Pretentii. Sentința nr. 2676/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2676/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 8539/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2676/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta V. A., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Șunică C. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal -, de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantei consideră că Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal este competent să judece acțiunea.
Instanța apreciază, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004, că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa cauza dedusă judecății.
Avocat Șunică C., pentru reclamantă, precizează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe – în dovedirea acțiunii -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată, și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente (calculată de la data plății) -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariul apărătorului ales – sens în care depune la dosar chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 03.06.2014 reclamanta V. A. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei pentru emisii poluante - în cuantum de 1.022 lei -, să-i achite dobânda fiscală aferentă - calculată de la data plății și până la momentul restituirii efective, potrivit art. 124 Cod pr. Fiscală -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, . WVWZZZ9NZ3Y121476 – fabricat și înmatriculat anterior în Germania – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrânsă să plătească taxa pentru emisii poluante anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/17.09.2012.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat Administrația Finanțelor Publice C. sa-i fie restituita taxa de poluare, însă pârâta a refuzat respectiva cerere.
În conformitate cu prevederile art. 23(9) din Tratatul Uniunii Europene - cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor -, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și la export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent.
De asemenea în cuprinsul art. 25 (12) din același tratat s-a convenit că statele membre se abțin să introducă între ele noi taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
România, prin Legea 343/2006 - intrată în vigoare la 01 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea la Uniunea Europeană -, a introdus taxa specială pentru autoturisme, cuprinsă în Codul Fiscal Titlul VII intitulat « Accize și alte taxe speciale », respectiv Capitolul « Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule ». Ulterior, a fost adoptată O.U.G. 50/2008, prin care taxa anterior menționată a fost transformată într-o taxă de poluare.
În prezent se perpetuează același raționament și prin Legea nr. 9/2012 prin care doar cuantumul taxei poate fi mai redus în funcție de parametrii tehnici ai mașinii.
Introducerea unor taxe interne, speciale, discriminatorii, în urma aderării României Ia Uniunea Europeană, face ca și Legea 9/2012 să contravină dispozițiilor dreptului comunitar - respectiv art. 90 din TCE.
discriminarea este cu atât mai vădită cu cât această taxă nu a fost impusă la "prima înmatriculare în România" la toate mașinile înmatriculate, care circulă direct pe piața mașinilor din țară, existând și acum o . excepții - art. 3 și 8 -, ca și cum aceste mașini nu ar polua, față de cele din categoria similară.
De asemenea, deși legiuitorul a avut ca intenție declarată colectarea unor sume pentru realizarea de proiecte de mediu privind îmbunătățirea calității aerului, acest scop declarat este pur demagogic.
Încălcarea normelor din TCE de către legislația românească a fost sancționată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea pronunțată în cauza C-402/2009 – T. vs. Statul român -, atunci când a stabilit că taxa de poluare aplicată vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România încalcă dreptul comunitar în ceea ce privește neutralitatea taxei.
D. fiind că, până la data de 01.01.2013 au fost suspendate prevederile art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea 9/2012 – prin O.G. 1/2012 -, taxa reglementată de legea anterior menționată menține discriminarea instituită de O.U.G. 50/2008.
Potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
În conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României,ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne cu respectarea prevederilor actelor de aderare, supremația dreptului comunitar decurgând și din prevederile Legii nr. 157/2005.
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că "o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională".
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 11 și 148 din Constituția României; art. 25, 28 și 90 din Tratatul Uniunii Europene; Legea 157/2005 și O.U.G. nr. 1/2012.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să depună întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.J.F.P. D. sub nr. DJ_/18.04.2014 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei privind stabilirea taxei pt. emisiile poluante provenite de la autovehicule; copia chitanței ., nr._/17.09.2012; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile germane -, ale autoturismului marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ9NZ3Y121476 și traducerea acestora în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „contract vânzare-cumpărare” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 13.08.2012, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „contract vânzare-cumpărare” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 13.08.2012, reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ9NZ3Y121476, de la cetățeanul Brack Alexander.
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 29.10.2002 – conform celor înscrise în cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale respectivului vehicul, eliberate de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca Volkswagen, având nr. de identificare WVWZZZ9NZ3Y121476 - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autovehicul a fost înmatriculat în România la data de 19.09.2012 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/17.09.2012 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamanta a achitat taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea 9/2012, în cuantum de 1.022 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. DJ_/18.04.2014, reclamanta a solicitat A.J.F.P. D. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și ultima reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în ultima formă, textul de lege anterior menționat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță .......................-, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, se remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare – însă ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. anterior menționat.
În consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, se realizează o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Ca atare, cele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene – în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE -, își păstrează valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012.
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din. Legea 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
În aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel încât aceasta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligați pârâții A.J.F.P. D. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cuantum de 1.022 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamanta este îndrituită de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data plății și până la momentul restituirii efective.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., și va obliga pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 403 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta V. A., domiciliată în C., .. 67, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 1.022 lei - reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, de la data plății și până la momentul restituirii efective.
În baza art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 403 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 23 septembrie 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./06.10.2014
Tehnored. M.M/5 ex./
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 685/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3005/2014. Tribunalul... → |
|---|
