Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 730/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 730/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 15816/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 730/2014
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul S. POLIȚIȘTILOR D. pentru: JIPEA M., Ș. M., P. D.-D., D. C.-L., C. C.
, în contradictoriu cu pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, reprezentat de av. F. C., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților, competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Av. F. C. pentru reclamant consideră că Tribunalul D. – Secția C. este competent cu soluționarea cauzei.
Instanța, în baza art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial, raportat la dispozițiile art. 95 pct. 4 din C., coroborat cu dispozițiile Legii 188/1999.
Apărătorul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și emiterea unei adrese către pârât pentru a comunica modalitatea introducerii primei pentru anul 2011.
Instanța admite proba cu înscrisurile aflate la dosar și apreciază că nu se impune efectuarea adresei către pârât, având în vedere motivele cererii de chemare în judecată.
Apreciind terminată cercetarea judecătorească și nemaifiind cereri de discutat, acordă cuvântul asupra dezbaterilor în fond.
Av. F. C. pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la calcularea, alocarea și plata premiului anual, al 13-lea salariu, aferent anului 2010, in conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010 si art. 26 din OUG nr. 38/2003, actualizat cu indicele de inflație, la data plații efective, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. din data de 26 noiembrie 2013, reclamanții JIPEA M., Ș. M., P. D.-D., D. C.-L., C. C. – reprezentați de S. POLIȚIȘTILOR D., au chemat in judecata pe pârâtul I. Județean de Politie D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratului la calcularea, alocarea si plata premiului anual - al 13-lea salariu aferent anului 2010, in conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010 si art. 26 din OUG nr. 38/2003, actualizat cu indicele de inflație, la data plații efective.
În motivare s-a arătat că sunt angajați ai I. P. J. D., si membrii ai Sindicatului Polițiștilor D., fiind deci, funcționari publici cu statut special, așa cum este definit acest statut de către art. l alin. l din Legea nr. 360/2002 cu modif. ulterioare.
Deși al 13-lea salariu aferent anului 2010 a fost prevăzut a fi acordat prin dispozițiile art. 25 alin. l si 4 din Legea nr. 330/2009, acesta nu le-a mai fost acordat, dreptul de a-l primi născându-se începând cu data de 01 ianuarie 2010 si continuând pe tot parcursul anului 2010, pana la data de 31 decembrie. Se impune a fi făcuta distincția clara intre momentul nașterii dreptului de a primi acest premiu anual, care a început sa curgă la 01 ianuarie 2010 si s-a epuizat la terminarea acestuia si un alt moment, adică cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit, de la 01 ianuarie 2011, pentru ca acesta sa nu rămân golit de conținut.
In spete similare, prin întâmpinare, pârâtul a invocat faptul ca prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit „ ca sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi". Instanțele de apel care s-au pronunțat in astfel de cauze au reținut ca, daca in cazul amânării, eșalonării sau compensării unor sume de bani nu se poate considera ca exista o încălcare a dreptului de proprietate, având in vedere marja de apreciere a statului in aceasta materie, prin textul de lege al art. 8 menționat supra, nu s-a stabilit o amânare sau eșalonare la plata premiului anual, utilizându-se in schimb, sintagma „ nu se mai acorda" pentru sumele corespunzătoare premiului anual. In speța, nu se poate retine nici realizarea unei compensări a sumelor de bani constând in premiul anual cu alte sume.
Premiul anual constituie o suma unica, acordata o singura data, in considerarea muncii desfășurate pe anul 2010 doar persoanelor care nu au fost sancționate disciplinar si in cuantum proporțional cu perioada in care personalul plătit din fonduri publice a lucrat, stabilit de lege, putând fi redus sau suprimat in cazul persoanelor care in cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar.
Pe de alta parte, conform dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 285/2010 „majorările salariale" la care face referire art. 8 din același act normativ s-au acordat „ ținându-se seama de gradul sau treapta profesionala, vechimea in munca, in funcție sau, după caz, in specialitate, dobândite in condițiile legii pana la 31 decembrie 2010", criterii care nu au legătura cu dreptul la premiul anual cuvenit fiecărui angajat la expirarea anului 2010, acesta din urma depinzând de perioada lucrata si de modul de desfășurare a activității profesionale.
Majorările salariale menționate reprezintă o prestație băneasca periodica, lunara, pentru munca depusa, acordata cu începere de la 01.01.2011, in mod egal tuturor angajaților din sectorul bugetar care ocupau aceeași funcție, nediferențiat fata de perioada lucrata in anul anterior si de eventualele sancțiuni disciplinare primite. Ca urmare, Curțile de apel au apreciat ca majorările salariale acordate in anul 2011 au cu totul o alta natura si regim de acordare, neputandu-se pune semnul egalității intre acestea si prima anuala prevăzuta doar pentru activitatea satisfăcătoare din punct de vedere profesional desfășurata in anul 2010 si proporțional cu perioada in care aceasta a fost prestata.
Așadar, creșterile salariale sunt acordate in considerarea unei anumite categorii de personal salariat, iar prima anuala reprezintă un premiu, o recompensa pecuniara acordata in considerarea unei anumite activități, desfășurata . de timp, in anumite condiții. Prin urmare, prin acordarea numai a majorărilor salariale conform art.8 din Legea nr. 285/2010 a avut loc o privare a reclamanților de un bun, anume dreptul la premiul anual pentru anul 2010, fără a fi realizata o compensare cu alte sume, ingerința ce nu apare ca justificata prin prisma art. l din Protocolul adițional nr. l la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale. In acest sens, primul alineat al art. l conține, după enunțarea principiului general al respectării proprietății, cea mai importanta restricție ce poate fi impusa de autorități acestui principiu, si anume: privarea de proprietate in interes public, restricție ce poate fi impusa in anumite condiții, si anume: sa existe un interes public; sa existe o proporționalitate a măsurii; măsura luata sa fie prevăzuta de lege si de principiile generale ale dreptului internațional, condiții care nu sunt întrunite cumulativ in cauza, respectiv nefiind îndeplinita cerința „ justului echilibru" intre cerințele interesului general si imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
Premiul anual pentru anul 2010 reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un „bun" in sensul art .l din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale.
Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, invocă dispozițiile art. 25 alin. l si 4 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara precum si art. l din Protocolul adițional nr. l la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si al Libertăților Fundamentale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că reclamantul își întemeiază pretențiile pe dispozițiile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, care la art. 25 prevedea:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate,:
(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face! pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor se acordă premiul.
S-a solicitat ca instanța să constate ca actul normativ care acorda dreptul solicitat de reclamant prin prezenta acțiune a fost abrogat; de art. 39 din legea 284/2010, odată cu . la data de 01 Ianuarie 2011.
Prin Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul nu a mai prevăzut acordarea premiului anual.
Mai mult decât atât potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Opinează că reclamantul face o interpretare eronata a acestor prevederi legale, legiuitorul stabilind in mod clar si fără echivoc ca premiul anual pentru anul 2010 nu se mai acorda.
De asemenea Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 728/24.10.2006 reține, astfel cum a statuat în numeroase rânduri în jurisprudența sa că scorurile,- adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
In susținerea celor invocate s-a menționat si decizia nr. 21 in dosarul 16/2013 a Înaltei Curți de Casație si Justiție cu privire la recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe la ICCJ.
Față de aspectele prezentate, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantul S. POLIȚIȘTILOR D. s-a solicitat instanței obligarea pârâtului la calculul și plata premiului anual (salariul al 13-lea) aferent anului 2010 în conformitate cu prevederile art. 25, din legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 și art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizată cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până la data efectivă a plății.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Această prevedere legală a fost în vigoare pe întreaga perioadă a anului 2010 fiind abrogată prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Față de prevederile legale menționate, instanța reține că legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, ci sumele aferente acestui premiu vor fi redistribuite în vederea aplicării majorărilor salariale prevăzute pentru întreg personalul bugetar. Astfel, sumele de bani destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, însă sub altă formă, a aplicării majorărilor salariale personalului bugetar în cuantum de 15%.
Ca atare, prevederile Legii nr. 285/2010 nu retroactivează, acestea neproducând nici un efect pentru perioada anterioară emiterii lor, în ceea ce privește acordarea premiului anual aferent anului 2010 legiuitorul operând numai o modificare în ceea ce privește plata efectivă a acestui premiu, plată ce are loc sub forma majorărilor salariale ce se acordă în acest an.
Mai mult, ținând cont că drepturile salariale cuvenite personalului din Ministerul Afacerilor Interne pentru luna decembrie sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie, în același sens fiind și prevederile art. 25 alin. 4 din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Legiuitorul, în virtutea prerogativelor constituționale, a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă sub această formă, începând cu luna ianuarie a anului 2011, ci sub forma majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Or, față de dispozițiile legale menționate, obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legislativ, cu atât mai mult cu cât art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condițiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
Cu privire la încălcarea art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocată de reclamanți, instanța apreciază că, prin această soluție legislativă, reclamanții nu au fost lipsiți de un „bun” într-o modalitate incompatibilă cu exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la anumite beneficii bănești în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător, consacrat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat, în jurisprudența curții, în anumite condiții, unui drept de proprietate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o distincție esențială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câștigat pentru o muncă prestată și dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croația, cererea nr._/08,hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ș.a. vs. Finlanda, cererea nr._/00,hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).
Astfel în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea și intensitatea măsurilor adoptate, iar instanța de contencios european a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilității publice, cu excepția cazului în care raționamentul acestora se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (F. M. și G. S. vs. România, cererile nr._/11 și nr._/11, §.19).
Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătore, însă atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate au fost respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora (Kechko vs. Ucraina, cererea nr._/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005, §23).
Or, în privința premiului pentru anul 2010, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 care consacrau acest drept au fost abrogate în mod expres prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit o altă modalitate de plată a sumelor aferente.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. POLIȚIȘTILOR D. pentru numiții JIPEA M., Ș. M., P. D.-D., D. C.-L., C. C.–, toți cu domiciliul ales la cab. av. F. C. Steluța, în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Tehn.JS
Red.C.A.
| ← Pretentii. Sentința nr. 192/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3071/2014.... → |
|---|
