Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3071/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3071/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 28278/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 499/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător C. E. I.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de I. D.-BIROUL RUTIER împotriva sentinței civile nr. 3071 din data de 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimatul S. E., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul S. E., lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Intimatul S. E. solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 3071 din data de 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013 s-a admis în parte plângerea formulată de petentul S. E., cu domiciliul în C., ..9, județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D.-BIROUL RUTIER, cu sediul în C., județul D. .
S-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 720 lei, aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție ., nr._/05.08.2013 emis de I. -D., cu sancțiunea contravențională,, Avertisment,, și a fost anulat măsura reținerii permisului de conducere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 19.08.2013 și înregistrată sub nr._ petentul S. E. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.08.2013 .
În motivarea plângerii petentul a arătat că nu se face vinovată de contravențiile reținute în sarcina sa . Astfel, la data de 05.08.2013 orele 16:15 a fost sancționat cu suma de 720 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pentru faptul că a condus autoturismul cu viteza de 110km/oră pe raza localității I., județul D. .
În fapt în ziua de 05.08.2013 în jurul orei 16:15 circula cu autoturismul marca Ford nr._ pe raza localității I., județul D. din direcția Melinești-C. și a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție care după ce i-a solicitat să-i prezinte documentele, i-a adus la cunoștință faptul că a fost înregistrat de aparatul R. că circula cu viteza de 110 Km /h în localitate.
În drept au fost invocate disp. OG.2/2001.
La dosar s-a depus procesul verbal contestat în original, copie dovadă a reținerii de permis, . nr._ și copie carte de identitate, dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Intimatul I. D.-BIROUL RUTIER a depus la data de 06.11.2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât nu pot fi înlăturate constatările făcute de agentul de poliție printr-o probă indirectă, respectiv declarația unui martor.
La dosarul cauzei intimatul a depus buletin de verificare metrologică, planșe foto.
La data de 26.11.2013 petentul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat ca intimatul să prezinte manualul de utilizare al cinemometrului pentru a se demonstra semnificația reală a literei,, T,,.
La solicitarea petentului, instanța a încuviințat proba cu doi martori, iar, în ședința publică din data de 05.03.2014 a fost audiat martorul O. V., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, petentul renunțând la administrarea probei testimoniale cu martorul T. M. .
Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de disp. art. 121, alin 1 din RA OUG 195/2002 R, constând în aceea că a circulat cu autoturismul pe raza localitatii I. cu viteza de 59 km/h.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contravenție și declarațiile martorului propus de petent, instanța de fond a reținut că petentul a circulat cu viteza de 59 km/h in zona de limitare de viteza, deoarece martorul nu a putut relata o altă stare de fapt, dar reține instanța că petentul transporta valori monetare, așa cum a declarat martorul audiat in cauza.
Având în vedere această declarație,instanța de fond a reținut că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, conform planșelor foto radar atașate la dosar, dar, ținând cont de persoana contravenientului, de atitudinea procesuală a petentului care a recunoscut fapta, de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, așa cum au fost relatate de către martorul audiat, de faptul că aceștia transportau valori monetare, de împrejurarea că petentul are în întreținerea sa pe ascendentul său în viață și pe descendent, de faptul că nu a fost pusă în pericol siguranța circulației sau a persoanelor, iar viteza legală a fost depășită cu puțin, instanța de fond a apreciat că măsura avertisment este îndestulătoare pentru îndeplinirea funcției educativ-preventive a sancțiunii, astfel că, în temeiul art. 7 din OG 2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea contravențională „AVERTISMENT” și a înlăturat măsurile complementare.
Împotriva sentinței civile nr. 3071 din data de 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013 a formulat apel I. D.-BIROUL RUTIER, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare,a arătat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond,prevăzute de OG 2 /2001,privind regimul juridic al contravențiilor.
A învederat că fapta reținută în sarcina petentei prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu viteza de 110 km/h, în localitatea I., există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
În drept invocă dispoz. OG 2/2001,cu modif. și completările ulterioare.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 3071 din data de 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelantul critică modul în care instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii, susținând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute de art.17 din OG 2/2001 și că alte motive de nulitate nu au fost invocate de către petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; această prezumție se traduce prin aceea că ceea ce constată agentul constatator și consemnează în procesul verbal se impune cu valoarea unei prezumții de adevăr.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere planșele foto ce au stat la baza întocmirii procesului verbal din care reiese, fără putință de tăgadă, că petentul a circulat pe raza localității I., județ D., cu viteza de 109 km/h, depășind cu 59 km/h viteza maximă legală.
S-a avut în vedere și faptul că declarația martorului audiat nu a putut infirma cele reținute în procesul verbal.
Probele administrate confirmă săvârșirea contravenției de către petent.
Cu toate acestea, prima instanță a procedat la reindividualizarea sancțiunii, apreciind că, în temeiul art.34 din OG 2/2001 – care constituie dreptul comun în materie contravențională, articol care coroborat cu art.38 alin.3 din OG 2/2001 permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată –sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației de a respecta dispozițiile legale.
Opinia instanței a avut la bază, pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite; art.21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și art. 7 alin.3 din același act normativ prin care se prevede că sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și chiar și în situația în care în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede expres această sancțiune.
A apreciat prima instanță că susținerile petentului, potrivit căruia acesta transporta valori monetare, și situația personală a acestuia, angajat ca șofer la o firmă de transport și singurul susținător al familiei sale, sunt suficiente pentru a crea convingerea că sancțiunea avertismentului este proporțională.
Soluția este dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește înlocuirea amenzii cu avertisment, Tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată de intimată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, dat fiind faptul că nerespectarea regulilor referitoare la viteza de deplasare pun în pericol grav pe ceilalți participanți la trafic.
Cu atât mai mult situația petentului, șofer de profesie, deci persoană care obține venituri din practicarea acestei activități, departe de a constitui circumstanțe atenuante, impune o responsabilitate mai mare în sarcina acestuia.
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că o sancțiune pur simbolică, precum cea a avertismentului, nu este adecvată gravității încălcării constatate, într-o situație precum cea din cauza de față (depășirea vitezei legale cu 59 km/h pe raza unei localități rurale) mai ales că petentul nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, dar și pentru că petentul, șofer de profesie, care practică zilnic această activitate, are o responsabilitate sporită în ceea ce privește respectarea regulilor referitoare la regimul circulației pe drumurile publice.
Față de cele arătate, constatând că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și că intimata a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, Tribunalul apreciază că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care va admite apelul, va schimba sentința în sensul că, pe fond, va respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/5.08.2013, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de I. D.-BIROUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 3071 din data de 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimatul S. E., cu domiciliul în C., .. 9, J. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
Schimba sentința in sensul ca respinge plângerea.
Definitiva
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Președinte, A. G. V. | Judecător, C. E. I. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. C.I. 18 Septembrie 2014
TEHNORED 4ex /A.B. 29 Septembrie 2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 1450/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
