Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1524/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1524/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 28510/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 615/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta intimată POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., împotriva sentinței civile nr. 1524/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent D. Ș., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție nr_//07.08.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța, constatând dosarul în stare de judecată reține cauza pentru soluționarea apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1524/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul D. Ș., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, județul D..
A anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 07.08.2013 și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din data de 07.08.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin.1 lit.a din Legea 50/1991, întrucât la controlul efectuat în ziua de 07.08.2013 pe ., s-a constatat existența unei locuințe având regimul de înălțime P+1+M, realizată fără a deține documentație tehnică și autorizație de construire, lucrările fiind finalizate.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Sub aspectul prescripției dreptului de a constata și sancționa contravenția, invocată de către petent drept motiv de anulare a procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că fapta sancționată ca fiind contravenție, în temeiul art. 26 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, constă în executarea totală sau parțială fără autorizație a lucrărilor prevăzute la pct. 3, printre care lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art.11.
Contravenția constatată are caracter continuu, astfel cum prevede art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materia contravențiilor, potrivit căruia ”contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp”, iar în cazul acestor contravenții este prevăzut de același act normativ și momentul de începere a curgerii termenului de prescripție de 6 luni, și anume de la data constatării faptei.
Instanța a constatat, însă, că în cauza dedusă judecății, sunt incidente dispozițiile speciale, cuprinse în art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată, care prevăd că: „Dreptul de a constata contravnețiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.”
Prin urmare, fapta săvârșită de petent poate fi sancționată într-un termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei
Potrivit deciziei nr. 7/2000 a Înaltei Curți de Casație ți Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, in cazul construcțiilor finalizate, fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.
În cauza de față lucrările de executare a construcției erau finalizate de petent la data efectuării controlului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenție și nota de constatare depuse la dosar.
Astfel cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, lucrările au fost realizate de petent în intervalul de timp 2004-2010, Prin urmare, lucrările de realizare a construcției efectuate fără autorizație au fost terminate în anul 2010.
Totodată, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 07.08.2013, deci cu depășirea termenului de 2 ani prevăzut de art. 31 din Legea nr. 50/1991, calculat de la data terminării construcției, astfel că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția și de aplica amenda.
Pe cale de consecință, instanța a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal de contravenție și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei.
De asemenea, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata POLIȚIA L. A MUN. C., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție nr._/07.08.2013, eliberat de Poliția L. a mun. C..
In fapt, prin cererea înregistrata la Judecătoria C. cu nr._, petentul. D. Ș. in contradictoriu cu intimata Politia Locala a Municipiului C., a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție nr._/07.08.2013, eliberat de intimata si exonerarea acestuia de plata amenzii.
La data de 07.08.2013 împotriva petentului s-a luat măsura sancționării contravenționale pentru fapta prevăzuta de art. 26, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 50/1991 republicata, întrucât la controlul efectuat pe ., s-a constatat existenta unei locuințe având regim de înălțime P+l+M, realizata fără a deține documentație tehnica si autorizație de construire.
De asemenea, prin același proces-verbal s-a dispus . întocmirea documentației tehnice si obținerea autorizației de construire.
Petentul D. Ș. a contestat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție nr._/07.08.2013 motivând că respectiva construcție a fost edificata intre anii 2004 - 2010 si astfel dreptul de a constata contravenția s-a prescris.
Petentul a administrat proba cu înscrisuri admisa de instanța, precum si proba testimoniala cu un martor.
Din analiza actelor existente la dosar precum si din declarația martorului audiat in cauza, instanța de fond a constatat ca dreptul de a constata contravenția si de a aplica amenda in sarcina petentei a fost prescris, anulând procesul-verbal contestat.
Arată că sancțiunea aplicata se încadrează in dispozițiile art. 26, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire.
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de. construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări.
In acest sens, lucrările executate de contravenient sunt încadrate in dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a, ca lucrări de construire ce necesita existenta autorizației de construire, iar sancțiunea pentru aceasta fapta este de natura contravenționala prin aplicarea amenzii contravenționale prevăzuta de Legea nr. 50/1991.
Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicata: "(1)0 data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, după caz, luarea masurilor de încadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, . in procesul-verbal de constatare a contravenției.
Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in condițiile legii, sau, după caz, de instanța. Pentru lucrări ce se executa la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.
Măsura desființării construcțiilor se aplica si in situația in care, la expirarea termenului-de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesara".
Consideră ca petentul avea obligația legala de a solicita si de a obține autorizația de construire înainte de începerea executării lucrărilor, astfel cum statuează prevederile art. 1 si art. 2 din Legea nr. 50/1991.
3.Critica cu privire la prescrierea dreptului de a constata contravenția si de a aplica amenda, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, R.
Consideră ca este neîntemeiata susținerea instanței de fond ca dreptul de a constata contravenția si de a aplica amenda a fost prescris, ținând cont ca prevederile art. 37 din Legea nr. 50/1991, republicata, statuează ca:
. "(1.) Persoanele fizice si juridice care realizează lucrări de construcții in condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările pana la termenul prevăzut in autorizație.
(2) Lucrările de construcții autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizație si daca s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv in situația realizării acestor lucrări in regie proprie: Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.
(5) Construcțiile executate (ara autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situație se aplica in continuare sancțiunile prevăzute de lege".
Or, in speța de fata, construcția nu poate fi considerata ca fiind finalizata, având in vedere ca recepția, obligatorie potrivit legii, nu a fost efectuata, în aceasta situație aplicându-se in continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Din textele legale menționate, rezulta ca fapta petentului este certa (realizarea unei construcții fără autorizație de construire), are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul verbal de contravenție contestat bucurându-se de prezumția de legalitate pana la dovada contrara, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei si legalității actului constatator contestat.
De asemenea, consideră ca sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar agentul constatator a întocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/ 2001 si Legii nr. 50/1991 R, având in vedere ca a ales sancționarea faptei cu amenda contravenționala in cuantum de 5000 lei pe o scara reglementata de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții de la 1.000 lei la 100.000 lei.
Având in vedere considerentele expuse, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr. 1524/07.02.2014 in sensul respingerii plângerii formulate de petentul D. Ș. si menținerea temeiniciei si legalității procesului verbal de contravenție nr._/07.08.2013 eliberat de intimata Politia Locala a Municipiului C..
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la instanța de fond.
În drept invocă dispozițiile art. 466 si următoarele din Noul Cod de procedura civila si pe dispozițiile legale anterior menționate.
Intimatul petent D. Ș. a formulat întâmpinare, la data de 30.09.2014, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
A solicitat ca instanța de apel să aibă în vedere că instanța de fond a soluționat cauze pe excepție nu pe fondul cauzei, ba mai mult, instanța de fond nu a reținut că fapta săvârșită de acesta nu ar fi contravenție, solicitând să se aibă în vedere că nu a săvârșit această faptă.
A săvârșit fapta reținută prin procesul-verbal, dar s-a prescris dreptul de a constata contravenția și a aplica amenda.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, ținând seama și de dispozițiile art.476 si art. 477 NCPC, instanța apreciază apelul intemeiat, pentru următoarele considerente:
Se constată că Judecătoria C., fără a analiza dacă actul de contravenție atacat fusese întocmit în mod legal și temeinic, a soluționat plângerea în baza unei excepții, considerând că dreptul agenților constatatori de a constata o eventuală contravenție cu privire la imobilul proprietatea petentului este prescris, întrucât edificarea constructiei a avut loc in pana in 2010, iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 07.08.2013.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Tribunalul consideră că nu era prescris dreptul de a constata încălcarea prevederilor art. 26 din Legea 50/1991, și de a aplica o sancțiune contravențională pentru nesocotirea respectivelor dispoziții.
Astfel, art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 menționează „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3”, în timp ce art. 31 din actul normativ anterior menționat statuează că "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei".
Prin Decizia nr. 7/2000 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, I.C.C.J a stabilit că "1.Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 (art. 26 în actuala reglementare) din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
2. În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției."
La art.37 din același act normativ se prevede că "(1)Persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație.(2)Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, în condițiile legii, emiterea autorizației de funcționare fiind condiționată de existența procesului-verbal de recepție. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie și în situația realizării lucrărilor în regie proprie…(5)Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege".
Față de aceste dispoziții legale, este evident că nu se consideră finalizate (deci nu începe să curgă termenul de prescripție) construcțiile realizate fără autorizație de construire, astfel încât pentru acestea se aplică în continuare sancțiunile contravenționale.
Cum în speță nu există dovezi privind obținerea autorizației și, bineînțeles, recepția lucrărilor, moment în raport de care începe să se calculeze termenul prescriere a aplicării sancțiunii, în mod eronat instanța de fond a considerat că sancțiunea era prescrisă.
În speță, se impunea respingerea excepției prescripției dreptului de a constata contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 și de a aplica amenda stabilită la alin. 2 al aceluiași text de lege și trecerea la analizarea pe fond a plângerii formulate.
Potrivit disp. art. 480 al. 3 NCPC "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare".
Avand in vedere aceste dispozitii legale instanta va admite apelul declarat si va anula sentința atacată.
Pe fondul cauzei, respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, examinand legalitatea și temeinicia procesului verbal, instanta retine că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute de art.16 și art.17 din OG 2/2001.
În privința temeiniciei, instanta constata că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. Se are în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege.
Sanctiunea contraventionala a fost aplicata pentru edificarea constructiei, fara a detine autorizatie pentru constructia atasata, iar reclamantul nu a facut dovada contrara, aceea a detinerii autorizatiei de construire, pentru a se retine netemeinicia procesului-verbal de contraventie. Mai mult, reclamantul recunoaste ca a edificat constructia fara autorizatie.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, referitoare la momentul efectuarii lucrarii nu au relevanta in cauza, pentru argumentele mentionate anterior.
Se mai retine faptul ca reclamantul nu a formulat alte critici privind netemeinicia actului sanctionator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, se are in vedere scopul reglementarilor Legii 50/1991 vizand disciplina in constructii si importanta respectarii acestor norme, fata de care se apreciaza ca nu se impune reindividualizarea sanctiunii.
Pentru considerentele expuse anterior si avand in vedere disp. art. 480 NCPC instanta va admite apelul declarat, va anula sentința atacată și pe fond va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta intimată POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, jud. Doljîmpotriva sentinței civile nr. 1524/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent D. Ș., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează sentința atacată și pe fond respinge plângerea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, E. S. | |
Grefier, L. V. N. |
Red. A.S./13.11.2014
L.N./4 ex./ 27 Octombrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1014/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2176/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
