărârea din 7 iulie 2011), legiuitorul român a abrogat în întregime O.U.G. nr. 50/2008, vechea reglementare fiind înlocuită la data de 13 ianuarie 2012 cu Legea nr. 9/2012.
Cu toate acestea, noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008, taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2, începând din data de 1 ianuarie 2013, revenindu-se la aplicarea primei variante a Legii nr. 9/2012 pana la data de 14 martie – 2013, data de la care a intrat in vigoare timbrul de mediu.
Invocă ordonanța din 3 februarie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că varianta taxei pentru emisii poluante stabilita de legea 9/2012 este incompatibilă cu art. 110 TFUE, in esență, instanța europeană reținând că nu există nicio diferență între taxa pentru emisii poluante și vechea taxă de poluare, reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea in totalitate a sentinței in sensul admiterii cererii de chemare in judecata așa cum a fost formulata.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322 alin pct. 9 C. p. civ. (1865).
In dovedirea cererii, înțelege să se folosească de proba cu acte și atașarea dosarului nr._ al Tribunalului D..
La data de 05.09.2014, prin rezoluție, s-a dispus atașarea dosarelor nr._ ale Trib. D. și Curții de Apel C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că, reclamanta M. J. M. a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 7837/02.10.2013, solicitând schimbarea în tot a acestei sentințe, în sensul obligării paratelor la restituirea sumei de 2717 lei cu titlu de taxa pentru emisii poluante, împreună cu dobânda legala aferentă la data plații pana la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecata. Astfel, în cauza C-97/2013 CJUE a statuat că dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt contrare normelor de drept european, fiind discriminatorii și în consecință a fost constrânsă să plătească taxa de poluare în mod nelegal.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României republicată.
Din lucrările dosarului reiese neechivoc că reclamanta revizuentă nu se află în situația prevăzută de textul de lege de mai sus ca urmare a faptului că, aceasta a solicitat înmatricularea autovehiculului la data de 22.02.2013, la data de 25.02.2013 organul fiscal emițând o decizie privind stabilirea taxei pentru emisii poluante în baza art. 4 din Lg. 9/2012.
Or, prin ordonanța Curții din 03.02.2014 CJUE a răspuns unor întrebări preliminare de interpretare a art. 110 TFUE adresate de 2 cetățeni români (d-na S. G. C. și G. C.), aflați în situații diferite de a reclamantei.
În situația doamnei C., aceasta plătise o taxă de poluare la data 18.01.2012, iar domnul C. a plătit aceeași taxă la data de 18 mai 2012.
Legea 9/2012 a fost publicată în M. OF. la data de 10.01.2012, iar ulterior prin O.U.G 1/2012 din 31.01.2012 s-a dispus suspendarea aplicării art. 4 alineatul 2 din Lg. 9/2012(ce prevedea situațiile în care se percepe taxă de primă înmatriculare),
Așa cum a remarcat și CJUE la pct. 30 (ordonanța Curții cauzele conexate C-97/13 și C-214/13), Lg. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport de O.U.G. 50/2008 în măsura în care prevedea la art. 4 alin 2 că taxa de poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
Totodată, așa cum se remarcă prin considerentele expuse la pct. 31, 32, O.U.G 1/2012 a privat art. 4 alin 2 de efectele sale până la 01.01.2013 ceea ce a dus ca regimul de impozitare la data faptelor aflate la originea cauzelor să aibă un regim identic cu cel instituit prin O.UG. 50/2008 cu efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie. În consecință, în situația în care OUG 1/2012 prevedea, nu numai suspendarea aplicării art. 4 alin 2 din Lg. 9/2012 începând cu 31.01.2012, dar și restituirea taxei percepute în acest temei, în perioada cuprinsă între 13.01._12 se instituia un regim cu efect descurajator, guvernul român menținând în vigoare o reglementare pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu art. 110 TFUE (pct. 38).
În concluzie, a apreciat CJUE că art. 110 trebuie interpretat că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit de reglementarea națională circumscris celor două litigii aflate pe rolul Curții.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu se află într-o situație identică cu cele două persoane, situația sa (stare de fapt și temei juridic) fiind amplu analizată și expusă și prin considerentele sentinței civile 7837 din 02.10.2013.
Acțiunile având ca obiect restituire taxă de poluare erau admisibile în ipoteza în care partea a achitat taxa până în data de 31.12.2012, inclusiv.
În speță, taxa a fost achitată la 28.02.2013 însă, la momentul respectiv, art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 era în vigoare, astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Taxa pentru emisii poluante reglementată ar fi contrară reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi fost destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor. După data reintrării în vigoare a art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, 01.01.2013, suntem în ipoteza unei taxe stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român, iar instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază că revizuenta se încadrează în motivul de revizuire indicat în acțiune, respectiv existența unei încălcări a principiului priorității dreptului european constatat după pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire împotriva sentinței nr. 7837/2013 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, formulată de revizuenta M. J. M., domiciliată în C., ., nr. 72, jud. D., în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. cu sediul în C., .. 2, jud. D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294 corp A, sector 6.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare,cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Red.J.S.
C.A.
Octombrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2377/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 25/2014.... → |
|---|
