Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 238/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 12575/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 238/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător C. E. I.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind judecarea apelului formulat de pârâta I. D. BIROUL RUTIER C. împotriva sentinței civile nr._/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata M. M. C., lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civile nr._/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta M. M. C., domiciliată în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. D. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/28 03 2013.
S-a anulat procesul verbal de contravenție . nr. nr._/28 03 2013.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04 04.2012 petenta M. M. C., în contradictoriu cu intimatul I. D. - Biroul Rutier, a solicitat anularea procesului verbal . nr._/28 03 2013.
Motivând în fapt plângerea, petenta a arătat că nu este de acord cu sancțiunile aplicate deoarece la data de 28 03 2013 a condus autoturismul proprietate personală marca Ford cu nr de înmatriculare_ pe . Lăpuș și a fost oprită de agentul de poliție căruia i-a prezentat documentele și acesta a sancționat-o cu avertisment, amendă și reținerea permisului de conducere deoarece nu ar fi acordat prioritate unui pieton. Petenta arată că, deși i-a solicitat polițistului să stea de vorbă cu presupusul pieton, agentul i-a răspuns că abaterea a fost filmată. A mai arătat petenta că era in mașină cu numitul Bițînă I. și că pietonul nu era angajat in traversare, invocând prevederile art 72 alin 2 din OUG 195/2002.
În dovedirea cererii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martor și a depus la dosar, în copie: dovada . nr_, CI a petentei și proces verbal contestat . nr._ din data de 28 03 2013, în original și copie.
Legal citat, în procedura de regularizare, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil, iar măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii și că, deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că deține material probator, abaterea fiind filmată cu aparatul radar, montat pe mașina MAI.
În drept, s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, OUG 195/2002 rep și dis part 254 C..
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 411 alin 1 pct 2 C.pr.civ.
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din data de 28 03 2013, încheiat de I.P.J. D., petenta a fost sancționat contravențional cu amendă in cuantum de 300 lei și avertisment deoarece s-a reținut în sarcina sa că, în data de 28 03 2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ in C., pe . de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea părții carosabile prin loc marcat și semnalizat corespunzător și nu a purtat centura de siguranță la volan, fapte ce constituie contravenția prevăzută de art.135 lit h h din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 R și respectiv contravenția prevăzută de art 36 alin 1 din OUG 195/2002 Rep.
Procesul verbal a fost semnat de petentă, iar la rubrica destinată obiecțiunilor contravenientului petenta a menționat că ”cele menționate in procesul verbal de organul constatator sunt eronate, pietonul aflându-se lângă mașina proprietate personală".
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 le și avertisment ) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nici o cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din O.G. 2/2001, iar petenta nu a invocat nici un motiv de nulitate a procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional
Analizând descrierea făcută faptei constând in neacordarea de prioritate pietonului în procesul-verbal în raport cu disp art 135 lit h) din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 R, mențiunile petentei din procesul verbal și probele administrate in cauză, respectiv planșele foto depuse la dosar de intimat și declarația martorului Bițînă I., audiat nemijlocit de instanță, martor care era in mașină cu petenta în momentul in care se presupune că aceasta a săvârșit fapta contravențională, instanța de fond a reținut următoarele:
În momentul in care petenta a traversat trecerea de pietoni de pe . de pietoni respectivă nu se afla nici un pieton angajat in traversarea străzii, acesta angajându-se in traversare (pășind in carosabil) în momentul in care mașina petentei era pe trecerea de pietoni, fapt ce rezultă atât din declarația martorului cât și din planșele foto(fila 13 dosar) unde se observă că pietonul, aflat la o distanță foarte mică de trotuar, in carosabil, se află deja in spatele mașinii petentei.
Ca urmare a celor reținute, instanța apreciază că petenta a dovedit o altă stare de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție, motiv pentru care, instanța va admite plângerea formulată de petentă și va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
Împotriva sentinței, a formulat apel pârâta, criticând sentința pentru netemenicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, s-a arătat că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
Mai arată că instanța de fond trebuia să procedeze la înlăturarea declarației martorului audiat în cauză, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate, declarația martorului audiat este contrazisă de planșele fotografice depuse de pârâta apelantă din care se observă, fără a exista vreun dubiu, că petenta nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni.
În drept, s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Intimata M. M. C. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de I. D. ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței nr._ pronunțată de Judecătoria C..
În drept, și-a întemeiat întâmpinare pe dispozițiile art. 205 NCpc.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelantul critică starea de fapt reținută de instanța de fond, susținând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute de art.17 din OG 2/2001 și că alte motive de nulitate nu au fost invocate de către petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal a fost infirmată prin declarația martorului audiat care a relatat că pietonul se afla încă pe trotuar în momentul în care mașina condusă de petentă se afla pe marcajul pietonal.
Deși prima instanță a avut în vedere prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, în baza probelor administrate a acordat prevalență prezumției de nevinovăție de care beneficiază petenta, motivând că probele administrate susțin apărările acesteia și sunt de natură a combate prezumția de legalitate a procesului verbal.
Soluția este corectă întrucât chiar dacă procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, organul constatator trebuie să facă dovada săvârșirii faptei și a persoanei făptuitorului.
Sub aspectul temeiniciei deci, revenea sarcina organului constatator de a se conforma dispozițiilor legale, referitoare la constatarea contravenției.
Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât fiind vorba de fapte omisive, este sarcina organului constatator de a aduce probe cel puțin pentru demonstrarea existenței faptei și a identității făptuitorului.
Față de aceste dispoziții, se observă că fotografia depusă nu se coroborează cu cele reținute în procesul verbal; astfel, prima planșă depusă surprinde momentul în care autoturismul condus de petentă se afla cu roțile din spate pe marcajul pietonal iar pietonul abia pășise pe acest marcaj; fotografia surprinde poziția pietonului care abia pășise pe marcajul pietonal și se afla în spatele mașinii conduse de petentă;
Din planșele prezentate nu reiese cu certitudine că pietonul se afla pe acest marcaj când petenta a ajuns în dreptul marcajului.
În condițiile în care cele reținute în procesul verbal nu sunt susținute în mod cert de planșele foto prezentate de organul constatator, pe de o parte, iar susținerile petentei, care beneficiază de prezumția de nevinovăție, sunt confirmate de proba testimonială administrată, în mod corect s-a apreciat că nu s-a făcut dovada certă a săvârșirii faptei de către petentă.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, Tribunalul apreciază că sentința a fost dată cu aplicarea corectă a legii motiv pentru care va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâta I. D. BIROUL RUTIER C. împotriva sentinței civile nr._/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. M. C., domiciliată în C., ., jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, A. G. V. | Judecător, C. E. I. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. C.I.
TEHNORED 4ex/ 25 Aprilie 2014
A.B.
RED. JUD. FOND V. F.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1121/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2569/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
