Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2535/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2535/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 35519/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 795/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător M. D. I.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelant B. M. S., împotriva sentinței civile nr. 2535/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție cp nr_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Av. C. D. pentru apelant, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
La interpelarea instanței, apărătorul apelantului arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție contestat și exonerarea de la plata amenzii contravenționale și a măsurii administrative de reținere a permisului de conducere, sens în care depune la dosar concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2535/24.02.2014, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. M.-Ș., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/18.10.2013 încheiat de Poliția Municipiului C. - Biroul Rutier, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/18.10.2013 încheiat de Poliția Municipiului C. - Biroul Rutier, petentul B. M. Ș. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei, luându-se față de acesta și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121, alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că în data de 18.10.2013, a condus autoturismul marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_, pe . Municipiul C. cu viteza de 111 km/h, abatere înregistrată cu aparatul radar ._ montat pe auto MAI_, pe caseta nr. 62.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator si de contravenient, acesta din urmă cu obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevăzut de art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a verificat legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17, alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Mai reține instanța că, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat de petent, instanța a arătat că potrivit art. 181 din H.G. 1391/2006 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Astfel, deși agentul constatator nu a încheiat un proces verbal potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale petentului din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Totodată, instanța a mai arătat că nerespectarea dispozițiilor art. 181 din H.G. 1391/2006 atrage sancțiunea nulității relative motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general.
Având în vedere că sancțiunea este nulitatea relativă instanța mai constată că petentul nu a făcut dovada vătămării, ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Reține instanța că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat și cu respectarea dispozițiilor art. 109, alin. 2 din OUG 195/2002, în sensul că acesta conține mențiunea constatării contravenției cu aparatul radar ._ montat pe auto MAI_, pe caseta nr.62.
Cu privire la critica petentului în sensul că în procesul-verbal de contravenție nu a fost menționată . de prelucrare și camera video instanța o înlătură având în vedere că prin dispozițiile legale menționate anterior nu s-a prevăzut obligativitatea inserării acestora în conținutul procesului verbal de contravenție, iar acest aspecte pot fi verificate de către instanță, în condiția menționării în procesul-verbal de contravenției a seriei aparatului radar și a auto pe care acesta este montat pe baza actelor înaintate de către intimat, respectiv buletinul de verificare metrologică.
Instanța înlătură susținerea petentului în sensul că înregistrările trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați, având în vedere că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de către Biroul Român de Metrologie a fost abrogate pct. 4 din N.M.L. nr. 021-05 astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
Instanța a mai reținut și faptul că dispozițiile art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 invocate în cauză de către petent au fost modificate la data de 06.08.2009 prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie, în sensul că înregistrările efectuate trebuie să conțină cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, nemaifiind necesară inserarea mențiunii că a fost efectuată autotestarea, așa cum susține petentul.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Potrivit art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța a constatat că, fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (filele 13-17) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 18.10.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 111 km/h în localitate, unde potrivit art. 49, alin. 1 din OUG 195/2012, republicată limita maximă de viteză este de 50 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 111 km/h, în ultima planșă foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 111 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce aparține petentului B. M. Ș..
Instanța a mai arătat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art. 5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța a reținut faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar ._ montat pe auto MAI_, era verificat metrologic la data constatării faptei, 18.10.2013, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/31.07.2013 valabil până la 31.07.2014 (fila 12). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimatul neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
În aceste condiții, instanța a apreciat că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedită prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
În temeiul art. 34 din OG 2/2001 coroborat cu art. 38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța a arătat că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că fapta reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației, pericol apreciat de altfel ridicat și de către legiuitor prin prevederea conform căreia pentru contravenția săvârșită se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, împotriva procesului-verbal de contravenție, ., nr._/18.10.2013 încheiat de Poliția Municipiului C. - Biroul Rutier.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul B. M. S. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că o cauza de nulitate relativa de care instanța nu a ținut cont si nu a făcut nici o referire, este faptul ca au fost încălcate prevederile NML 021-05/2001 precizând și în ce a constat vătămarea astfel ca:
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca proba, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobata prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, aspect încălcat in sensul ca din cele 6 planșe foto înaintate de I. D. în nici una nu se poate sesiza numărul de înmatriculare al autoturismului situație în care, apreciază apelantul, trebuie sa se tina cont de principiul de drept in dubio pro reo.
Totodată, în prima fotografie înaintata de intimata, înregistrata la ora 01,58,41 când este menționata viteza de 111 km/h, dar si in următoarele se sesizează mai multe vehicule fără sa se poată stabili a cărui viteza este înregistrată, fapt pentru care se creează o vătămare ce un poate fi înlăturata decât prin anularea procesului verbal si de care instanțe de fond un a ținut cont.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond in sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție contestat si exonerarea de la plata amenzii contravenționale si a măsurii administrative de reținere a permisului de conducere.
În drept, își întemeiază prezentul apel pe dispozițiile art. 466 si următoarele din codul de procedura civilă.
La data de 10.09.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/18.10.2013 s-a reținut în sarcina petentului că în data de 18.10.2013, a condus autoturismul marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_, pe . Municipiul C. cu viteza de 111 km/h, abatere înregistrată cu aparatul radar ._ montat pe auto MAI_, pe caseta nr. 62, contravenție prevăzută de art. 121, alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, republicată.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Ținând seama că, în dosarul Judecătoriei C., se află la fila 13-16 fotografiile în care apare înregistrat autoturismul condus de recurentul-petent (care certifică faptul că vehiculul rula cu viteza de 111 km/h), iar la fila 12 se află dovada de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip R. Autovision montat pe autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare MAI_ (care atestă faptul că respectivul aparat fusese verificat metrologic în data de 31.07.2013 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an), în mod corect prima instanță a constatat că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod legal și temeinic, apelantul-petent a fost sancționat contravențional.
Instanța nu poate reține susținerile apelantului că în fotografii sunt vizibile mai multe autoturisme, astfel încât nu se poate stabili viteza cu care circula autoturismul său, având în vedere că, pe sensul său de mers circula doar autoturismul petentului. De asemenea, în fotografia aflată la fila 16 este vizibil numărul de înmatriculare al autoturismului condus de către apelantul-petent.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelant B. M. S., cu domiciliul în C., ., nr. 18, județ D., împotriva sentinței civile nr. 2535/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2014.
Președinte, A. M. M. | Judecător, M. D. I. | |
Grefier, C. N. |
Red. AM / 4 ex.
C.N. 27 Noiembrie 2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1398/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1435/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
