Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 13/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 22018/215/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 116/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător J. S.
Judecător C. E. I.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurent . împotriva sentinței civile nr._ din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constatând dosarul în stare de judecată, a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
La data de 29.08.2012 petenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 20.10.2011 de către I. D. – Serviciul de Investigare a Fraudelor,cauza fiind inregistrată sub nr._ 12 .
În conformitate cu art. 248 C.p.c. orice cerere de chemare în judecată, contestație, recurs, revizuire și orice altă cerere se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina păți timp de 1 an de zile în materie civilă.
Perimarea este o instituție juridică cu o natură mixtă reprezentând atât o prezumție simplă de desistare a părții de la judecată, cât și o sancțiune constând în stingerea procesului în faza în care se află, ca urmare a lipsei de stăruință a părții în judecată din vina sa timp de 6 luni în materie comercială și un an în materie civilă.
Pentru a interveni perimarea unei acțiuni este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții.
În primul rând perimarea presupune existența pe rolul instanței de judecată a unei cerii de chemare în judecată, iar procesul declanșat să fie lăsat în nelucrare din vina părții un anumit interval de timp.
Lăsarea procesului în nelucrare presupune nerespectarea principiului continuității în îndeplinirea actelor de procedură, care se aplică în cazul oricărei persoane fizice sau juridice ce apelează la concursul forței coercitive a statului.
Termenul de perimare de 1 an în materie civilă începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, moment din care din vina părții reclamante acesta nu a mai fost urmat de îndeplinirea altor acte de procedură care în mod firesc îi succed.
În prezenta cauza ce are ca obiect plângere contravențională, ultimul act de procedură îl constituie încheierea instanței de judecată de la termenul din 12.09.2012 prin care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 C.p.c.
Acest act de procedură nu a mai fost urmat în cursul firesc al procesului de alte acte de procedură timp de mai mult de 1 an din vina părții, care nu a mai stăruit în judecată.
Excepția de perimare este o excepție de procedură absolută și peremptorie.
Perimarea atrage stingerea procesului în faza în care se află împreună cu toate actele de procedură îndeplinite în cauză.
Pentru aceste motive instanta de fond a admis sesizarea, a constatat perimată cererea, având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta ., în contradictoriu cu I. D. .
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta ..
În motivare,a arătat că instanta, în mod gresit, a admis sesizarea privind constatarea perimării, motivand că nu i s-a comunicat încheierea de suspendare, nici la sediul procesual și nici la sediul social .
Arată că a făcut dovada în fata instanței la termenul din 13.11.2013 că i s-a comunicat doar o copie a procesului verbal de contravenție contestat,motiv pentru care nu s-a putut conforma cerinței instanței de a depune originalul, în concluzie nu i se poate imputa nedepunerea originalului procesului verbal contestat.
Pe fondul cauzei invocă nulitatea procesului verbal,precizând că societatea nu poate avea calitatea de contravenient,întrucât nu a savarsit fapta consemnată în procesul verbal, deoarece marfa confiscată nu îi aparținea.
Arată că a desfășurat relații comerciale cu . și in baza a unei comenzi anterioare ,a livrat prin intermediul unui transportator cantitatea de macrou -_ kg macrou congelat.
Consideră că au fost încălcate prevederile art. 16 al. 7 din OG 2 /2001, întrucât în procesul verbal de constatare, organul constatator consemnează " contravenientul nu se află de fata",precum și faptul că lipsesc elemente esentiale de identificare ale contravenientului-persoana juridică și orice mentiune cu privire la martor.
În concluzie solicită admiterea recursului,casarea sentinței si trimiterea cauzei spre continuarea judecătii.
La data de 11.02.2014 intimatul I. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat,mentinerea sentintei ca temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Prin rezoluția dispusă la primirea dosarului, prima instanță a pus în vedere reclamantei să depusă, la primul termen de judecată, procesul verbal în original, sub sancțiunea dispozițiilor art.155 ind. 1 C.pr.civ, reclamanta fiind citată pentru primul termen cu această mențiune, așa cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
La primul termen stabilit, constatând neîndeplinirea de către reclamantă a obligației impuse, prima instanță a dispus în mod corect suspendarea cauzei, în temeiul art.155 ind.1 C.pr.civ potrivit cu care atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
În ipoteza suspendării judecății în baza art.155 ind.1 C.pr.civ., reluarea judecății este dublu condiționată și anume ca partea reclamantă să-și fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege ori de instanță în cursul judecății (cele care au determinat și justificat suspendarea) și judecata să poată continua potrivit legii, adică să nu fi operat sancționarea perimării până la formularea cererii de reluare a judecății.
Potrivit art.244 ind.1, împotriva suspendării se poate declara recurs, în mod separat, cât timp durează suspendarea.
Tribunalul reține că reclamanta nu a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare.
Iar apărările invocate împotriva măsurii de suspendare a cauzei, nu puteau fi analizate decât pe calea recursului împotriva suspendării care, așa cum impun dispozițiile legale, se poate declara cât timp durează suspendarea.
Așadar, criticile reclamantei împotriva măsurii de suspendare, critici prin care se învederează că nu se află în posesia procesului verbal, în original, nu pot fi analizate pe calea prezentului recurs declarat împotriva hotărârii de perimare, fiind tardive în acest moment procesual.
Se mai constatată că de la 12.09.2012, data suspendării, și până la 7.10.2013, data referatului prin care se propune perimarea, reclamanta nu a efectuat niciun act de procedură în vederea repunerii pe rol a cauzei
Conform art. 248 alin.(1) C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
La rândul său, art. 249 C.pr.civ. prevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Întrucât de la suspendarea judecății a trecut mai mult de un an, fără ca reclamanta să-și fi îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina ei, în mod corect prima instanță a admis excepția perimării invocate din oficiu și în consecință, a constatat perimarea plângerii contravenționale formulată de reclamantă.
Apărarea reclamantei, în sensul că nu i s-a comunicat încheierea de suspendare, nu are suport legal.
Nicio dispoziție legală nu impune comunicarea încheierilor de ședință prin care se dispune suspendarea.
Însă există dispoziții legale care impun animate obligații părților
Astfel, potrivit art.129 C.pr.civ, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului; de asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și temenele stabilite de lege.
Așadar, în termenul de un an care a curs, contrar opiniei reclamatei, de la data încheierii de suspendare (căci pricina este considerată ca lăsată în nelucrare de la data îndeplinirii ultimului act de procedură), reclamanta avea obligația de a urmări desfășurarea procesului, având posibilitatea de a declara recurs împotriva suspendării, și a explica cum că nu este în posesia procesului verbal, sau de a formula cerere de repunere pe rol, cu aceeași motivare;
Neprocedând în acest sens și lăsând pricina în nelucrare timp de un an, reclamanta este în culpă și trebuie să suporte sancțiunea perimării cererii sale.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurent . cu sediul în Iași, .. P. Curcanul, Tronson, nr. 5, . nr. 14, în cadrul " Aldo Office Center" la C.. Av. A. D., jud. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat I. D. cu sediul în C., ., jud. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014.
Președinte, A. G. V. | Judecător, J. S. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, L. D. B. |
Red .C.I. 14 Martie 2014
Teh.LB 21.03.14 2 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2418/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
