Obligaţia de a face. Sentința nr. 2192/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2192/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 860/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2192/2014
Ședința publică de la 20 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții M. R., F. M., F. M., J. R. M., J. G. A., prin av. Acrivopol B., în contradictoriu cu C. L. al M. C. și Primăria M. C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul J. R. M. asistată de avocat B. Acrivopol, precum și pentru reclamanții M. R., F. M., F. M. și J. G. A., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra cererii.
Avocat B. Acrivopol, apărătorul reclamanților M. R., F. M., F. M., J. R. M., J. G. A., solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei să aplice scutire la impozit pentru o perioadă de 7 ani ( 2013- 2021); arată că la data realizării reabilitării se afla în vigoare HCL 448/2011 iar textul de lege este suficient de explicit pentru punerea în practică, HCL nr. 2/2013 nu se aplică situației reclamanților așa cum se sugera în răspunsul Primăriei C., aceasta normă neretroactivând pentru o lucrare terminată și recepționată din septembrie 2012. Consideră că instanța poate interveni și aceste cazuri și soluționa just; invocă o speță identică de la curtea de Apel A. I.; în concluzie solicită admiterea acțiunii și obligarea la cheltuieli de judecată taxă timbru și onorariu apărător, depune chitanțe onorariu avocat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele;
La data de 24.01.2014, reclamanții M. R., F. M., F. M., J. R. M., J. G. A., prin av. Acrivopol B. au chemat în judecată pe pârâții C. L. al M. C. și Primăria M. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților la scutirea de la plata impozitului pe apartamentele proprietate, pe o perioada de 7 ani (2013-2021), cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În fapt, arătă ca sunt cu toții proprietari de apartamente si vecini, în imobilul din C., Calea Unirii, nr. 128, . 2011 au demarat împreuna cu toti proprietarii din imobil, o lucrare de izolație termica pe exterior la integul . cu banii proprii. La acea data asemenea lucrări se efectuau fara documentații, de către locatari, in schimb ei au realizat documentația cadastrala pentru tot imobilul si au obținut autorizație de construire nr. 840/16.08.2011 pentru lucrarea de reabilitare termica. Doreau obținerea unei scutiri sau cel puțin a unei reduceri a impozitului pe clădiri, in conformitate cu aplicarea OG. 18/2009 si art. 27/1, modificata si completata prin Lg. 158/2011 si Lg. 571/2003 - Cod Fiscal.
Au obținut in acest sens Certificat de performanta energetica la 03.06.2011 inainte de anvelopare si dupa operațiune, la 12.12.2013, pentru a se vedea progresul energetic obținut. Au atașat Punctul de vedere al proiectantului la finalizarea lucrărilor- 20.09.2012 si proces-verbal de recepție lucrare - 25.09.2012. Toate aceste documente le-au realizat in dorința de a beneficia de noile reglementari privind scutirea la plata impozitului in perioada următoare, puține blocuri având toate aceste acte. Se putea beneficia astfel, potrivit OG 18/2009, Codului Fiscal-art. 286 din Lg. 571/2003 coroborat de prevederi ale Consiliului L. C. de o reducere sau scutire de la impozitul pe clădire pentru minim 7 ani, începând din anul fiscal următor finalizării lucrării.
Arată că
a) au depus toata documentația necesara acestei proceduri la 24.01.2013 si s-a apreciat ca aceasta este completa primind si rapunsul nr._/04.02.2013. Inițial au considerat răspunsul nr._/04.02.2013 ca fiind favorabil, deoarece li se comunica ca s-a luat la cunostiinta de cererea formulată.
Acest răspuns nu era explicit fata de aprobarea scutirii de impozit. Cu aceasta ocazie se făcea trimitere la HCL 448/2011 care aproba scutirea de la plata impozitului pentru proprietarii apartamentelor din blocuri, ce au realizat reabilitare termica cu respectarea condițiilor de legalitate (autorizatie, firma autorizata, recepție, certificat de performanta energetica-audit) pentru 7 ani daca se depuneau documentele necesare. Potrivit pct. 2) din răspuns se arata ca pentru aplicare se așteptau condițiile de aplicare a HCL 448/2011.
b) au repetat solicitarea si s-au deplasat la Primărie unde au reformulat cererea la data pentru audienta (nr. A638/07.06.2013).
La aceasta au primit răspunsul nr. A 638/17.06.2013 prin care in același mod lacunar, se face trimitere la alt act normativ - HCL 2/2013 ce acorda doar reducere impozit pe clădiri cu 10% pentru 7 ani, în aceleași condiții de documentație. Și aplicarea acestui HCL era insa condiționata de inexistenta Regulamentului de aplicare ce nu se aprobase (la distanta de 6 luni) desi HCL era datata la 17.01.2013 iar răspunsul era datat 17.06.2013.
c) la 30.10.2013 au redepus cererea sub forma unei Notificări nr._/30.10.2013.
Prin răspunsul primit - nr._/19.11.2013 li se realizează un periplu prin toate actele normative care au avut aplicabilitate in problema arătata. Nici de aceasta data nu li s-a dat un răspuns afirmativ sau negativ cererii, amânând soluționarea pana la 01.01.2014.
In concluzie, autoritățile au reușit sa evite punerea in aplicare a HCL-urilor adoptate vreme de 3 ani: fiecare HCL activa vreme de un an, dar pana la finele acelui an nu se publicau Regulamentele de aplicare aferente, scuzandu-se permanent ca nu le pot pune in aplicare.
Pe scurt de la realizarea lucrării au trecut pe rand anii 2011 (demararea lucrării), 2012 (finalizarea lucrării) si 2013 (repetate cereri de scutire impozit). S-au succedat in acest timp: HCL 448/2011 emis la 22.12.2011 si stabilit sa se aplice pentru anul 2012, HCL 282/2012 stabilit sa se aplice de la 01.01.2013, HCL 2/2013 valabil tot pentru 2013, dar care se comunica ca nu se poate aplica pana in 2014.
In realitate, autoritățile nu au făcut aplicarea niciunuia dintre acte, motivând lipsa regulamentelor de aplicare pe toata durata de viata a fiecărui act. Astfel, ca la finalul fiecărui an, se înlocuia si norma legala, mereu insa in detrimentul solicitanților, ajungând de la scutirea de impozit (HCL 448) la reducerea cu 10% (HCL 2).
In aceasta cauza consideră că este just ca solicitarea sa aiba in vedere un reper obiectiv, indicat in toate cele 3 acte normative: data finalizării lucrării, care declanșa nașterea dreptului lor de a beneficia de facilitățile fiscale amintite. Facilitățile fiscale urmau sa se aplice incepand cu 01.01.2013. A nu se confunda data nașterii dreptului lor de a obține aceste facilitati (sept. 2012) cu data de la care urmau sa fie aplicate efectiv (01.01.2013).
Data procesului-verbal de recepție este 25.09.2012. Astfel, la acesta data consemnata . data certa, se afla in vigoare HCL 448/22.12.2011. La 25.09.2012 se puteam prevala de art. 1 alin. 9 care prevedea scutirea de la plata impozitului pe o perioada de 7 ani, cu singura mențiune ca scutirea opera efectiv de la 01.01.2013.
Opinează ca nu are relevanta data inaintarii cererii si documentelor către autoritati (24.01.2013), reperul acestora de calcul si legi aplicabile trebuind sa fie tot data finalizării lucrării.
Solicită scutirea de impozit si nu doar o reducere) pentru 7 ani, având in vedere ca este dispusa ca o măsura de încurajare pentru cei ce realizezea lucrări de construcție cu respectarea tuturor normelor legale. De asemenea, învederează ca efortul material a fost foarte mare, scutirea de la impozit (200 lei impozit/an x7 ani= 1400 lei) neacoperind nici jumătate din suma investita de fiecare dintre familiile reclamante.
Mai arătă ca la data realizării reabilitării -2012 se afla in vigoare HCL 448/2011 care cadra si cu textul de Lege si OG arătate anterior. Consideră ca textul hotărârii este suficient de explicit pentru punerea in practica si nu îi privește amânarea adoptării Regulamentului de aplicare care timp de 3 ani trebuia elaborat.
Apreciază că HCL nr. 2/2013 nu se aplica situației, așa cum încearcă acum sa sugereze răspunsul Primăriei C., aceasta norma neretroactivand pentru o lucrare terminata si recepționată din septembrie 2012.
Nu îi interesează nici faptul ca HCL-urile menționate nu au avut norme de aplicare, apreciind ca sunt suficient de explicite pentru punerea in practica si ca prin rea-credinta autoritățile nu au emis aceste norme, sub imperiul duratei de aplicare aferenta fiecărui act. Acestea au fost lăsate in nelucrare, tocmai pentru a exista un pretext de tergiversare a efectelor lor.
Consideră ca instanța poate interveni in aceste cazuri si soluționa just solicitarea reclamanților.
În apărare invocă: HCL. 448/2011, OG. 18/2009 modificata si completata prin Lg. 158/2011 si Lg. 571/2003 - Cod Fiscal, Lg. 554/2004 și proba cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la scutirea de la plata impozitului pe apartamentele proprietate personală, pe o perioadă de 7 ani, invocând în acest sens prevederile OG. 18/2009 modificata si completata prin Lg. 158/2011 si Lg. 571/2003 - Cod Fiscal.
În acest sens, tribunalul reține că, potrivit art. 286 alin. 8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, C. local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pe o perioadă de minimum 7 ani, cu începere de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor finalizării lucrărilor de reabilitare, pentru proprietarii apartamentelor din blocurile de locuințe și ai imobilelor care au executat lucrări de intervenție pe cheltuială proprie, pe baza procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, întocmit în condițiile legii, prin care se constată realizarea măsurilor de intervenție recomandate de către auditorul energetic în certificatul de performanță energetică sau, după caz, în raportul de audit energetic, astfel cum este prevăzut în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 158/2011.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse, reclamanții au obținut in acest sens Autorizație pentru executarea lucrărilor de reabilitare termică, Certificat de performanță energetică la 03.06.2011 înainte de anvelopare și după operațiune, la 12.12.2013, pentru a se vedea progresul energetic obținut, Punctul de vedere al proiectantului la finalizarea lucrărilor - 20.09.2012 si Proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor - 25.09.2012 (f. 15-20 din dosar), îndeplinind astfel toate condițiile tehnice cerute de lege pentru acordarea acestei scutiri.
Ulterior, la data de 24.01.2013, au solicitat autorității locale scutirea de plata impozitului aferent locuințelor (f. 6).
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Totodată, conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ,,Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Se observă așadar, că se poate adresa instanței de contencios administrativ nu numai persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral, sau prin nesoluționarea unei plângeri prealabile ci și persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Art. 2 lit. (i) din legea 554/2004, definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul de putere fiind definit la litera (n) a aceluiași articol ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice, prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
În speța dedusă judecății, reclamanții contestă nesoluționarea în termen a cererii, prin emiterea unor răspunsuri evazive, conform cărora este necesară emiterea tot de către autoritatea locală a unor Regulamente de aplicare a Hotărârilor adoptate anual de C. L. C..
Or, Legea nr. 571/2003, prin care se acordă scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pe o perioadă de minimum 7 ani, nu condiționează acordarea acestei facilități de elaborarea vreunui act normativ subsecvent care să stabilească modalitatea de punere în aplicare a textului de lege anterior menționat.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâților în sensul că această facilitate nu poate fi acordată până la elaborarea normelor de aplicare, s-ar ajunge la situația ca un drept prevăzut expres de lege să devină unul iluzoriu - fiind suficient să nu se adopte acte normative subsecvente pentru ca acordarea acestui drept să fie amânată sine die, lucru inacceptabil într-un stat de drept.
Așadar, este incontestabil că, în baza prevederilor art. 286 alin. 8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, C. local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pe o perioadă de minimum 7 ani, cu începere de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor finalizării lucrărilor de reabilitare, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, lege care lasă la latitudinea autorității locale doar modalitatea de acordare a facilității, respectiv dacă este vorba despre scutire ori o reducere a impozitului.
Sub acest aspect, reclamanții solicită a se avea în vedere că în speță se aplică HCL nr. 448/22.12.2011, care era în vigoare la data recepției lucrării, 25.09.2012 și care, la art. 1 alin. 9, prevedea o scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pe o perioadă de 7 ani.
Instanța nu poate reține aceste afirmații, având în vedere că reclamanții s-au adresat cu o astfel de cerere doar în data de 24.01.2013, neavând relevanță data finalizării lucrării. La momentul respectiv, era în vigoare HCL nr. 282/20.12.2012, prin care, conform art. 1 alin. 8, se acordă reducerea impozitului pe clădiri pe o perioadă de 7 ani, cu 10% în cazul persoanelor fizice și 2% în cazul persoanelor juridice, cu începere de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor finalizării lucrărilor de reabilitare.
Având în vedere aceste considere, instanța va admite în parte acțiunea formulată și va dispune reducerea cu 10% a impozitului pe clădiri pentru apartamentele proprietate personală a reclamanților, pe o perioadă de 7 ani, respectiv 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2019.
Reținându-se culpa procesuală pasivă, în baza disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga pârâții să achite reclamanților suma de 625 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții M. R., F. M., F. M., J. R. M., J. G. A., prin av. Acrivopol B., cu domiciliul procedural ales în C., Sf. Apostoli, nr. 121, J. D., în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. C. și Primăria M. C., ambii cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D., având ca obiect obligația de a face.
Dispune reducerea cu 10% a impozitului pe clădiri pentru apartamentele proprietate personală a reclamanților, pe o perioadă de 7 ani, respectiv 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2019.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 625 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Red.J.S
Tehn.C.A.
Iulie 2014
| ← Alte cereri. Sentința nr. 1701/2014. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
