Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 25/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 7869/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 141/2014
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. – C. împotriva sentinței civile nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul B. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborate cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Intimatul învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe în contradovadă, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. Precizează că autoturismul pe care l-a deținut în proprietate fusese înstrăinat din anul 2010.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/25.09.2013, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petentul B. M. împotriva procesului-verbal . 13 nr._/11.02.2013 - în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – C. -, și a dispus anularea actului de contravenție și exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale aplicate.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal anterior menționat, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 11.02.2013, pe DN 6 B (km 219 + 100 m, pe raza localității C.), vehiculul cu nr. de înmatriculare_ (aparținând petentului) a fost a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând legalitatea procesului verbal, s-a constatat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia actului de contravenție, s-a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 "fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă".
Din contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit rezultă că petentul B. M. a înstrăinat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ către numitul Orbulețu I..
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală" determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul în speță) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu - natura dispoziției sancționatorii -, include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă, dacă norma are un caracter general. Or, norma legală aplicabilă în cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere (CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, cauza A. c. Romaniei, hot. din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În cauză, intimata nu a făcut dovada că autoturismul a fost condus de către petent.
Având în vedere că autoturismul a fost înstrăinat de către petent numitului Orbulețu I., prima instanță a considerat că această stare de fapt crează dubii serioase asupra autorului faptei, dubiu ce profită petentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând modificarea Sentinței pronunțate de Judecătoria C. – în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesul verbal atacat, ca fiind întocmit în mod legal și temeinic.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că, din prevederile art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între petent și cocontractant produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opus terților. Acest act are valoarea unui act sub semnătură privată, data acestuia nu este opozabila terților.
Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
Atâta timp cât intimatul figurează drept proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Referitor la condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, ale H.G. nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002 și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Astfel, conform art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul 1501/2006 - privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor -, "Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane".
Art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că "în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar".
Așadar,daca în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare dreptului de proprietate, aceasta nu poate fi imputat C.. Nu se poate reține culpa procesuală a C.N.A.D.N.R. S.A. - C., deoarece autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu rovigniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinietă. De altfel, petentul are posibilitatea formulării unei acțiuni în regres contra cocontractantului pentru a recupera cheltuielile cu prezentul dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele NCPC, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
Intimatul B. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Analizând apelul formulat, instanța îl apreciază ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este indubitabil faptul că autovehiculul marca Daewoo, având numărul de înmatriculare_ a circulat în data de 01.11.2012, ora 1733, pe DN 6 (km 219+100 m, localitatea C., jud. D.), fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit disp. art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 "Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă", în timp ce conform prevederilor alin. 5 al aceluiași articol "Utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România"
Prima instanță a considerat că se impune anularea procesului verbal întrucât, "având în vedere că autoturismul a fost înstrăinat de către petent numitului Orbulețu I., ... această stare de fapt crează dubii serioase asupra autorului faptei, dubiu ce profită petentului".
Acest raționament este însă unul greșit.
Este adevărat că înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit" – întocmit în data de 08.04.2010 -, aflat la fila 7 din dosarul Judecătoriei C., certifică faptul că intimatul-petent înstrăinase automobilul marca Daewoo, având numărul de înmatriculare_ sus-numitului Orbulețu I. însă, trebuie luat în considerare faptul că, pentru nesocotirea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, este sancționat contravențional "utilizatorul" automobilului, respectiva sintagmă fiind definită de art. 1 alin. 1 lit. b din actul normativ anterior menționat astfel "utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români" .
Prin urmare, chiar dacă a vândut autovehiculul pe care-l avea în proprietate în data de 08.04.2010 – printr-un act sub semnătură privată încheiat cu numitul Orbulețu I. -, dacă dorea să evite angajarea răspunderii contravenționale, intimatul-petent era ținut a face demersurile necesare la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D. - după finalizarea tranzacției -, pentru a solicita radierea din circulație a autoturismului, o astfel de obligație fiind instituită în sarcina sa în mod expres de art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006, care statuează: "Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: ... trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane".
Neprocedând în acest fel, intimatul-petent este pasibil de a sancționat contravențional pentru încălcarea disp. art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 - în ipoteza în care automobilul marca Daewoo, având numărul de înmatriculare_ circulă pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă -, atâta timp cât în evidențele Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor apare ca fiind înscris în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, drept proprietar.
Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul consideră că înscrisurile prezentate de intimatul-petent în susținerea plângerii contravenționale nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, astfel încât, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că există temeiuri pentru a se dispune anularea actului.
În consecință, instanța de control va proceda în conformitate cu disp. art. 480 alin. 2 N. C.pr.civ., va admite apelul și va schimba sentința civilă nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională formulată de petentul B. M. împotriva procesului verbal ., nr._/11.02.2013, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de către apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. – C. împotriva sentinței civile nr._/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul B. M..
Schimbă Sentința anterior menționată, în sensul că:
Respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal ., nr._/11.02.2013, ca fiind neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.03.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./08.04.2014/Jud. fond. M-D. M.
Tehnored. M.M./2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 644/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
