Pretentii. Sentința nr. 2176/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2176/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 2367/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2176/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul T. R. N. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. D. pentru reclamant, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului solicita încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile atașate dosarului cauzei și pune în discuție excepția prescripției.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției arătând că reclamantul se află în termen prevăzut de art. 135 C.pr.fiscală. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 19.02.2014 sub nr._ , reclamantul T. R. N. a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca pârâtele să îi restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în cuantum de 1677 lei, actualizată cu dobânda legală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, de la data plății până la data restituirii efective. Solicită cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Comunității Europene, iar în vederea înmatriculării acestuia în România a fost obligat să plătească taxa de 1677 lei.
A arătat că a solicitat Administrației Financiare S. să-i restituie taxa de primă înmatriculare, aceasta refuzând restituirea..
În susținerea acțiunii arată că în conformitate cu prevederile art. 23 (9) din pârâtul Uniunii Europene, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și export șia tuturor taxelor cu efect echivalent.
De asemenea în cuprinsul art. 25 (12) din același tratat s-a convenit că statele membre se abțin să introducă între ele noi taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
Reclamantul a precizat că, în baza art. 90 din Tratat nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale și că prin adoptarea măsurii taxei de primă înmatriculare s-a adus atingere liberei concurențe în interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul importului de autoturisme second hand, produse în alte state decât statul român.
La data de 09.04..2014, pârâta AJFP D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material al reclamantului de a cere restituirea sumei reprezentând taxă de poluare având în vedere că reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare la data de 03.09.2008.
Mai arată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul D. la 19.02.2014, după împlinirea termenului de prescripție.
În drept invocă prevederile art. 135 din OG. 92/2003 și art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
La data de 22 mai 2014, instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâtă a Administrației Județene a Finanțelor Publice D..
Asupra excepției prescripției dreptului material la actiune, instanța o apreciază neîntemeiată și o va respinge în consecință.
Astfel, reclamantul a solicitat paratei restituirea sumei de 1577 lei achitata cu titlu de3 taxa de poluare, conform chitantei . nr._/03.09.2008, la data de la data de 11.07.2011, moment in care prescriptia a fost intrerupta Prin urmare, termenul de prescriptie prev.de art. 135 din OG nr.92/2003 curge de la data de 01.01. 2012, iar actiunea a fost promovata la 19.02.2014 . Pe cale de consecinta expeptia prescriptiei dreptului la actiune urmeaza a fi apreciata ca nefondata urmand a fi respinsa ca atare
Fondul cauzei
Conform celor menționate în contractul de vanzare cumparare (fila 9),reclamantul a achiziționat un autoturism Alfa R., . ZAR_80, cu nr.de inmatriculare_, fiind înmatriculat în Germania pentru prima data, la 30.07.2004,
Conform chitanței ., nr._/03.09.2008, certifică faptul că la înmatriculare reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008, în cuantum de 1677 lei.
Prin cererea adresata paratei Administratia Judeteana a Finantelor Publice D. la data de 11.07.2011 (fila 17), reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare achitata conform chitantei anterior mentionate, iar prin adresa nr._/11.07.2011 cererea de restituire a fost respinsa.
Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile OUG 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă pe poluare provenită de la autovehicule, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.J.F.P. D., având în vedere reorganizarea pârâtei AFP, conf. dispoz. art.23 al.5 din HG. 520/2013, și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pe poluare provenită de la autovehicule, în cuantum de 3032 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data achitării taxei până la data plății efective.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod de pr. civilă, instanța va obliga pârâtele la plata în solidar către reclamant a sumei de 564 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau în contravaloarea taxei de timbru. Si onorariu avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. R. N. domiciliat în S., ., .. 1, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. cu sediul în C., .. 2, jud. D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtele Administrația Județeana a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu București, în solidar,la plata către reclamant a sumei de 1677 lei reprezentând taxa de poluare la care se va adăuga dobânda fiscală calculată la nivelul prevăzut de art. 124 C.pr.fiscală, de la data achitării taxei, respectiv 03.09.2008, până la data plății efective.
Obligă pârâtele, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 564 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014
Președinte, M. O. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 5 ex/
MO/AF
14.07.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1524/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 621/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
