Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 737/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 16546/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 737/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Judecător D. L. G.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de petentul S.C.DRUJ . nr. 1337 pronunțată la data de 05.02.2014 de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ANV/200 NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat F. C., pentru apelanta petentă, lipsă fiind intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat F. C., pentru apelanta petentă, solicită admiterea apelului, și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și exonerarea petentului de la plata amenzii. În subsidiar solicită admiterea apelului, iar pe fond înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment. Arată că între faptă și sancțiune este o disproporție mare. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința nr. 1337 pronunțată la data de 05.02.2014 de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. Druj . în C., ..130, jud. D. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., ..2, jud. D., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ (nr.92) din 29.04.2013.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.06.2013 petenta . în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D., împotriva plângere procesului-verbal de contravenție ./200 nr._ din 29.04.2013 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta arată că la data de 29.04.2013 inspectorii intimatei s-au deplasat la sediul societății petente pentru efectuarea unui control având ca obiect verificarea legalității și realității operațiunilor economice efectuate de către petentă pe perioada 01.03.2011 – 01.03.2013.
Petenta menționează că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității și că a făcut demersurile necesare în vederea obținerii atestatului de distribuție și comercializare en-gros de produse accizabile și pentru punctul de lucru situat în C., ., D., urmând a prezenta dovezile în acest sens.
Având în vedere că la momentul efectuării controlului, societatea sancționată îndeplinea toate condițiile prevăzute de disp. art. 206 ind. 69 alin. 2 Legea 571/2003, singura deficiență fiind lipsa atestatului în materialitatea sa, consideră că sancțiunea aplicată are un caracter excesiv, iar organele de control nu au făcut altceva decât să încalce prezumția de nevinovăție a petentei.
Mai mult, sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu scopul urmărit – prevenirea evaziunii fiscale, disproporția rezultând în primul rând din prejudiciul mic creat statului prin lipsa atestatului de distribuție și comercializare en-gros de produse accizabile și pentru punctul de lucru situat în C., ., D..
Totodată, petenta solicită să se aibă în vedere și contextul economic actual, care este defavorabil tuturor agenților economici.
A depus la dosar procesul-verbal contestat împreună cu anexa la acesta, procesul-verbal nr. 3841/2013, atestatul privind comercializarea produselor accizabile, certificatul de înregistrare și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. precum în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare la data de 11.07.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nelegală și netemeinică.
A solicitat să fie citată în cauză și Autoritatea Națională a Vămilor, care are în subordine direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale.
Pe fondul cauzei a arătat că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. a efectuat un control inopinat începând cu data de 11.03.2013 la . din C., cu ocazia căruia a constatat că petenta a desfășurat activitate de distribuție și comercializare angro începând cu data de 12.05.2010 la punctul de lucru din C., ., jud. D., fără a deține atestat în acest sens pentru acel punct de lucru. Pentru aceasta, autoritatea vamală a dispus sancționarea . prin procesul-verbal de contravenție cu amendă în cuantum de 20.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzarea produselor energetice în cuantum de_,80 lei și suspendarea activității pe o perioadă de o lună, pentru săvârșire contravenției prev. de art. 221 ind. 1 alin. (2) lit. s Legea 571/2003.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii cu aceea a avertismentului, solicită respingerea acesteia de instanță.
În speță, consideră că a fost respectat principiul proporționalității faptei cu sancțiunea aplicată, deoarece fapta reținută în sarcina . relațiilor privind normele comerciale și fiscale.
În baza disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză N.C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A anexat întâmpinării sentința civilă nr. 938/30.01.2013 a Judecătoriei Râmnicu-V., procesul-verbal de contravenție, procesul-verbal nr. 3841/2013, hotărârea nr. 2/2010, atestat, dec.nr. 741/23.01.2013, jurnal de vânzări țigarete pe martie, mai, octombrie 2012 și ianuarie 2013.
La data de 21.11.2013 Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a învederat că Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a reorganizat, ca urmare a fuziunii prin absorbție și a preluat activitatea Autorității Naționale a Vămilor.
Agenția și direcțiile generale se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
A invederat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale D. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și nu de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Referitor la structura organizatorică a autorității vamale până la data de 01.08.2013, menționează că activitatea autorității vamale este exercitată prin Agenția Națională a Vămilor și direcțiile regionale vamale și birourile vamale.
De la data de 01.08.2013 activitatea A.N.V. a fost preluată de A.N.A.F., iar activitatea direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale a fost preluată de direcțiile generale regionale a finanțelor publice. Acestea din urmă preiau prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale.
În speță, nici A.N.A.F. și nici fosta A.N.V. nu au emis procesul-verbal de contravenție a cărui anulare se solicită.
Solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii reclamantului, astfel cum a fost formulată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În baza disp. art. 411 alin. (1) teza a II-a C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța a respins-o, deoarece această instituție nu a fost introdusă în cauză, deși intimata inițială, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D., a solicitat introducerea în cauză a Autorității Naționale a Vămilor, însă, deoarece până la termenul la care urma să fie pusă în discuție solicitarea intimatei, a avut loc reorganizarea ANAF, a fost conceptată și citată în cauză noua instituție creată prin OUG nr.74/2013, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., succesoarea organului constatator Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D..
A fost administrată proba cu îscrisuri:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor /200 nr._ din 29.04.2013 emis de agenții constatatori din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale D., s-a reținut că în urma unui control inopinat efectuat la punctul de lucru al societății petente, din C., ., jud. D., s-a constatat că petenta a desfășurat activitate de distribuție și comercializare angro la acest punct de lucru, începând cu data de 12.05.2010, fără a deține atestat în acest sens pentru acel punct de lucru.
Fapta reținută a fost încadrată în dispozițiile art. 221 ind. 1 alin. (2) lit. s) Legea 571/2003, fiind aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, confiscarea sumei de_,80 lei, rezultată din vânzarea produselor din tutun în și suspendarea activității pe o perioadă de o lună (în luna mai 2013).
I. Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța constată că este încheiat cu respectarea cerințelor de valabilitate prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
II. Asupra temeiniciei actului contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt de către agentul constatator, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, până la proba contrară.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, atât prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal, cât și prezumția de nevinovăție au un caracter relativ și nu unul absolut.
În procedura contravenționala prevăzuta de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativa de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art.249 c.pr.civ.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție, coroborat cu anexa acestui proces verbal (fila 42), procesul verbal de control din 29.04.2013 (fila 43, Hotărârea nr. 2 din 12.05.2010 a asociatului unic al ., decizia nr. 741 din 23.01.2013, jurnalul de vânzări (fila 49), bonuri fiscale rezultă că petenta a desfășurat, la punctul de lucru din C., ., activitate de distribuție și comercializare en-gros începând cu data de 12.05.2010 (data deschiderii punctului de lucru conform Hotărârii nr. 2 din 12.05.2010), fără a deține atestat în acest sens pentru acel punct de lucru.
Deși petenta a suținut că are atestat, nu a făcut dovada în acest sens.
Atestatul emis pentru petentă privește activitatea de comercializare la punctul de lucru din .. 130, or, pentru punctul de lucru din . era necesar să se înregistreze la autoritatea competentă, respectiv să obțină în prealabil un atestat pentru comercializarea angro a produselor din tutun, având în vedere că potrivit certficatului de înregistrare emis de ORC D., petenta are ca obiect de activitate comerț cu ridicata al bunurilor de uz gospodăresc și din tutun.
Potrivit art._ alin. 2 Cod fiscal, ,,Operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro băuturi alcoolice și tutun prelucrat sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice și să îndeplinească următoarele condiții: a) să dețină spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal; b) să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activităților din economia națională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de comercializare și distribuție angro a băuturilor alcoolice sau activitatea de comercializare și distribuție angro a produselor din tutun; c) să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării potrivit prezentului capitol.
(3) Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către operatorii economici distribuitori sau comercianți angro vor fi însoțite și de o copie a certificatului de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi aparține.
Art. 2211 alin. (2) lit. s) din Legea 571/2003 privind codul fiscal incriminează desfășurarea activităților de distribuție și comercializare angro a băuturilor alcoolice și tutunului prelucrat cu nerespectarea obligațiilor și condițiilor prevăzute în prezentul titlu, iar la alin. (3) se prevede sancțiunea amenzii pentru contravenția menționată mai sus, respectiv amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare. De asemenea, tot ca sancțiune complementară, este și suspendarea activității de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1 - 3 luni, în cazul comercianților în sistem angro și/sau en detail, pentru situațiile prevăzute la lit. b), s), ș) și t).
Prin urmare, față de situația de fapt și de drept expusă mai sus, a rezultat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Petenta a mai susținut că aceasta a fost ,,singura deficiență”, iar sancțiunea aplicată are un vădit caracter excesiv.
Instanța de fond a constatat că sancțiunea aplicată este corect individualizată, față de pericolul social concret al faptei.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,,Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
De asemenea, art. 7 alin. 2 din OG nr.2/2001 stabilește că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Instanța de fond a reținut că fapta petentului este de gravitate suficient de mare, ce aduc atingere raporturilor juridice de drept fiscal, iar legiuitorul a prevăzut pentru contravențiile privind regimul produselor accizabile sancțiuni mai aspre, intenția fiind aceea de a descuraja activitatea ilicită de astfel de comerț cu aceste produse. Gravitatea săvârșirii unei astfel de fapte, precum și pericolul social al acesteia rezultă chiar din minimul și maximul amenzii stabilite de către legiuitor pentru săvârșirea acesteia si anume de la 20.000 lei la 50.000 lei.
Sancțiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv (determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale) și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice.
Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Așadar, nu s-a justificat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Conform dispozițiilor art.5 alin. 3 - 7 din OG nr.2/2001: „Sancțiunile contravenționale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții; b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități; c) închiderea unității; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activității agentului economic; f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv; g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială. (4) Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare. (5) Sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. (6) Sancțiunile complementare se aplica în funcție de natura și de gravitatea faptei. (7) Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principala și una sau mai multe sancțiuni complementare.”.
Dispozițiile art.40, 41 și 42 din OG nr.2/2001 stabilesc modalitatea de executare a acestor sancțiuni, și anume: art. 40 „Executarea sancțiunilor contravenționale complementare se face potrivit dispozițiilor legale.”, iar art. 41 stabilește la alin. 1 ,,Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceasta măsura, în condițiile legii. (2) In caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept. (3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune sa se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.”; art. 42 „In scopul executării despăgubirii stabilite pe baza de tarif actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunica și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor.”.
Prin urmare, aplicarea sancțiunii complementare nu este lăsată la latitudinea organului constatator și nici a instanței.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins plângerea.
Împotriva sentinței nr. 1337 pronunțată la data de 05.02.2014 de Judecătoria C., în dosarul nr._ a formulat apel petenta S.C.DRUJ . pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a fost indusă în eroare de către intimata, întrucât la momentul efectuării controlului și, implicit, al sancționării apelantei, nu se mai efectua nicio operațiune economică la punctul de lucru din C., ..
A mai arătat că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv bonurile fiscale, a fost sancționată pentru fapte petrecute cu mult înaintea controlului propriu-zis, în cauză subzistând prescripția prevăzută de art. 14 din OG 2/2001.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, a unui avertisment, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată a unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 1337 pronunțată la data de 05.02.2014 de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelanta critică starea de fapt reținută de instanța de fond, susținând aprecierea eronată a materialului probator administrat în cauza precum si aspectele referitoare la individualizarea sanctiunii contraventionale
Criticile sunt neintemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza.
Astfel, respectand dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petentă .
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată, respectiv petenta a desfasurat la punctul de lucru din . activitate de distribuție și comercializare en-gros incapand cu data de 12.05. 2010 ( data deschiderii punctului de lucru conform Hot. Nr.2/12.05.2010) fără a deține atestat în acest sens pentru acel punct de lucru
Prima critica formulata de catre apelanta priveste aprecierea probatoriului administrat in cauza, invocand in concret imprejurarea că, la momentul controlului aceasta nu mai efectua nici un fel de operatiune economica la punctul de lucru din C., ..
Tribunalul apreciaza ca nefondate aceste sustineri și, pe cale de consecință vor fi respinse ca atare, in cererea introductiva nu a contestat acest aspect ci, dimpotriva, petenta a afirmat ca a facut demersurile necesare pentru detinerea atestatului in vederea desfasurarii activitatii de distributie și comercializare en-gros la acest punct de lucru.
Prin urmare aceste aparari apar ca fiind vădit neverosimile, cu atat mai mult cu cat, așa cum reiese din anexa la procesul verbal de contraventie contestat (fila 9) din analiza documentelor puse la dispozitia agentului constatator, respectiv Hotararea asociatului unic nr.1/12.05.2010, petenta își desfasura activitatea de distributie și comercializare en-gross și în punctul de lucru din C., ..
Așadar, contrar criticii formulate de catre apelanta, în cauza nu a fost facuta dovada contrara starii de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie, respectiv incetarea desfasurarii activitatii de distributie și comercializare en-gross în punctul de lucru din C., ..
Referitor la amenda aplicata, tribunalul retine ca sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite ( art. 5 alin 5 din O.G. nr. 2/2001), iar avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa ( art. 7 alin 2 din O.G. nr. 2/2001).
Instanța apreciază ca fapta comisă de petentă prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii avându-se în vedere că, in privinta categoriei contraventiilor cum este cea retinuta in sarcina apelantei, legiuitorul a înțeles să previna si sa combata consecintele grave în sfera raporturilor juridice de drept fiscal .
Este de observat ca gradul de pericol social se reflecta si in prevederea de catre legiuitor a cuantumului sanctiunii amenzii ( 20.000 lei – 100.000 lei ) astfel incat nu exista vreun temei pentru inlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului întrucât dispozițiile art. 221/3 alin.2 lit.s din Legea nr. 571/2003 au ca scop sancționarea si prevenirea comiterii faptelor de evaziune fiscală.
Pentru toate aceste motive și in raport de dispozitiile art.480 alin.1 C.pr.civ., urmeaza ca instanța să respinga apelul și sa mentina sentinta apelata ca fiind temeinica și legala
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul S.C.DRUJ . în C., .. 130, J. D., împotriva sentinței nr. 1337 pronunțată la data de 05.02.2014 de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ANV/200 NR_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2014.
Președinte, M. O. | Judecător, D. L. G. | |
Grefier, A. A. B. |
Red. jud. MO
Tehnored. AB
4ex./17.12.2014
Red. jud. fond LN
| ← Pretentii. Sentința nr. 2203/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 26/2014.... → |
|---|
