Pretentii. Sentința nr. 2203/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2203/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 5599/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2203/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantele I. I. E., M. L. și pe pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI D., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau probe de administrat s-a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantele I. I. E., M. L., funcționari publici, au chemat în judecata pe pârâta Agenția pentru Protecția Mediului D., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin titluri executorii, de la data scadenței până în prezent și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor pronunțate de Tribunalul D. și deciziilor pronunțate de Curtea de Apel C.. Solicită de asemenea și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții învederează instanței faptul că prin titlurile executorii reprezentate de sentințele anexate pronunțate de Tribunalul D. și deciziile anexate pronunțate de Curtea de Apel C., pârâta Agenția pentru Protecția Mediului D. a fost obligată să le plătească drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, începând cu data pronunțării hotărârilor și pentru viitor până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației de plată.
Arată că, deși sunt în posesia unor titluri executorii încă din anul 2009, nici până la aceasta dată debitoarea pârâtă nu a înțeles să își execute obligația și să le achite în întregime sumele datorate.
Prin hotărârile judecătorești menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Se arată că în raport de hotărârile judecătorești menționate, pârâta a fost obligată să le plătească drepturi bănești reprezentând suplimentul postului (25%) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (25%). O parte din aceste drepturi au fost achitate benevol, pârâta prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna și a ne da plata diferențelor.
Reclamanții arată că prin adoptarea Legii nr. 113/2010, de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până In anul 2016, s-a ajuns ia o situație prejudiciabilă pentru ei. Hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Se arată că imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul lor de proprietate. Consideră că prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului ia un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, deoarece, dacă ordinea juridică Internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime. Debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 C. civ. aplicabil în materie. Prin urmare, se arată că debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată. Precizează că de la acest principiu există câteva excepții în care însă nu se încadrează.
În ceea ce privește data plății, se arată că aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență,. Reclamanții arată că suntem în prezența unei creanțe certe și exigibile.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar, dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
Reclamanții artă că în cauză solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da, având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
În privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite reclamanții apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii. Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce-creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. Arată că atâta timp cât sunt în fața unei evaluări legale, nu au obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației am suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 C. civ. anterior, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile.
Învederează deci instanței că în privința evaluării daunelor interese moratorii, aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligației are ca obiect o sumă de bani.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsură este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului acesta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care debitorul nu a avut acordul meu în calitate de creditor, la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
Reclamanții solicită instanței să observe că titlurile executorii sunt din anul 2009 ceea ce ar însemna că plata să se facă efectiv la 8 ani de la data emiterii lor.
În acest sens învederează că debitorul - Agenția pentru Protecția Mediului D. - se află în culpă cu priviră la cauzarea prejudiciului nefiind vorba de o situație care ar exonera pe debitor de răspundere.
De altfel, se arată că în sensul celor sus-menționate a statuat și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/17.02 2014 pronunțată în recurs în interesul legii care a hotărât că în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin.(l), alin. 2, teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287-2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. l și art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, reclamanții consideră că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, le este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata dobânzilor pentru sumele datorate, de la data pronunțării hotărârilor până în prezent și pentru viitor până la achitarea integrală a datoriei, aceasta reprezentând o reparare integrală a prejudiciului în sensul dispozițiilor art. 1531 din Codul civil anterior.
Pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI D. (fostă AGENȚIA REGIONALĂ P. PROTECȚIA MEDIULUI C.), a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată .
Pârâta învederează instanței faptul că prin titlurile executorii reprezentate de sentințele anexate pronunțate de Tribunalul D. și deciziile anexate pronunțate de Curtea de Apel C., pârâta Agenția pentru Protecția Mediului D. a plătit reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, începând cu data pronunțării hotărârilor și pentru viitor până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației de plată in conformitate cu prevederile art. l alin. l din Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu
Reclamanții fiind în posesia unor titluri executorii încă din anul 2009, debitoarea pârâtă a plătit aceste sume in baza OUG 71/2009, deci nu putea sa achite în întregime sumele datorate.
Prin hotărârile judecătorești menționate APM D. a acordat reclamanților sumele actualizate cu indicele de inflație.
Conform hotărârilor judecătorești menționate, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând suplimentul postului (25%) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (25%). O parte din aceste drepturi au fost achitate benevol, in baza dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009.
Se arată că prin adoptarea Legii nr. 113/2010, de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății ridurilor executorii plata acestor drepturi solicitate se face până în anul 2016, deci instituția respecta prevederile legale.
În acest sens învederează că debitorul - Agenția pentru Protecția Mediului D. - nu se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului.
În aceeași ordine de idei, legiuitorul a stabilit, potrivit aceluiași act normativ, ca procedura de efectuare a plătii titlurilor executorii să se realizeze în baza ordinului ordonatorului principal de credite ori, în speță, instituția pârâtă are calitatea de ordonator terțiar de credite.
în susținerea acestor afirmații, facem trimitere la prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice:
(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legile specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. l alin. 2 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respective cheltuială.
(3) Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Reglementarea actuală, respectiv art. l535 alin. 1 din Noul cod civil permite acordarea daunelor - interese moratorii doar cu condiția existenței unei datorii certe, lichide și exigibile, neexecutate la scadență.
Ori, acest act normativ a instituit o eșalonare a plății acestor sume așa că, potrivit termenelor de plată stabilite, parte din suma datorată a fost plătită reclamantului însă pentru perioada rămasă, creanța nu este exigibilă, fiind afectată de termene suspensive.
Pe cale de consecință, se arată că reclamanții nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene astfel încât, în acest interval de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare reprezentând daune — interese moratorii.
Se arată că raportat la prejudicial suferit de reclamanți urmare a neacordării daunelor-interese moratorii, potrivit art. l alin. 3 din O.U.G. nr. 71/2009 legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de reparare a acestuia, sumele datorate actualizându-se cu indicele de inflație la data plății.
In ceea ce privește existența faptei ilicite, se învederează că răspunderea instituției pârâte nu poate fi angajată întrucât aplicarea unor dispoziții legale instituite printr-un act normativ special reprezintă cauza justificativă care înlătură caracterul ilicit al faptei .
Raportat la condiția vinovăției, în materia răspunderii contractuale operează o prezumție de culpă a debitorului ce poate fi înlăturată atunci când există o cauză exoneratoare, precum cazul fortuit sau forța majoră. Pe cale de consecință, debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor atunci când nu face dovada existenței unei cauze străine care nu-i este imputabilă.
Se arată că, în cazul de față, intervenția legiuitorului printr-un act normativ ce a avut ca efect eșalonarea plăților reclamate de petenți, constituie un caz fortuit ce exonerează instituția pârâtă de plata dobânzilor legale.
În concluzie, consideră că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită respingerea formulata de reclamanți.
Solicită, de asemenea respingerea plății cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestei acțiuni și respingerea cererii ca neîntemeiată. În drept își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 115 -118 Cod Procedură. Civilă.
Reclamanții au formulat precizare la acțiune, în sensul ca modifică obiectul cererii introduse, solicitând ca prin hotărârea pronunțată instanța să dispună obligarea paratei către reclamanți la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale aferente drepturilor bănești stabilite, începând cu data introducerii acțiunii – 14.04.2014 pana la data plații efective, conform sentinței 2411/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2008.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Sentința nr. 2411/04.12.2008 – rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2066/2009, pronunțată de Curtea de Apel C. - și sentința nr.115/20.01.2009-rămasă irevocabilă prin decizia nr.3299/2009 a Curții de Apel C.-, Tribunalul D. a admis în parte acțiunile formulate de reclamanți și a obligat pârâții să-i plătească suplimentul postului – în procent de 25% din salariul de bază -, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare – în procent de 25% din salariul de bază -, pentru perioada 23.09.2005 – 04.12.2008, respectiv pentru perioada 23.09._09 actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantelor pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte.
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 Cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit ... " -, de reclamane ca urmare a faptului că, nefiindu-le achitate în mod integral sumele la care aveau dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu (pârâta executându-și obligația în mod eșalonat, pe parcursul mai multor ani, în urma adoptării O.U.G. nr. 71/2009), au fost lipsite de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin sentințele menționate s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantelor – în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective -, nu înseamnă că reclamantele ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv .
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta nu poate avea ca punct de pornire decât momentul intentării cererii de chemare în judecată. Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă". În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept
P. considerentele expuse anterior, va fi admisă acțiunea formulată, cu consecința obligării pârâtei de a achita reclamantelor dobânda legală la sumele stabilite prin Sentința nr. 2411 - pronunțată de Tribunalul D. în data de 04.12.2008 -, respectiv Sentința nr. 115 - pronunțată de Tribunalul D. în data de 20.12.2008 -, rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, începând cu data formulării acțiunii (14.04.2014) și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea. formulată de reclamantele I. I. E., M. L. toți cu domiciliu ales în C. . 1, județul D. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI D., cu sediul în C. . 1, județul D..
Obligă pârâta să calculeze și să achite reclamantelor dobânda legală aferentă creanței stabilită prin sentința nr. 2411/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2008, respectiv sentința nr.115/20.12.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008 începând cu data formulării prezentei acțiuni, respectiv 14.04.2014 până la data plății efective .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2014.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red.A.V.
L.M. 03.07.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1300/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 737/2014.... → |
|---|
