Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 26-09-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 26664/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 244/2014
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea recursului declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ D. împotriva sentinței civile nr. 590 din 11.03.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-petent C. M. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic T. A. pentru recurent și avocat S. Nicolița pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că ITM D. a înaintat la dosar răspuns la adresa instanței.
Atât reprezentanta recurentului cât și apărătorul intimatului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic T. A., pentru apelant, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii date de prima instanță – în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit – pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de recurs.
. Avocat S. Nicolița, pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C., petentul C. M. E. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la 26.09.2012 de agentul constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentului de plata amenzii.
În motivarea plângerii s-a susținut că la 25.09.2012 la domiciliul petentului s-au prezentat inspectorii din cadrul ITM D., care au luat declarație numitului S. F., stabilind că acesta ar desfășura activități specifice locului de muncă, pentru petent, fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, în conformitate cu dispoz. art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.
Procesul verbal de contravenție este nelegal, lovit de nulitate, fiind încălcate dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 în conformitate cu care, în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
În condițiile în care ITM întocmește procesele verbale de contravenție numai la sediu, nu se dă posibilitatea contravenientului de a combate cele reținute de inspectori, nici prin obiecțiuni, nici prin alte mijloace de probă.
Faptul că procesul verbal se încheie la sediul unității, nu exonerează pe agenții contestatori de a aplica art. 19 din OG 2/2001.
Se mai susține că procesul verbal de contravenție este netemeinic. Nu au existat raporturi de muncă între petent și numitul S. F., astfel încât să fie necesară încheierea contractului individual de muncă.
S. F. nu a fost remunerat pentru munca prestată, între petent și el existând relații de prietenie și ajutor reciproc.
În drept s-au invocat dispozițiile OG 2/2001.
S-a depus la dosar înștiințarea de plată, procesul verbal de constatare a contravenției.
La data de 5.12.2012, intima a formulat Întâmpinare în care a solicitat respingerea plângerii, motivând că procesul verbal s-a întocmit cu respectarea prevederilor legale, iar mențiunile din el corespund realității.
Cu ocazia controlului s-a constatat că S. F. presta activitate în folosul petentului, fără forme legale.
Intimata a înștiințat pe contravenient, conform înștiințării primită și semnată de P. F. în calitate de necalificat, că are obligația să se prezinte cu documentele solicitate la data de 26.09.2012 la sediul intimatei.
La întocmirea procesului verbal s-au respectat prevederile art. 19 alin. 3 din OG 2/2001. Procesul verbal s-a încheiat la sediul intimatei întrucât inspectorii aveau obligația să verifice programul REVISAL, iar petentul a fost înștiințat să se prezinte pentru a-și depune actele necesare la data de 26.09.2012, lucru pe care nu l-a făcut.
În felul acesta, petentul nu a semnat procesul verbal de contravenție, iar înștiințarea a fost înmânată numitului P. F., care a susținut că este nepotul petentului.
S. F. a susținut în fișa de identificare că prestează activitate fără a avea încheiat contract de muncă, din data de 23.09.2012..
S-a depus la dosar copie de pe procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, de pe procesul verbal de control, anexa nr. 1 la procesul verbal, anexa nr. 2 și fișa de identificare.
S-a audiat martorul M. A..
Judecătoria C., prin sentința civilă nr. 1405 din 28.01.2013 a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.
Dosarul a fost înaintat Judecătorie Calafat la data de 05.04.2013.
Prin sentința civilă nr. 1107/23.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Calafat a respins plângerea formulată de petent.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul D., prin Decizia nr. 1040/18.10.2013 a admis recursul declarat de petent, a casat sentința civilă nr. 1107/2013 a Judecătoriei Calafat și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța în acest fel, Tribunalul D. a reținut, că deși Judecătoria Calafat la termenul de judecată din data de 05.11.2012 a încuviințata administrarea probei testimoniale, și în acest sens audierea în calitate de martor a numitului M. A. și S. F., cauza s-a soluționat fără ascultarea numitului S. F..
În rejudecarea, Judecătoria Calafat a audiat martorul încuviințat și neaudiat în prima fază procesuală, S. F. C., iar apărătorul penetului a depus contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 23 din 14.05.2011 și actul adițional la acest contract individual de muncă, pentru S. F. C..
Prin Sentința nr. 590 din 11.03.2014, Judecătoria Calafat a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. M. E., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 26.09.2012 de agentul constatator din cadrul Inspectoratului T. de Muncă D., cu sediul în C. .. 51 județul D..
A anulat procesul verbal de contravenție . nr._/26.09.2012 emis de I. T. de Muncă D. și exonerează petentul de la plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 25.09.2012, inspectorii ITM D., au efectuat un control în . incinta Dacia Service nr. 1, au încheiat procesul verbal de contravenție . nr._/26.09.2011, unde au consemnat că se desfășura activitate de izolație termică exterioară a clădiri, care aparținea PF C. M. E., prin același proces verbal fiind sancționat acesta cu amendă contravențională în cuantum 10.000 lei.
A fost intervievat numitul S. F. C., de către petentă, iar din fișa de identificare aflată la fila 23 din dosarul de fond, acesta a declarat că îl ajuta pe contravenient, iar pentru acest motiv nu a fost remunerat pentru munca prestată și nici nu urma să fie plătit. Acesta a declarat și în instanță (fila 27 din dosar) că nu era angajat al petentului, că în acea perioadă el lucra la o altă societate, respectiv ., cu sediul în . avea contract individual de muncă, și acest aspect a fost dovedit și cu acte, respectiv contactul individual de muncă înregistrat sub nr. 23/14.05.2011 și actul adițional la contractul de muncă (filele 32,33,34,35 din dosar).
De asemenea, a fost intervievat și martorul M. A.(fila 15 din dosarul de fond), de către petentă, declarând că îl ajuta pe intimat să pună carton gudronat pe casă, împreună cu S. F. C., pentru care nu au fost plătiți.
Din cartea de identitate a petentului a reieșit că acesta ere domiciliul în comuna Poiana M. .. 1, unde locuiește efectiv la această adresă nefiind sediul unei persoane juridice.
Mai mult, cei doi martori S. F. și M. A. au declarat că-l ajutau pe petent să repare acoperișul casei de locuit și nu efectuau lucrări în incinta Dacia Service.
Din examinarea acelorași probe, reiese că petentul a fost sancționat în calitate de persoană fizică, iar nu a ca angajator persoană juridică, iar intimatul face apărări în cauză referindu-se la societate, în condițiile în care sancțiunea, respectiv amenda de 10.000 lei a fost aplicată petentului persoană fizică, iar nu unei persoane juridice, așa încât instanța apreciază că intimatul în mod eronat a aplicat amendă contravențională petentului ca persoană fizică., procesul verbal de contravenție fiind emis de intimat cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001.
În raport de considerentele de mai sus de împrejurarea că petentul contravenient a făcut dovada nelegalității procesului verbal de contravenție, că din probele administrate s-a reținut că numitul S. era angajatul unei alte societăți, că îl ajuta pe petent fără a fi remunerat, că M. A. de asemenea îl ajuta pe petent, între aceștia existând o relație de prietenie, că petentului i s-a aplicat amenda în calitate de persoană fizică, iar intimatul face apărări în cauză, referindu-se la societate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs împotriva Sentinței nr. 590 pronunțata in ședința publica la data de 11.03.2014 în dosarul menționat mai sus_ de către Judecătoria Calafat, parte intimata fiind C. M. E. cu domiciliul in comuna Poiana M., .. 1, jud. D..
Consideră hotărârea atacata ca fiind netemeinica si nelegala din următoarele:
În motivare a arătat că instanța de fond a admis plângerea formulata de către petent, si a anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2012 încheiat de I.T.M. si a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale in cuantum MINIM de lO.OOOlei aplicata pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 litera e) din Legea nr.53/2003-Codul Muncii si a considerat ca din probele administrate s-a reținut ca S. F. era angajatul unei alte societăți, ca îl ajuta pe petent fără a fi remunerat si ca MILUT A. de asemenea îl ajuta pe petent intre aceștia existând o relație de prietenie.
Învederează că, instanța de fond a făcut o apreciere eronata a probelor si a interpretat doar declarațiile martorilor audiați deși persoana S. F. a completat o declaratie -FISA DE IDENTIFICARE -. nr._ ce reprezintă un tipizat emis de către o instituție publica in cuprinsul căreia a specificat ca lucrează in folosul petentului cate 8 ore/zi după un program bine stabilit de la ora 8 pana la ora 16 încât sunt îndeplinite condițiile art. 10,16 si 17 din Legea nr. 53/2003 iar controlul efectuat s-a realizat la data de 25.09.2019 ora 12:00 când a fost descoperita de către agentul constatator aceasta persoana ce nu cunoaște un element important ce se stabilește in momentul întocmirii contractului individual de munca conform art. 17 alin. 2 si alin. 3 litera k) din Legea nr. 53/2003 respectiv salariul de baza. Instanța de fond a considerat ca nu are nici o relevanta aceasta declarație data pe propria răspundere in fata unui organ al statului care efectuează controale in vederea identificării si combaterii muncii la negru si a luat in considerare doar declarațiile martorilor date după mult timp deși la momentul controlului - 25.09.2012 persoana SCHIL1GIU F. nu cunoștea salariul corespunzător muncii deși presta activitate cate 8 ore pe zi încât exista o persoana care presta activitate fără forme legale de angajare.
In ceea ce privește scopul preventiv si educativ pe care l-a luat in considerare instanța reprezintă de fapt scopul urmărit de către persoanele fizice de a folosi alte persoane in activități lucrative încât petentul a eluda dispozițiile legale respectiv nerespectarea obligației prevăzute de art. 260 alin. l litera e) din Legea nr. 53/2003 iar urmarea produsa este identificata foarte bine constând in nerespectarea dispozițiilor anterior menționate si stipulate clar in Legea nr. 53/2003- Codul Muncii.
Aceste considerentele reținute de instanța sunt greșite iar măsura anularii este data cu aplicarea greșita a legii si după o constatare superficiala fără a analiza in concret munca fără forme legale de angajare, acte ce evidențiază faptul ca la data controlului persoana anterior menționata desfășura activitate in folosul petentului in momentul controlului conform mențiunilor din FISA DE IDENTIFICARE completata pe propria răspundere de către aceasta persoana nefiind susceptibila de interpretări. In susținerea actului sancționator a administrat înscrisuri ce reprezintă probe din care a reieșit fără putința de tăgada ca agentul constatator a depistat in momentul controlului o persoana care desfășura activitate in concret fără forme legale de angajare astfel încât amenda MINIMA este întemeiata in fapt si in drept.
Pentru aceste considerente solicită reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei, încuviințând proba cu înscrisurile deja depuse la dosar solicită admiterea recursului schimbarea în tot a sentinței atacate si pe cale de consecința sa respingerea plângerii contravenționale contravenționala si sa mențineți procesul verbal de contravenție . nr._/26.09.2012.
Cu toate acestea deși starea de fapt si de drept a fost dovedita prin probele administrate de către organul emitent al actului sancționator instanța de fond a anulat sancțiunea amenzii MINIME pentru fapta prevăzută de art. 260 alin.l litera e) din Legea nr. 53/2003.
Pentru toate aceste considerente solicită reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei întrucât s-a realizat o apreciere eronata a acestora,iar FISA DE IDENTIFICARE completata de către aceasta persoana reprezintă un formular pe care fiecare persoana îl completează nefiind constrânsa sau intimidata . către agentul constatator.
In cuprinsul acestei fise aceasta persoana a menționat un element esențial in momentul controlului FĂRĂ CONTRACT DE MUNCA si a completat rubricile respective cum a considerat încât este dovedita fapta contravenționala prin înscrisuri pertinente, concludente si utile cauzei.
Fapta de primire la munca fără forme legale de angajare nu se constituie . un grad de pericol social REDUS date fiind consecințele negative ce pot apărea cu privire la drepturile persoanelor in cauza legate de salarizare, concedii mediale si odihna,asistenta medicala si toate drepturile conferite unui angajat, consfințite in legea fundamentala. Daca nu s-ar fi efectuat acest control inopinat in locația respectiva nu ar mai fi fost depistata aceasta persoana prestând activitate fără forme legale, iar fapta săvârșită este de o gravitate considerabila, dat fiind practica agenților economici de a primi la lucru persoane fără a le întocmi forme legale, fapte ce aduc prejudicii atât statului, cat si persoanelor angajate cărora nu le sunt garantate drepturile acordate de Legea nr. 53/2003.
Având in vedere aceste aspecte solicită a se constata că instanța de fond în mod greșit a reținut ca aceasta fapta nu prezintă un grad de pericol social semnificativ deși exista suficiente înscrisuri pertinente care dovedesc săvârșirea acestei fapte contravenționale de către petent si daca nu se efectua acest control din partea organelor abilitate ale statului in vederea COMBATERII MUNCII LA N. nu mai era descoperita aceasta persoana fără forme legale de angajare. In momentul controlului a fost intervievata o persoana conform Fisei de identificare aflata la dosar,data in fata organului constatator nefiind susceptibila de interpretări si care confirma faptul ca presta activitate pentru petent fără sa fii semnat contract individual de munca.
Existenta situației de fapt este menționata destul de clar in procesul verbal de contravenție si elementul material al faptei este definitiv foarte bine respectiv primirea la munca încât ILICIT faptei contravenționale s-a realizat iar forța probanta a acestuia nu poate fi înlăturata având in vedere ca instanța de fond nu a luat in considerare toate actele care au stat la baza sancționării petentului iar motivele reținute sunt total greșite, documentație ce dovedește fără nici un dubiu săvârșirea acestei fapte.
La dosarul de fond exista declarația data pe propria răspundere a persoanei depistata fără forme legale de angajare materializata in FISA DE IDENTIFICARE documente pertinente, concludente si utile soluționării cauzei si de care instanța nu a ținut cont, acte prin care este dovedita săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art.260 alin.l litera e) din Legea nr. 53/2003 reținuta in mod corect de către agentul constatator in sarcina intimatului.
Gravitatea faptei consta in primirea la munca a unei persoane conform mențiunilor realizate in cuprinsul declarației olografe respectiv FISA DE IDENTIFICARE pana in momentul depistării ei de către agentul constatator fără ca angajatorul sa respecte dispozițiile art. 16 alin. l si 2 din Legea nr. 53/2003 încât instanța de fond nu a analizat cu meticulozitate cauza dedusa judecații ci doar actele depuse de către societate deși exista o proba nemijlocita si directa in evidențierea faptei contravenționale încât măsura anularii actului sancționator este data cu aplicarea greșita a legii. Având in vedere aceste aspecte învederează ca instanța de fond in mod greșit a reținut ca aceasta fapta nu prezintă un grad de pericol social semnificativ deși existau suficiente înscrisuri pertinente care dovedesc săvârșirea acestei fapte contravenționale de către petent si daca nu se efectua acest control din partea organelor abilitate ale statului in vederea COMBATERII MUNCII LA N. nu mai era descoperita aceasta persoana fără forme legale de angajare,iar statul prin organele abilitate dorește stoparea muncii fără forme legale de angajare si protejarea drepturilor salariaților ce rezulta din încheierea unui contract de munca încât hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii.
In condițiile arătate se poate considera ca ,daca si in recurs s-ar menține hotărârea data de instanța de fond acest fapt nu ar face altceva decât sa zădărnicească munca inspectorilor de control si sa încurajeze atât angajatorilor depistați folosind munca la negru cat si pe ceilalți angajatori ca si pe viitor sa procedeze in același mod, creându-se astfel premisele proliferării la dimensiuni si mai mari a acestui fenomen, cu consecințe dezastruoase.
Învederează ca, anularea sancțiunii amenzii pentru fapta prevăzută de art. 260 alin l litera e) din Legea nr. 53/2003 este de o gravitate sporita atat pentru angajat cat si pentru stat si nu face altceva decât sa amplifice dezvoltarea fenomenului « MUNCII LA N. » fenomen foarte des folosit de către persoanele fizice si juridice, iar controalele efectuate de către organele statului nu au nici o eficienta in combaterea muncii fără forme legale fiind astfel încurajați angajatorii sa folosească si in continuare munca fără forme legale de angajare.
In drept, invocă dispozițiile art. 304 punctele 7,8,9 si art. 304 indice 1 din Vechiul Cod de procedura civila.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând recalificarea caii de atac in APEL, având in vedere dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, modificate prin art. 41 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, conform cărora Daca prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacata numai cu apel.
Solicită respingerea apelului si menținerea sentinței nr. 590/11.03.2014 pronunțata de Judecătoria Calafat.
Prin hotărârea pronunțata, instanța de fond a admis plângerea contravenționala formulata de subsemnatul împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/26.09.2012, a anulat procesul verbal si m-a exonerat de la plata amenzii in cuantum de 10.000 lei. Hotărârea este legala si temeinica.
In ceea ce privește motivele de apel invocate de ITM D.:
1. Aprecierea probelor administrate in fata instanței de fond.
a) In soluționarea cauzei, instanța de fond a încuviințat si administrat proba testimoniala cu martorii:
Milut A. audiat in fata Judecătoriei C. si reaudiat la Judecătoria Calafat (fila 15), după declinarea competentei a declarat ca la data de 25.09.2012, il ajuta pe petent sa pună carton gudronat pentru ca-i ploua in casa . De asemenea a declarat ca toți cei care lucrau acolo nu am fost plătiți, ci l-au ajutat pe petent.
Așa cum rezulta si din declarația data, martorul Milut locuiește in Poiana M., .. 2, vis-a-vis de locuința petentului. Astfel, relațiile de vecinătate, prietenie si ajutor reciproc existente intre acesta si petent nu puteau conduce la raporturi de munca, in urma cărora Milut sa fie remunerat pentru activitatea sa.
S. F. C. de asemenea a declarat ca l-a ajutat pe petent, iar pentru acest motiv nu a fost remunerat pentru munca prestata si nici nu urma sa fie plătit. Mai mult, acesta era angajat in perioada efectuării controlului la o societate, respectiv S.C. PICHI V. S.R.L, asa cum reiese si din înscrisurile anexate (contract individual de munca si act adițional la contract).
Consideră ca declarațiile martorilor au fost analizate si apreciate de instanța de fond in mod corect, iar situația de fapt contrara celei menționate in procesul verbal de contravenție a fost in mod just reținuta de Judecătoria Calafat.
b) Fisa de identificare . nr._ (fila 23)
Deși invoca acest înscris in susținerea procesului verbal de contravenție, se observa ca la punctul I, S. F. a menționat îl ajut pe dl. C. M., iar in ceea ce privește drepturile salariale - pct. III - a precizat ca salariul nu fusese negociat, deoarece nu se purtaseră niciodată discuții cu privire la remunerație, din moment ce nu urma sa fie plătit.
2.Intre intimatul - petent si S. F. nu au existat raporturi de munca.
Conform art. 10 din Legea nr. 53/2003 actualizata, contractul individual de munca este contractual in temeiul căruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica!, in schimbul unei remunerații denumite salariu.
Astfel, încheierea unui contract de munca este obligatorie numai daca sunt îndeplinite cumulative următoarele condiții: prestarea unei munci, subordonarea fata de angajator si existenta unei contraprestații din partea acestuia sub forma salariului. Prin urmare, activitățile desfășurate dezinteresat nu intra in sfera raporturilor de munca.
3. Apelanta a sancționat petentul si a făcut apărări in cauza, referindu-se la acesta ca persoana juridica, iar nu persoana fizica.
Așa cum a arătat si prin calea de atac introdusa, fapta PERSOANEI FIZICE C. M. ar avea consecințe negative ce pot apărea cu privire la drepturile persoanelor legate de salarizare, concedii medicale, concedii de odihna, asistenta medicala, (...) fiind de o gravitate considerabila, dat fiind practica AGENȚILOR ECONOMICI...
Ori, C. M. nu este agent economic, nu desfășoară activitate de comerț, iar la adresa la care s-a efectuat controlul - Poiana M., .. 1, acesta locuiește efectiv, asa cum rezultă si din copia de pe cartea de identitate anexata.
La adresa menționata, nu exista sediul unei persoane juridice, ci casa de locuit - proprietatea personala a petentului ce necesita reparații deoarece ploua in casa (dupa spusele martorilor).
4.Combaterea muncii ia negru
Cu siguranța munca la negru este o problema deosebit de grava, iar organele statului trebuie sa descopere, sa sancționeze si sa stopeze angajarea persoanelor fără forme legale, insa, in speța, nu exista munca la negru, activitatea desfășurata de S. F. nu urma sa fie remunerata si era efectuata in baza unor relații de ajutor reciproc, vecinătate si prietenie.
5.Amenda minima
Apelanta invoca faptul ca petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 10.000 lei.
Insa, aceasta suma este exorbitanta pentru o persoana fizica. Apreciez ca, pentru sancționarea angajării fără forme legale, legiuitorul avut in vedere angajatorul persoana juridica, stabilind o amenda minima de 10.000 lei.
Solicitarea ITM de a se menține procesul verbal deoarece s-a aplicat amenda minima, nu poate fi admisa.
Mai mult, toate probele administrate in cauza stabilesc o alta stare de fapt decât cea reținuta prin procesul verbal de contravenție prin care persoana fizica C. M. a fost sancționata cu amenda de 10.000 lei.
In drept, invocă prevederile art. 205 si 471 NCPC.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.09.2012 emis de I. T. de Muncă D. s-a reținut că la data de 25.09.2012, inspectorii ITM D., au efectuat un control în . incinta Dacia Service nr. 1, unde au consemnat că se desfășura activitate de izolație termică exterioară a clădiri, care aparținea PF C. M. E., prin același proces verbal fiind sancționat acesta cu amendă contravențională în cuantum 10.000 lei.
Prin urmare, prin procesul verbal de contravenție s-a dispus sancționarea unei persoane fizice pentru că nu întocmise contract individual de muncă altor cetățeni care prestau activitate în favoarea sa. Actul normativ ce prevede obligația angajatorului de a încheia un astfel de contract individual de muncă - art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 -, statuează „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului”. Este adevărat că, în forma actuală, legiuitorul nu mai precizează cine poate fi angajator însă, anterior modificării aduse prin Legea nr. 40/31.01.2011 textul de lege anterior menționat avea următorul conținut„Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă”. Așadar, un prim aspect este acela că, nu este clar dacă – în actuala reglementare -, poate avea calitate de angajator o simplă persoană fizică sau, dimpotrivă, nu pot avea respectiva calitate decât persoanele juridice, persoanele fizice autorizate să desfășoare o activitate independentă, precum și asociațiile familiale. Recurenta a invocat prevederile art. 14 alin. 1 din aceeași lege care menționează că „În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă”, însă acest text de lege exista – în aceeași formă -, și anterior adoptării Legii nr. 40/31.01.2011, însă sintagma „persoana fizică ....ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă”, semnifica faptul că poate avea calitate de angajator numai persoana fizică autorizată să desfășoară o activitate independentă, doar acesta având posibilitatea - conferită de art. 17 alin. 1 din O.U.G 44/2008 care statuează că „PFA își poate desfășura activitatea conform prevederilor art. 4 lit. a) sau poate angaja, în calitate de angajator, terțe persoane cu contract individual de muncă, încheiat în condițiile legii”-, , de a angaja forță de muncă și de a întocmi contracte individuale de muncă.
Dar, chiar în ipoteza în care o simplă persoană fizică ar putea întocmi contracte individuale de muncă unor alți cetățeni – instanța de fond adoptând acest punct de vedere -, pentru ca intimatul-petent să poată fi sancționat în baza prevederilor art. 260 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 trebuia adusă dovada că anumite persoane prestau muncă în favoarea sa – și erau retribuite pentru activitatea prestată.
Or, în speță, persoana descoperite numitul S. F., îl ajuta pe acesta la diferite lucrări (lucru pe care l-au specificat, în mod clar, și în cuprinsul declarațiiei date în fața inspectorilor I.T.M. în data de 25.09.2012, neexistând nici o contradicție - sub acest aspect -, cu depoziția pe care numitul S. F. le-au dat și în fața instanței) –descarcare carton gudronat -, însă prestau aceste activități fie în baza raporturilor de prietenie, aspect confirmat si de martorul audiat in cauză care a precizat ca era vorba de un ajutor reciproc.
Este un lucru firesc ca - în cadrul unor comunități locale din mediul rural -, rudele sau vecinii să se ajute reciproc la muncile agricole sau la activitățile gospodărești, fără ca acest ajutor să fie unul remunerat în bani. . În plus asa cum rezulta din contractul individual de muncă nr.23/14.05.2011 numitul S. F. in perioada 15.05._12 era angajat la ..
Or, în aceste circumstanțe, nu se poate reține că, între intimatul-petent și numitul S. F. existau raporturi de muncă - art. 10 din Legea 53/2003 (Codul Muncii) stabilind „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”,ceea ce nu este cazul în speță -, astfel încât, pe bună dreptate, Judecătoria Calafat a concluzionat că nu au fost nesocotite prevederile art. 260 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 și, în consecință, nu exista vreun temei pentru sancționarea contravențională a intimatului-petent.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul I. T. DE MUNCĂ D., împotriva sentinței numărul 590/11.03.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul C. M. Eleador.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2014.
Președinte, M. D. I. | Judecător, C. M. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, A. F. |
Red. 2 ex/24.10.2014
MI/AF
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 13/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1481/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
