Pretentii. Sentința nr. 192/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 192/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 3647/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 192/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cererii de repunere pe rol a cauzei privind pe reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Gătejescu A. F. pentru reclamant – care depune delegație de substituire a apărătorului Gătejescu M. S. -, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că a fost timbrată în mod corespunzător cerere de repunere pe rol, și ținând seama de faptul că au fost depuse actele solicitate, instanța încuviințează repunerea pe rol a cauzei.
Luând în considerare dispozițiile art. 23 alin. 5 din H.G. 520/2013, pârâta A.F.P. C. va fi conceptată cu noua denumire, aceea de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Apărătorul reclamantului învederează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat Gătejescu A. F., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente (începând de la data plății) -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 13.02.2013 reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 1.828 lei -, și să-i achite dobânda prevăzută de art. 124 alin. 2 Cod pr. Fiscală - calculată de la data achitării și până la momentul plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_ iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/27.08.2009.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat A.F.P. C. sa-i fie restituita taxa de poluare, însă pârâta a refuzat respectiva cerere.
Reclamantul a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 23(9) din Tratatul Uniunii Europene - cuprins în Titlul I, privind libera circulație a mărfurilor -, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și export precum și a tuturor taxelor cu efect echivalent.
De asemenea, în cuprinsul art. 25 (12) din același tratat s-a convenit ca statele membre să se abțină să introducă între ele noi taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent.
Introducerea unor taxe interne, speciale, discriminatorii, în urma aderării României la Uniunea Europeană, face ca OUG nr. 50/2008 sa contravină dispozițiilor dreptului comunitar, respectiv art. 90 alin. l TCE. Acest din urma articol stabilește ca nici un stat membru sa nu aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare.
discriminarea este cu atât mai vădită cu cât aceasta taxa nu este impusă la „prima înmatriculare" la toate mașinile noi - înmatriculate până la finele lui 2009 -, care circulă direct pe piața mașinilor de ocazie din țară. Astfel, deși legiuitorul a avut ca intenție declarată la adoptarea O.U.G nr. 50/2008 colectarea unor sume pentru realizarea de proiecte de mediu privind îmbunătățirea calității aerului, acest scop declarat s-a transformat în scurt timp în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția internă de autovehicule. Deși inițial taxa era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor in România, - indiferent daca erau noi sau second-hand – ulterior, prin modificarea adusă de O.U.G nr. 218/2008, au fost exceptate de la plata taxei "autovehiculele M1 cu norma de poluare EURO 4, a căror capacitate cilindrica nu depășește 2000 cm3, si toate autovehiculele M1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima oara în România sau în alte state ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv. Deloc întâmplător, categoria de vehicule exceptate de la plata taxei corespunde caracteristicilor tehnice ale autovehiculelor produse in România, deci o nouă dovadă de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene și, potrivit art. art. 148 din Constituția, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne cu respectarea prevederilor actelor de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele României și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și a prevederilor alin. 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia în cauză C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și tară ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 25 și 90 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, Legea nr. 554/2004; art. 148 din Constituția României; art. 117 C.pr.fiscală și art. 274 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/07.02.2013 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/27.08.2009; copia adresei nr._ - întocmită de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în adresa nr._ (respectiva adresă neavând menționată și data când a fost întocmită) - trimisă reclamantului de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor -, reclamantul a prezentat – anterior înmatriculării -, documente care atestă faptul că a dobândit în proprietate un autovehicul marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_, înmatriculat pentru prima oară în Germania, în data de 02.01.2001.
Din cuprinsul aceleiași adrese rezultă faptul că autoturismul anterior menționat a fost înmatriculat în România la data de 31.08.2009 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/27.08.2009 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 1.828 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/07.02.2013, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă respectiva instituție i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în respectiva reglementare – în vigoare la data de 27.08.2009, momentul când reclamanta a achitat taxa de poluare -, art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în această formă, textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și respectiva formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderareaRomâniei la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
În consecință, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligați pârâții A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.) și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 1.828 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data plății și până la momentul restituirii efective.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 342 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. I., domiciliat în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. (fosta denumire fiind Administrația Finanțelor Publice C.), având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 1.828 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 342 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./05.02.2014/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 1395/2014. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
