Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5782/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5782/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 26032/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 287/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul petent C. G., împotriva sentinței civile nr. 5782/18.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul a depus la dosar întâmpinare, cu un exemplar pentru comunicare.
Instanța, având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, reține cauza pentru soluționarea recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5782/18.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ instanța a respins plângerea formulată de petentul C. G., cu domiciliul în localitatea D., ., jud. Satu M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.09.2012, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 21.09.2012, ora 10.55, a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 4 000 lei.
Din conținutul procesului verbal rezultă că în data de 21.09.2012, ora 10.25, pe DN 6 km 244 (loc. Beharca) jud. D., sensul de mers spre C., la controlul efectuat în trafic asupra autotractorului cu semiremorca cu nr de înmatriculare_ /_ , utilizat de . în baza copiei pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț numărul_ valabilă până la 18.07.2013, condus de C. G. și care efectuează transport rutier de mărfuri în trafic internațional conform CMR din Germania în România, s-a constatat utilizarea unui dispozitiv ilegal de manipulare a tahografului. Astfel, la oprirea din mers a auto_ /_, în urma verificării cardului tahografic seria_SBW000 a conducătorului auto C. G. s-a constatat că aparatul tahograf digital VDO SIEMENS 1381 cu nr. de fabricație_ montat pe autovehiculul cu nr de înmatriculare_ (dovada . nr._-valabilă până la 18.07.2014) nu înregistrează activitatea de conducere a acestuia.
S-a prelevat cu imprimanta aparatului tahograf un raport pentru data de 21.09.2012 și s-a întocmit formularul de control în trafic . nr._
Analizând procesul verbal din punct de vedere al legalității, instanța a cosntatat că procesul verbal nu este afectat de vreunul din motivele de nulitate absolută prev. de art. 17 din OG 2/2001.
Motivul de nelegalitate menționat în plângere, că nu a fost lăsat să formuleze obiecțiuni, nu a fost dovedit, iar în al doilea rând, poate duce la nelegalitatea actului în condițiile în care în acest mod s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, or petentul nu a invocat o astfel de împrejurare.
În ceea ce privește temeinicia, procesul verbal a fost întocmit ca urmare a constatării faptei în mod direct de către agent iar din actele dosarului nu rezultă o altă situație de fapt..
Instanța a reținut că în procesul verbal, întocmit la data de 21.09.2012, ora 10.55, s-a consemnat că petentul a fost oprit din mers și nu în parcare, iar din înscrisul intitulat "activități pentru C. G." rezultă că în data de 21.09.2012 autovehiculul a început să funcționeze de la ora 11.50, fiind staționat din ziua de 20.09.2012, ora 23.10 (fila 19 dosar)
În concluzie, având în vedere că nu există probe care să releve o altă situație de fapt, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. G., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii formulate.
În motivarea recursului arată că, prin sentința recurată s-a respins plângerea contravenționala formulata, instanța reținând in motivare ca constatarea faptei contravenționale s-a efectuat ,, in mod direct de către agent iar din actele dosarului nu rezulta o alta situație de fapt".
Recurentul critică soluția prin prisma cercetării superficiale a cauzei, respectiv motivare cel puțin lacunară dată de instanța de fond.
Prin procesul verbal de contravenție agentul constatator a aplicat amenda contravențională, reținând încălcarea dispozițiilor art. 8 alin 1 pct. 35 din OG 37/2007 și reținând că s-a constatat utilizarea unui dispozitiv ilegal de manipulare a aparatului tahograf.
Raportat la un atare aspect OG 37/2007 face distincție intre doua situații, diferite, in funcție de condițiile faptei încadrarea fiind diferita, cuantumul amenzii fiind diferit si nu in ultimul calitatea de contravenient revenindu-i conducătorului auto ori întreprinderii transportatoare, după caz.
Dacă inițial, agentul constatator și-a redus diligența la a constata utilizarea unui dispozitiv ilegal, fără a identifica dispozitivul, ce s-a întâmplat cu acest dispozitiv, era demontabil sau fix, cine l-a montat etc., ulterior instanța de fond, preia veridicitatea celor cuprinse in procesul verbal de contravenție, fără a analiza aspectele invocate în plângere.
Astfel, dacă se cerceta corespunzător atât de către agent, cât și de către instanța de fond, în mod evident trebuia să fie clară localizarea acestui dispozitiv, forma acestuia, reținerea acestuia, trebuia să fie clară proveniența dispozitivului ilegal, ori persoana care l-a montat, sau cel puțin un element din cele enunțate.
D. în aceste condiții s-ar fi lămurit aspectele pe care legea le distinge, respectiv la pct. 35 ,, montarea unor dispozitive ilegale de manipulare a tahografului etc." situație in care contravenient este operatorul economic, sau conducătorul auto daca se dovedește ca acesta din urma a montat dispozitivul, iar pct. 36 statuează ca in situația in care se utilizează un dispozitiv ilegal de manipulare a tahografului vinovat se face conducătorul auto.
Practic, în realitate, agentul nu a putut identifica un atare dispozitiv, motiv pentru care nu am semnat procesul verbal de contravenție si nu s-a dorit menționarea la rubric obiecțiuni ,, nu exista acest dispozitiv", cu toate ca a efectuat verificări ale autotractorului, nu a putut identifica un astfel de dispozitiv pentru ca mai apoi, întemeiat și raportat la dispozițiile legale a căror aplicare ii cade in sarcina, să poată distinge cine s-ar face vinovat de săvârșirea contravenției.
Nici instanța nu cercetează aceste aspect, câta vreme recurentul, atât cu ocazia întocmirii procesului verbal, cât și prin plângerea formulată, contestă existența unui asemenea dispozitiv.
Contestația cu privire la existenta unui dispozitiv de manipulare a tahografului ( fie acesta montat sau doar utilizat in terminologia legii) este răsturnată de instanța fără cercetare prin enunțul ,, constatarea faptei s-a făcut in mod direct de către agent". Ori prin acest enunț instanța nu face altceva decât sa pună pe o poziție de superioritate, de autoritate agentul, în detrimentul recurentului.
Ori, constatarea contravențiilor si aplicarea amenzilor nu se efectuează automat doar in virtutea calității de agent, ci trebuie să se țină cont se condițiile săvârșirii faptei, de un întreg complex de factori care, justificat să îndrituiască agentul la constatarea si sancționarea contravenției.
Mai apoi instanța, în motivare, reține că ,, din actele dosarului nu rezulta o alta situație de fapt". Consideră că nu este posibil ca recurentul să dovedească că acest dispozitiv nu a existat, ci agentului si instanței de judecata îi reveneau îndatorirea de a proba corespunzător existenta si utilizarea unui dispozitiv ilegal. Recurentul arată că este pus in situația de a răsturna prin probe simpla afirmație a unui agent.
In realitate, agentul pe baza unei simple bănuieli, constatând ca tahograful nu înregistrează activitatea șoferului, a considerat ca motivul acestei disfuncții este sigur utilizarea unui dispozitiv ilegal de manipulare a tahografului, însă nefăcând aplicarea dispozițiilor legale care îi dădeau dreptul si obligația de a deplasa tractorul . efectuării cercetărilor.
In susținerea acestei obligativități vin si dispozițiile art. 24 alin 1 din OG 2/_ „persoana împuternicita să aplice sancțiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. În toate situațiile agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscării .."
Având în vedere cele expuse in precedent solicit respectuos instanței admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii plângerii formulate, reținând netemeinicia și nelegalitatea soluției date în instanța de fond.
În drept invocă dispozițiile art. 8 alin 1 pct. 35, 36 OG 37/2007, art. 24 alin 1 OG 2/2001, art. 299 si urm Cod procedura civila
Intimatul I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În motivare arată că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, iar fapta contravențională constată și reținută în actul constatator, este o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului CE 561/2006, fiind prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 36 din O.G. nr. 37/2007, aprobată cu legea nr. 52/2010.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a situației de fapt și a încadrării în drept.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.09.2012, recurentul/petent a fost sancționat cu amendă în cuantum de 4 000 lei, pentru savarsirea contraventiei prevazuta de dispozitiile art. 8 pct. 35 din OG 37/2007, retinandu-se de catre agentul constatator ca, în data de 21.09.2012, ora 10.25, pe DN 6 km 244 (loc. Beharca) jud. D., sensul de mers spre C., la controlul efectuat în trafic asupra autotractorului cu semiremorca cu nr de înmatriculare_ /_ , utilizat de . în baza copiei pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț numărul_ valabilă până la 18.07.2013, condus de recurentul C. G. și care efectuează transport rutier de mărfuri în trafic internațional conform CMR din Germania în România, s-a constatat utilizarea unui dispozitiv ilegal de manipulare a tahografului. Astfel, la oprirea din mers a auto_ /_, în urma verificării cardului tahografic seria_SBW000 a conducătorului auto C. G. s-a constatat că aparatul tahograf digital VDO SIEMENS 1381 cu nr. de fabricație_ montat pe autovehiculul cu nr de înmatriculare_ (dovada . nr._-valabilă până la 18.07.2014) nu înregistrează activitatea de conducere a acestuia.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul, reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Recurentul critica sentința instanței de fond apreciind ca instanta de fond a efectuat o cercetare superficiala a cauzei, considerand că nu este posibil ca recurentul să dovedească că dispozitivul nu a existat, ci agentului si instanței de judecata îi reveneau îndatorirea de a proba corespunzător existenta si utilizarea unui dispozitiv ilegal. Recurentul arată că este pus in situația de a răsturna prin probe simpla afirmație a unui agent.
Critica recurentului este neîntemeiata.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, Tribunalul reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile care nu trebuie depășite, în situația în care fapta contravențională reprezintă constatarea personală a agentului constatator, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența probelor propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea contravențională se respinge, soluția fiind dată astfel cu respectarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În speță dedusă judecății, dreptul petentului la un proces echitabil nu a fost încălcat, petentului fiindu-i asigurata posibilitatea de a-și dovedi susținerile prin administrarea de probe in fața instanței prin care să dovedească că situația de fapt reținută in actul sancționator nu corespunde realității ori, in speta, petentul nu a depus nicio diligență pentru a-și susține plângerea formulată și argumentele aduse în cuprinsul acesteia.
Astfel, fapta retinuta in sarcina recurentului rezulta din coroborarea constatărilor personale ale agentului de poliție, funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu înscrisul inaintat la dosarul cauzei de intimat, emis în urma verificării cardului tahografic seria_SBW000 al recurentului, denumit "vizualizare diagrame verificate saptămânal - C. G." (fila 47 din dosarul de fond) din care reiese că, în data de 21.09.2012 autovehiculul condus de petent nu înregistra nicio activitate, desi, asa cum reiese din procesul verbal de constatare a contraventiei și formularul de control în trafic (fila 49 din dosarul de fond), autovehiculul se afla in trafic la ora 10,25.
In consecinta, in mod corect, instanța de fond a reținut că susținerile petentului din plângerea formulată, sub aspectul netemeiniciei procesului- verbal contestat, nu sunt dovedite iar starea de fapt menționată in actul constatator este corect reținută de agentul constatator.
Asupra motivelor de nelegalitate și netemeinicie, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile și, a apreciat, întemeiat, că recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, petentul/recurent făcându-se vinovat de fapta reținută în sarcina sa, astfel încât recursul declarat de către recurent, nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurentul petent C. G., domiciliat în localitatea D., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 5782/18.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, cu sediul procesual ales în Dr. Tr. S., ., nr. 2C, jud. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014.
Președinte, M. O. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./02.12.2014
L.N./ 2 ex./ 14 Noiembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 286/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 406/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
