Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 26/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 16968/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 217/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată A. -D. D.-AFPM C. împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata I. F. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Intimata I. F. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 26.09.2013, Judecătoria C. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta I. F., in contradictoriu cu intimatul A. – D. D. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FANATELOR PUBLICE D., a modificat procesul-verbal de constatare a contravenției contestat ./2009 nr._/23.04.2013 în sensul că a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.
Atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor Legii nr. 263/2010R.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.04.2013, petenta I. F. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1500 lei, deoarece în calitate de administrator al . C., în perioada 25.09._11, a reținut și nu a vărsat cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în lipsa contravenientului, la sediul instituției intimate.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Va înlătura ca nefondate criticile petentei privind consemnarea eronată a datelor sale de stare civilă, câtă vreme nu au fost indicate în concret erorile invocate, iar față de copia cărții sale de identitate, depusă la fila 5, instanța nu a constatat nicio eroare în privința acestor date care să atragă nulitatea actului sancționator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate(actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile legii nr. 263/2010R au drept scop reglementarea și garantarea respectării normelor privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, astfel că interesul societății in respectarea acestor dispoziții este de importanță majoră.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că aceasta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentei în săvârșirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Starea de fapt reținută de agentul constatator este confirmată și de verificările efectuate în evidența contabilă a societății TINACOR EXIM SRL C., pe parcursul cercetărilor penale în dosarul nr._/P/2012, finalizate prin emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 19.03.2013, dispunându-se aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din legea nr. 241/2005, 30 de lei cheltuieli judiciare, precum și neînceperea urmăririi penale și sesizarea D. D. în vederea aplicării unei sancțiuni contravenționale pentru fapta de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, referitor la contribuțiile individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați. Rezultă astfel, fără dubiu, că petenta a fost sanționată pentru fapte diferite prin cele două acte sancționatoare – ordonanța Parchetului și procesul-verbal întocmit de A.-D. D. – fiind nefondate apărările sale în sensul aplicării a două sancțiuni pentru aceeași faptă.
Chiar și petenta, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit situația consemnată în cuprinsul actului sancționator, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Va înlătura și apărarea petentei privind prescripția dreptului de aplicarea a sancțiunii, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. 3 din OG nr. 2/2001R, potrivit cărora prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală, iar sancțiunea contravențională a fost aplicată în termen de un an de la data constatării faptei.
De asemenea, reține instanța că petenta a fost legal sancționată nu ca persoană fizică, ci în calitatea sa de administrator al persoanei juridice . C., acesteia revenindu-i obligațiile legale privind conducerea contabilității societății în perioada supusă verificărilor 25.09._11, neavând nicio relevanță asupra atragerii răspunderii contravenționale a petentei împrejurarea că, ulterior, la data de 17.01.2013 a fost deschisă procedura generală de insolvență în privința debitoarei . C., desemnându-se lichidator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională, articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră că sancțiunea avertismentului pentru fapta prev. de art. 144 lit. p din legea nr. 263/2010R, este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce îi revin.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 R, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar pe de altă parte criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de cele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, reținând și că sancțiunea contravențională aplicată nu poate fi mai împovărătoare decât sancțiunea administrativă aplicată pentru fapta urmărită ca și infracțiune, instanța a admis în parte plângerea și a modificat procesul-verbal ./2009 nr._/23.04.2013 întocmit de reprezentantul intimatei, în sensul celor mai sus arătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata A. -D. D.-AFPM C., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, respingerea plângerii contravenționale.
În motivare arată că instanța de fond a reținut in esența ca sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu pericolul social al faptei săvârșite, iar la aplicarea sancțiunii trebuie sa se tina cont de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa si circumstanțele personale ale contravenientului. Astfel, in temeiul art.34, alin.l din O.G. nr.2/2001, instanța de fond a reținut ca sancțiunea contravenționala aplicata nu poate fi mai împovărătoare decât sancțiunea administrativa aplicata pentru fapta urmărita ca si infracțiune.
Consideră ca hotărârea este criticabila, având in vedere următoarele aspecte:
Potrivit art.6 din Legea 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiune si se pedepsește cu inchisoare sau cu amenda, reținerea si nevarsarea cu intenție, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa.
Împotriva petentei a fost formulata plângere penala, conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, care prevede ca: reținerea si nevarsarea cu intenție, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, constituie infracțiune si se pedepsește cu inchisoare sau amenda.
Petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 1500 lei, conform art. 144, lit.p din Legea nr. 263/2010, republicata, care prevede ca: nerespectarea termenelor prevăzute de lege pentru plata contribuției de asigurări sociale constituție contravenție. Conform art. 145, alin. 1, lit. b din Legea nr. 263/2010, republicata, contravențiile prevăzute la ari. 144, lit.p se sancționează cu amenda de la 1500 lei la 5000 lei.
Fac precizarea ca fapta prevăzuta la art. 144, lit.p din Legea nr. 263/2010. republicata, constituie contravenție si se sancționează cu amenda contravenționala.
Conform art. 146 din Legea nr. 263/2010, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 144 si aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 145 se face de A. si unitățile sale subordonate.
Solicită să se observei ca procesul verbal conține data si locul unde a fost incheiat, numele si prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locul in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor imprejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a caii de atac.
Consideră astfel ca sunt indeplinite prevederile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001.
Potrivit art. 10 din Legea contabilității nr.82/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare: " Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. I alin. (I) - (4) din lege revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective". In articolul 144 din Legea 263/2010, se menționează ca fapta constituie contravenție si se sancționează cu amenda contravenționala.
De asemenea, să se aibă in vedere faptul ca legiuitorul, prin stabilirea unor sancțiuni aspre a avut in vedere sancționarea mai aspra a unor fapte care incalca normele privind disciplina financiara, ce pot avea consecințe grave la nivelul economiei naționale, dat fiind faptul ca nu sunt achitate la timp toate contribuțiile la asigurări sociale.
în consecința, va solicitam admiterea apelului, modificarea sentinței recurate in sensul respingerii plângerii contravenționale formulata de petenta I. F. si menținerii procesului verbal ./2009 nr._/23.04.2013. ca fiind legal si temeinic.
Solicită judecarea prezentei cauze si in lipsă, conform art. 223 Cod procedura
civila.
In drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art.466-470 din Codul de procedura civila.
La data de 19.12.2013 intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală .
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelantul critică modul în care instanța de fond a procedat la individualizarea sancțiunii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, din acest punct de vedere solutia primei instante nefiind criticata in apel.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată.
Apararile formulate in apel cu privire la starea de fapt retinuta nu prezinta relevanta, avand in vedere solutia primei instante, prin care au fost confirmate cele retinute de agentul constatator. S-a retinut ca petenta nu a facut dovada unei alte stari de fapt.
Cu toate acestea, s-a procedat la individualizarea sancțiunii aplicate și față de prevederile art.34 din OG 2/2001, s-a apreciat că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social.
Instanța de fond a motivat această soluție, arătând că, în concret, față de condițiile de săvârșire a faptei, aceasta nu prezintă un grad de pericol social ridicat și că aplicarea avertismentului este de natură să atragă atenția petentului intimat asupra conduitei sale.
In susținerea acestei concluzii este și atitudinea petentului, care a recunoscut fapta si s-a conformat imediat dupa control, indeplinindu-si obligatiile impuse de lege, aspect ce dovedeste faptul că petenta a înțeles obligația conformării dispozițiilor legale și că avertismentul este suficient pentru educarea în acest sens.
Pe de alta parte, sustinerile apelantei privind gravitatea faptei nu sunt confirmate de imprejurarile in care a fost savarsita, si care sa fi fost mentionate in procesul verbal de contraventie.
Toate acestea au format convingerea instanței că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligației de a respecta dispozițiile legale.
Tribunalul apreciază că, față de datele concrete ale speței, este justificată înlocuirea amenzii cu avertisment, astfel că, în raport de dispozițiile art. 480 NCPC va respinge respinge apelul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata A. -D. D.-AFPM C. cu sediul in C., .. 2, județul D., împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata I. F. cu domiciliul in C., .. 165B, judetul D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/09.05.2014
C.A.
Aprilie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 737/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 85/2014.... → |
|---|
