Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9492/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9492/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 8645/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 780/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător A. E. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de petenta C. M., împotriva sentinței nr.9492 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. M. B. pentru apelanta-petentă, lipsă fiind intimatul-petent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. C. M. B., pentru apelanta-petentă, învederează că numai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanța constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apărătorul apelantei-petente solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție. În subsidiar solicită menținerea doar a sancțiunii avertismentului. S-a susținut că petenta a mers pe . unde existau mașini parcate pe stradă, i-a ieșit în față o mașină înmatriculată în Bulgaria, iar petenta pentru a o evita a călcat peste linia continuă, fără a circula pe contrasens, după care a revenit pe sensul de mers, iar pe sensul invers se îndrepta un echipaj al poliției, care a sancționat-o pentru circulație pe contrasens. Mai susține că din depoziția martorului a reieșit că petent nu a circulat pe contrasens și nici nu s-a depus la dosar înregistrare cu petenta circulând pe contrasens. Solicită anularea procesului-verbal de contravenție deoarece s-a făcut greșit încadrarea faptei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr.0492 pronunțată la data de 30.06.2014 Judecătoria C. a respins plângerea ca neîntemeiată formulată de petenta C. M., în contradictoriu cu intimatul I. D., și a luat act ca petenta nu solicita cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunțat astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 06.03.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu avertisment reținandu-se in sarcina sa ca la data de 06.03.2014, în C., ., a condus auto marca Peugeot cu număr de înmatriculare_, din direcția Centru către Pitești și in dreptul . intrat pe sens opus circulând aproximativ 20 m pe sens opus.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța de fond a constatat ca procesul verbal de contravenție . nr._ /06.03.2014, a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate si din oficiu.
De asemenea, instanța de fond a constatat neîntemeiate susținerile petentei privind incorecta încadrare juridică a faptei, întrucât raportând starea de fapt la norma juridica menționată in actul sancționator, se retine ca este concordanta intre fapta și temeiul de drept astfel agentul constatator făcând o corecta si legală încadrare juridica a faptei prevazuta de art.101 alin. 3 lit d din OUG 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a retinut că in conformitate cu art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului. Prezumția de nevinovăție este recunoscută de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în favoarea oricărei persoane împotriva căreia a fost formulată o acuzație în materie penală".
Prin hotărârea pronunțată la 8 iunie 1976 în cauza Engel și alții împotriva Olandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit criteriile în funcție de care poate fi determinat dacă o faptă constituie sau nu o acuzație în materie penală", acestea fiind: - calificarea faptei în dreptul intern; - natura faptei săvârșite; -natura și gravitatea sancțiunii (în același sens, hotărârea Curții E.D.O. din 21 octombrie 1997, cauza P.-Bloch contra Franței, paragraf 53);aceste trei criterii sunt alternative.
Cât privește calificarea faptei în dreptul intern, instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 ca reprezentând contravenție, iar prin procedura prevăzută pentru sancționarea sa, cât și prin consecințele sale juridice, se deosebește de faptele reglementate de legea penală, în acest sens fiind și dispozițiile art 1 din OG 2/2001, potrivit cărora legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Însă, astfel cum a afirmat deseori Curtea E.D.O. în jurisprudența sa, indicațiile furnizate de către legea internă cu privire la calificarea faptei nu au decât o valoare relativă, nefiind decisive pentru a stabili asupra aplicabilității garanțiilor oferite în materie penală de art. 6 din Convenție, fiind astfel necesară analizarea celorlalte criterii (cauza Ozturk contra Germaniei, hotărârea din 21 februarie 1984, paragraf 52).
Referitor la natura faptei, aceasta cuprinde două subcriterii cumulative: câmpul de aplicare a normei și scopul sancțiunii. Instanța constată că dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită petentului (art. 101 alin.3 lit.d din O.U.G. nr. 195/2002) are un caracter general, adresându-se tuturor cetățenilor în capacitatea lor de conducători de autovehicule. Totodată, dispoziția incriminatoare impune destinatarilor săi un anumit comportament, însoțind această cerință cu sancțiuni care, combinate, au ca scop pedepsirea și prevenirea săvârșirii de noi fapte ilicite, scop enunțat de altfel și de dispozițiile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la sancțiunile contravenționale complementare.
Raportat la gravitatea sancțiunilor, potrivit art. 101 alin.3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, fapta reținută în sarcina petentei este sancționată cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai . Referitor la această din urmă sancțiune, Curtea E.D.O. a recunoscut deja importanța deosebită pe care o are dreptul de a conduce un autovehicul în viața de zi cu zi sau în exercitarea unei profesii (Curtea E.D.O., cauza Malige contra Franței, hotărârea din 23 septembrie 1998, paragraf 39), stabilind totodată că suspendarea permisului pe o perioadă lungă de timp constituie per se o sancțiune cu caracter penal (Curtea E.D.O., cauza Nilsson contra Suediei, decizia de admisibilitate asupra cererii nr._/01).Ca urmare a analizării criteriilor sus-precizate, instanța apreciază că petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită". În consecință, obligația de a proba comiterea faptei contravenționale de către petent aparține intimatului, orice dubiu urmând a profita petentului (Curtea E.D.O., cauza Barbera, Messegue și Jabardo contra Spaniei, hotărârea din 6 decembrie 1988, par. 77).
Coroborând înscrisurile aflate la dosarul cauzei cu depoziția martorului A. M. V., instanța de fond a reținut temeinicia contravenției reținute în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat.ca starea de fapt reținuta in procesul verbal . CP nr._/ 06.03.2014.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de fond a constatat că, agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunilor pentru fapta savarsite prin aplicarea sancțiunii a avertismentului și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, se că agentul constatator a procedat la o indulgentă individualizare a sancțiunii aplicate petentului prin aplicarea sancțiunii avertismentului astfel nu se justifica înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanța de fond văzând si dispozițiile art. 34 din OUG 2/2001, a respins plângerea contravenționala ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta C. M. D., pentru următoarele motive:
S-a solicitat a se observa ca, in mod greșit, instanța de fond a apreciat ca nefiind înlăturata forța probanta a procesului verbal de constatare si sancționare . nr._, întocmit de agentul constatator M. A., din cadrul Politiei C., in data de 06.03.2014, prin care a fost reținuta in sarcina petentei, nerespectarea prevederilor art. 101 alin. 3, lit. d) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nesocotind spre acest sfarsit chiar si depoziția martorului audiat.
In fapt, instanța de fond, in mod cu totul arbitrar a găsit de cuviința sa omologheze dispozițiile procesului verbal contestat desi, petenta a apreciat ca a demonstrat atat nelegalitatea cat si netemeinicia acestuia.
In ceea ce privește cel mai important aspect al acestei spete, respectiv încadrarea juridica a faptei, instanta de fond in mod greșit a apreciat ca organul sancționator a făcut o corecta încadrare juridica a faptei desi, din depoziția martorului a reieșit fara echivoc, faptul ca subsemnata nu am circulat pe contrasens si am depășit pe linie continua, fortata fiind de împrejurări.
Or, in contextul in care petenta a fost sancționata pentru ca ar fi circulat pe contrasens, in condițiile in care doar a călcat linia continua, fara a depasi aceasta linie cu toate cele patru roti, este evident ca încadrarea juridica a faptei este una greșita. Acest aspect a fost confirmat si de către martorul audiat, motiv pentru care nu înțelege de ce instanta de fond in considerentele sentintei retine temeinicia procesului verbal contestat, „coroborând inscrisurile aflate la dosarul cauzei cu depoziția martorului A. M.".
S-a solicitat a se avea in vedere ca starea de fapt este cea pe care a descris-o prin plangerea contravenționala, respectiv: „in dupa-amiaza zilei de 06.03.2014, circulam pe . sensul de mers către București, iar in dreptul magazinului SUMA, din imediata vecinatate a sediului băncii ING, un autoturism de culoare neagra, înmatriculat in Bulgaria, care stationa pe prima banda de circulație, intre mai multe mașini, stationate in linie cu acesta, in spatele mașinilor parcate regulamentar, s-a pus brusc in mișcare, ieșind dintre aceste mașini stationate neregulamentar pe prima banda, fara a se asigura, si fara a semnaliza aceasta manevra, intrând in fata mea, pe cea de-a doua banda de circulație, pe care ma aflam, fortandu-ma astfel, sa depasesc linia continua care desparte cele doua sensuri de mers, patrunzand astfel pe contrasens, in vederea evitării unei iminente coliziuni.
S-a precizat ca, in acele momente, instinctual si in mod concomitent, petenta a virat stanga, a actionat sistemul de franare si a folosit si claxonul.
In tot acest timp, de pe sensul opus de mers, pe care s-a văzut nevoita sa pătrundă, circula un autoturism al I., dotat cu aparat tip radar, al cărui echipaj i-a semnalizat sa oprească. S-a conformat, a oprit, fiindu-i întocmit procesul verbal de constatare si sancționare contestat prin prezenta plângere."
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, s-a solicitat a se avea in vedere ca, fapta comisa de către petentă este prevăzută de către legiuitor sub o alta încadrare, respectiv art. 100 alin 3, lit e) din OUG 195/2002 raportat la dispozițiile art.120 alin 1 lit. i) din Regulamentul de punere in aplicare a OUG 195/2002, si nicidecum de art 101 alin. 3 lit. d), asa cum a incadrarat-o membrul echipajului, acest text de lege invocat de către politist vizând circulația pe contrasens. nu efectuarea depășirii cu incalcarea marcajului. In acest sens s-a solicitat a se avea in vedere faptul ca cele doua fapte sunt sanctionate distinct de către legiuitor.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, a ținut să precizeze următoarele: recunoaște faptul ca a calcat acea linie continua, insa, asa cum a precizat deja, a făcut acest lucru fortata fiind de împrejurarea mai sus amintita. Cat despre faptul ca aceasta manevra, calificata de către politist circulație pe contrasens, s-ar fi desfasurat pe o distanta de 20 m, s-a solicitat a se avea in vedere faptul ca sub nicio forma nu i-a luat 20 m sa revină pe sensul său de mers, aceasta manevra desfasurandu-se pe maxim 10 m, dupa aprecierea sa.
S-a solicitat, totodată, a se avea in vedere si atitudinea membrilor echipajului care au întocmit acest proces verbal, respectiv de a-i aplica avertisment si totodata de a-i suspenda dreptul de a conduce pentru o perioada de 60 de zile, sfătuindu-o totodată sa formuleze plângere contravenționala, atitudine care, in accepțiunea sa, trădează scopul întocmirii acestui proces verbal, respectiv, îndeplinirea planului impus de permise suspendate, petenta nefiind probabil decât persoana potrivita la locul nu neapărat potrivit, dar satisfăcător aplicării acestei sancțiuni
In temeiul celor expuse mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate si pe cale de consecința, in principal, anularea procesului verbal contestat, iar in subsidiar, a se face aplicarea art. 34 din OG 2/2001 si sa se dispună înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile, cu menținerea doar a sancțiunii principale, constând in avertisment, înțelegând sa invoce prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 potrivit carora sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite; la individualizarea si aplicarea ei tinandu-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
In probațiune s-a folosit de proba cu înscrisuri, constând in înscrisurile deja câștigate cauzei, precum si orice alt mijloc de proba a cărui necesitate ar reieși din cercetarea judecătoreasca.
In drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 C.; OUG 195/2002, art. 21 alin. 3, art. 31, art. 34, art. 38 alin.3 din OG 2/2001
Conform art. 411 alin.1 pct. 2 teza finala, C., s-a solicit si judecarea in lipsa.
Intimatul, deși legal cita, nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp. art.249 C.p.civ. care reglementează sarcina probei.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/apelante de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, apelantei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia a fost răsturnată.
Așa cum rezultă din depoziția martorului audiat în cauză coroborat cu susținerile din plângerea contravențională, dar și cu împrejurarea că petenta a semnat procesul-verbal de contravenție cu obiecțiuni, în data de 06.03.2014 petenta circula pe . și în fața magazinului Suma, din cauza faptului că acesteia i-a ieșit brusc un alt autoturism în față, întrucât banda 1 era ocupată de alte autoturisme, a fost nevoită pentru a evita o coliziune să intre aproximativ 7-8 metri pe sens opus.
Așadar, fapta a fost săvârșită sub imperiul stării de necesitate nu constituie contravenție, având în vedere prevederile art.11 din O.G. nr.2/2001 conform cărora caracterul contravențional al faptei este înlăturat stării de necesitate.
În raport de considerentele expuse, se apreciază apelul ca fiind fondat, urmând ca în temeiul art.480 alin.2 C.p.civ. să fie admis și schimbată sentința apelată, în sensul că se va admite plângerea și se va anula procesul-verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-petenta C. M., cu domiciliul ales la C.. Av. C. M. B., în C., ., nr.25, .. D., împotriva sentinței nr.9492 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
Schimbă sentința apelată, în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.
Președinte, A. G. V. | Judecător, A. E. G. | |
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./A.G.V.
M.M. 17 decembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2266/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 11/2014.... → |
|---|
