Pretentii. Sentința nr. 2217/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2217/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 4542/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2217/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S. S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere natura litigiului – pretenții -, și ținând seama că pretențiile reclamantului nu derivă dintr-un act administrativ - contractul de închiriere invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, deși poate fi asimilat unui act administrativ (în accepțiunea dată acestei sintagme de prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004), nu este încheiat cu societatea pârâtă ci cu o altă societate, respectiv S.C. Velores Serv S.R.L. -, instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului D.-Secția C. Administrativ și Fiscal de a soluționa cauza și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 26.03.2014 reclamanta S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S. S.R.L. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 13.742,30 lei (actualizată în raport de indicele de inflație) – reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a terenului in suprafața de 44,33 mp situat in Piața Valea Roșie, poziția 79, pe care parata l-a ocupat de la data de 01.07.2011 si pana in prezent, fara titlu de folosința.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. S.R.L. s-a reorganizat in societate comerciala, respectiv S.C. Piețe și T. C. S.R.L.,conform HCL 24/2011.
Prin respectiva hotărâre, reclamanta a primit in folosința si ulterior in concesiune – conform contractului de concesiune înregistrat la S.C. Piețe și T. C. S.R.L. sub nr. 1161/12.01.2012 si la Primăria Municipiului C. sub nr. 4487/12.01.2012 -, terenurile din piețele Municipiului C. ce aparțin domeniului public (inclusiv terenul din Piața Valea Roșie), pentru închirierea in condițiile legii.
Terenul pe care îl ocupa parata începând cu data 01.07.2011, a fost transmis in folosința către S.C. Velores Serv S.R.L., conform contractului de închiriere 4222/07.11.2008, societate radiata in cursul anului 2011, si a cărei reprezentantă a fost numita Goaga V., soția reprezentantului actualei societăți care ocupă imobilul.
Începând cu data de 01.07.2011 si pana în prezent, la orice verificare efectuata de către reprezentanții reclamantei s-a constatat că, in spațiul amplasat pe terenul ce este transmis in concesiune își desfășoară activitatea S.C. B. S. S.R.L.
Prin ocuparea acestei suprafețe de teren fara contract de închiriere, reclamanta a înregistrat un prejudiciu, întrucât nu a putut beneficia de contravaloarea chiriei pe care ar fi încasat-o in contextul in care acest teren ar fi fost închiriat in mod legal.
In ceea ce privește cuantumul pretențiilor, reclamanta consideră că ar fi putut închiria terenul si obține o suma cel puțin la nivelul ultimei chirii încasate - conform contractului de închiriere 4222/07.11.2008 -, respectiv de 443,30 lei/luna iar, in perioada 01.01._13 o chirie de cel puțin 576,29 lei/luna - întrucât prin HCL 2/2013 a crescut nivelul tarifului minim de închiriere si toate contractele de închiriere au înregistrat creșterea chiriilor ca urmare a majorării minimului chiriei pentru Piața Valea Roșie.
Reclamanta a precizat că, în ciuda faptului că a fost convocată la conciliere și mediere, pârâta nu a răspuns convocării și nu a înțeles să-și achite obligațiile de plată
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 554/2012.
În data de 12.05.2014, societatea-pârâtă a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a menționat că estre de acord a achita debitul pretins prin acțiune, însă în mod eșalonat și fără ca respectiva sumă să fie actualizată în raport de rata inflației. Pârâta a pretins că, lunar, încerca să achite pârâtei sumele datorate – prin ordin de plată -, însă banii erau returnați, astfel încât S.C. B. S. S.R.L. a fost de bună credință și nu se face vinovată de situația creată.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat prelungirea contractului de închiriere la care reclamanta face referire în acțiune.
Analizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal de a soluționa acțiunea, instanța o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Așadar, pentru a putea fi sesizată instanța de contencios administrativ trebuie chemată în judecată o "autoritate publică" – această sintagmă fiind definită de art. 2 alin. 1 litera b) din Legea 554/2004 – și, de asemenea, este necesar a fi contestat un act administrativ sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ori nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Or, în speță, niciuna dintre cele două condiții anterior menționate nu este îndeplinită.
Astfel, pârâta chemată în judecată nu se încadrează în categoria autorităților publice definite de art. 2 alin. 1 litera b) din Legea 554/2004, ci este o persoană juridică de drept privat - o societate comercială cu răspundere limitată.
Însă, într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile legii 554/2004, calitatea procesuală pasivă aparține unei autorități publice care a emis un act administrativ sau a refuzat să soluționeze o cerere în termenul impus de lege, lezând în acest fel drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice.
În cauză, reclamanta formulează o acțiune în pretenții, deci cererea de chemare în judecată are un obiect pur patrimonial – invocându-se lipsa de folosință a unui teren, ocupat fără drept de către societatea-pârâtă – iar, în condițiile în care nu se solicită anularea vreunui act administrativ sau constatarea refuzului nejustificat al unei autorități publice de a soluționa o cerere a societății-reclamante, S.C. Piețe și T. C. S.R.L. nu are deschisă posibilitatea de a sesiza instanța de contencios administrativ (litigiul având o natură civilă) ci se poate adresa instanței de drept comun, competentă a soluționa un litigiu între profesioniști.
În altă ordine de idei, art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 statuează "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice...", așadar respectivul text de lege conferă unui contract încheiat de autoritățile publice care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică calitatea de act administrativ.
Or, contractul de închiriere nr. 4222/07.11.2008 – deși este asimilat unui act administrativ, în înțelesul conferit acestei sintagme de textul de lege anterior menționat -, este încheiat de reclamantă cu S.C. Velores Serv S.R.L. Prin urmare, pretențiile reclamantei nu derivă dintr-un contract asimilat unui act administrativ, ci acțiunea intentată este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală – reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a unui teren aparținând domeniului public al mun. C., ocupat fără drept.
D. urmare a celor prezentate anterior, Tribunalul apreciază că acțiunea formulată trebuie catalogată ca fiind de drept comun - întemeiată pe disp. art. 1349 N. C.civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală -, și nu una în contencios administrativ, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. j N. C.pr.civ., care stabilește că "Judecătoriile judecă: 1 în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: ... orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".
Prin urmare, în raport de valoarea pretențiilor reclamantei – obligarea pârâtei la plata sumei de 13.742,3 lei -, competența materială de a soluționa acțiunea revine Judecătoriei iar, referitor la competența teritorială, ținând seama de prevederile art. 107 alin. 1 N.C.pr.civ. – care statuează "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel" -, este competentă a soluționa cauza instanța în a cărei rază teritorială se află sediul societății-pârâte.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, cu consecința declinării competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei C. – Secția Civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta S.C. Piețe și T. C. S.R.L., având sediul în C., .. 51, jud. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S. S.R.L., cu sediul în ., ., jud. D., având ca obiect pretenții, precum și a cererii reconvenționale formulată de pârâtă – având ca obiect obligație de a face (prelungire contract închiriere) -, în favoarea Judecătoriei C. – Secția Civilă
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 iunie 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./03.07.2014
Tehnored. M.M/4 ex/
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2488/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
