Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1922/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1922/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 1722/183/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 116/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător C. E. I.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelant . împotriva sentintei civile nr. 1922/5.09.2013 pronuntată de Judecătoria Băilesti, și pe intimat I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reprezentat de av. S., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanta constatând dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului, conform motivelor scrise.
După strigarea cauzei se prezintă reprezentantul intimatului care pune concluzii de respingere a apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentinta civila nr. 1922/5.09.2013 Judecătoria Băilesti a respins plîngerea formulata de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.1452 din 11.04.2013.
Pentru a se pronunta astfel, instanța a retinut că din extrasul REVISAL depus de intimată, rezultă că la 10 aprilie 2013, ora 10:20:16 nu existau contracte de muncă înregistrate și nici încărcări neprocesate pentru petentă.
În ziua precedentă, C. M. a declarat organului de control că lucrează la petentă încă din 21 martie 2013, iar T. M. I. a declarat că lucrează la petentă din data de 2 aprilie 2013.
Așadar, la momentul respectiv, cele două salariate se aflau la muncă, cu contract de muncă neînregistrat în REVISAL, astfel încât contravenția săvârșită de petentă la momentul efectuării controlului a existat și în mod neîntemeiat susține petenta că la data definitivării controlului contractele de muncă erau înregistrate (11 aprilie 2013, 12:14:51). Concluzia care se poate desprinde este aceea că după efectuarea controlului, întâmplător în ziua întocmirii procesului verbal de contravenție – nerelevant pentru data săvârșirii contravenției – petenta a transmis la REVISAL cele două contracte de muncă. În consecință, plângerea a fost respinsă ca atare.
La data de 30.12.2013 împotriva acestei sentinte a declarat apel petenta . prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul admiterii actiunii.
În motivare, a arătat că instanta a retinut că, in raport de extrasul REVISAL depus de intimată și de declaratiile celor două angajate, sunt nerelevante înregistrările contractelor de muncă pana la finalizarea controlului efectuat, sub aspectul săvârsirii contraventiilor.
Apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică.
Ca urmare a celor constatate a fost încheiat procesul verbal contestat, retinandu-se că în urma verificărilor facute de REVISAL la sediul ITM D., în data de 10.04.2013 și 11.04.2013, nu au fost identificate contracte de muncă conform criteriilor de căutare specifice, mai putin contractul privind pe S. D., administrator al societății, iar in același proces verbal s-a retinut că pana la definitivarea controlului, respectiv in data de 11.04. 2013 transmisese ptr numitele T. M. I. și C. M. contractele de muncă.
Consideră că starea de fapt retinută este eronată, întrucât pentru cele două angajate există forme legale de angajare, respectiv contractele de muncă 5/1.04.2013 și 6/5.04.2013.
În drept își intemeiază apelul pe dispoz. art.10. din HG 500/2011 și art.31 și urm din OG 2/2001 și pe dispoz. art.466 și urm C.pr.civ.
I.T.M D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece în mod corect instanța de fond a respins plângerea apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de control.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/apelante de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, apelantei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără putere de tăgadă că la data când s-a efectuat controlul, 21 martie 2013, ora 10:20:16 nu existau contracte de muncă înregistrate și încărcări neprocesate pentru societatea apelantă, astfel încât fapta contravențională reținută existând în materialitatea sa, soluția instanței de fond de respingere a plângerii contravenționale este temeinică și legală.
În raport de considerentele expuse, se apreciază apelul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.480 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petenta . cu sediul in mun.Calafat ,., ..1, . împotriva sentintei civile nr. 1922/5.09.2013 pronuntată de Judecătoria Băilesti în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D. cu sediul în mun. C., ..51 jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014.
Președinte, A. G. V. | Judecător, C. E. I. | |
Grefier, L. D. B. |
Red GV/02.04.2014
Teh.L.B./4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2654/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1671/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
