Pretentii. Sentința nr. 1820/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1820/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 3269/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1820/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. M. CU D.. PROCEDURAL ALES LA C.. AV. F. C. STELUȚA, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții DOSAR NR._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul D. M. a solicitat instanței revizuirea Sentinței nr. 7531/23.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, solicitând admiterea cererii și modificarea în tot a sentinței.
Reclamantul invoca hotararea CJUE data in cauza T. C-204/2009, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituita cu art. 110 TFUE, si decizia CJUE din 03.02.2014 in sensul ca "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Reclamantul arata ca eliminarea criteriului discrimininarii de care legiuitor, prin art. 4 din Legea 9/2012, nu confera caracter de legalitate prevederilor referitoare la taxa de poluare.
Analizând actele dosarului instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantului pentru următoarele considerente:
În speță, instanța reține că prin sentința nr. 7531/2013, irevocabila, a fost respinsa acțiunea reclamantului prin care a solicitat restituirea taxei de emisii poluante achitata cu ocazia inmatricularii autoturismului, taxa reglementată de prevederile Lg nr.9/2012.
S-a apreciat ca acțiunile având ca obiect restituire taxă de poluare erau admisibile în ipoteza în care partea a achitat taxa până în data de 31.12.2012 inclusiv – dat fiind că, aspectele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene ( în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE ), își păstrau valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012 (forma în vigoare a acestui act normativ până la momentul 31.12.2012) - însă nu mai pot fi primite în cazul în care respectiva taxă a fost achitată după data de 01.01.2013 întrucât, la acest moment, O.U.G. nr. 1/2012 a încetat să mai producă efecte .
Or, în speță, taxa a fost achitată la 01.03.2013 însă, la momentul respectiv, art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 era în vigoare, astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
s-a statuat ca taxa pentru emisii poluante reglementată ar fi contrară reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor însă, după data reintrării în vigoare a art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 – 01.01.2013 - nu mai suntem într-o astfel de ipoteză.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român –indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
In cauza, se constata ca potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României".
Acest caz special de revizuire vizează pronunțarea unor hotărâri irevocabile date cu aplicarea legii naționale, în situații în care aceasta era contrară unor prevederi ale legislației comunitare, cu aplicabilitate prioritară, preeminentă. Prioritatea dreptului comunitar față de dreptul național nu însemnă că prevederile naționale nu se aplică sau că sunt inexistente, ci doar că, în baza principiului priorității de aplicare, norma de drept intern nu se aplică atunci când este în conflict cu o normă comunitară.
Prin instituirea căii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. 2, s-a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului comunitar și astfel proteja interesele persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.
Revizuentul invocă, în susținerea cererii sale, cauzele conexate C97/2013 si C214/2013,, prin care CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Instanța constată că în aceste cauze conexate CJUE a avut in vedere dispozitiile Legii 9/2012, in vigoare pana la data de 31.12.2012 - "Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Trebuie să se constate însă că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Ca atare, Hotărârea pronunțată de CJUE nu are relevanta in cauza, fiind vizate dispozitiile legale in materie, in vigoare pana la data de 31.12.2012, ori inmatricularea autoturismului a avut loc dupa 01.01.2013, taxa fiind achitata la data de 01.03.2013, fiind incidente disp. art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Potrivit Hotararii CJUE invocata de reclamant taxa pentru emisii poluante reglementată ar fi contrară reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor însă, după data reintrării în vigoare a art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 – 01.01.2013 - nu mai suntem într-o astfel de ipoteză.
Instanta constata ca nu este aplicabilă în cauză Hotărârea pronunțată de Curtea de Justitie a Comunităților Europene, invocată de revizuent în acest sens, de vreme ce instanța nu a statuat asupra dispozitiilor Legii 9/2012 in vigoare incepand cu data de 01.01.2013, motiv pentru care cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul D. M. CU D.. PROCEDURAL ALES LA C.. AV. F. C. STELUȚA, cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, județul D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, .. 294 corp A.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2014.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, C. P. |
A S/29.05.2014.
C.P. 26 Mai 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3621/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 968/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
