Pretentii. Sentința nr. 2832/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2832/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 6078/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2832/2014
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul B. S., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost atașat dosarul nr._/63/2012.
Instanța declară cercetarea procesului încheiată și rămâne în pronunțare atât asupra excepțiilor autorității de lucru judecat și prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului – invocate prin întâmpinare -, cât și asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ în data de 18.04.2014 reclamantul B. S. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați, în solidar, să-i plătească dobânda fiscală aferentă taxei de poluare în cuantum de 4.479 lei - începând cu momentul achitării taxei (26.02.2009) și până la data de 01.12.2012 (a 45-a zi de la efectuarea procedurii prealabile) –, calculată conform art. 124, raportat la art. 120 (7) din O.G. 92/2003.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat autovehiculul marca Hyundai Santa Fe, . auto H_ și, pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat - potrivit O.U.G. nr. 50/2008 -, să plătească taxa de poluare la prima înmatriculare anterior menționată
Reclamantul a menționat că s-a adresat instanței, iar aceasta a dispus restituirea respectivei taxe, împreună cu dobânda fiscală calculată de la a 46-a zi de la data punerii în întârziere prin procedura prealabilă.
Ulterior rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare, CJUE s-a pronunțat in cauza C-565/11 - având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011 -, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu,prin Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 aprilie 2013 (1) astfel: „Restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii - Regim național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv - Dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei - Neconformitate cu dreptul Uniunii - Principiul efectivității"
Curtea Europeană de Justiție a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a respectivei taxe.
Prin urmare, având în vedere principiul priorității dreptului comunitar – consacrat de constituția României -, instanța va trebui să înlăture de la aplicare prevederile art. 70, 120 și 124 C.pr.fiscală, în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală.
Or, inițial Tribunalul D. - Secția Comerciala si C. Administrativ a dat preferabilitate dispozițiilor art. 124 C.pr.fiscală, deși trebuie sa constate prioritatea legislației comunitare fata de dreptul intern, in ceea ce privește existenta dreptului la dobânzi si a modului de calcul al acestora si sa acorde dobânda de la data achitării taxei de poluare.
Ca atare, fata de cele expuse, se impune reaprecierea regimului juridic aplicabil dobânzii, in sensul acordării dobânzii începând cu data la care taxa de poluare (de prima înmatriculare) a fost achitata si până la momentul restituirii efective a acesteia către contribuabil. Prin soluția pronunțata de Tribunalul D. s-a încălcat principiul comunitar al îmbogățirii fără justa cauza, care trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului suferit de contribuabil prin prelevarea unei taxe nelegale.
Astfel, este evident faptul ca pentru orice taxa prelevată nelegal, cu încălcarea dreptului comunitar, obligația de restituire exista chiar de la momentul perceperii taxei. Principiul îmbogățirii fără justa cauza a fost consacrat fără rezerve de Curtea de Justiție Europeana, fiind frecvent amintit in contextul unor spete in care impozitele sau taxele prelevate erau considerate ca fiind incompatibile cu dreptul comunitar. In toate aceste cazuri, Curtea a spus răspicat ca obligația de restituire a prelevărilor nelegale ce incumba autorităților fiscale este fundamentata pe principiul îmbogățirii fără justa cauza. În opinia reclamantului, restituirea taxelor prelevate trebuie însoțita de despăgubiri adecvate pentru pierderile suferite de contribuabil.
Inclusiv jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului este in acest sens. Prin hotărârea pronunțata la 9 martie 2006 in cauza Eko Elda Avee C. G., Curtea a decis ca refuzul autorităților elene de a plați societății reclamante dobânda legala cuvenita pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite in plus reprezintă o violare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Ia Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la respectul proprietății.
Perioada pentru care trebuia acordata dobânda este perioada cuprinsa intre data prelevării taxei si data restituirii efective, căci numai așa s-ar acorda prevalenta principiului îmbogățirii fără justă cauza si s-ar proteja dreptul la respectul proprietății.
Orice alta soluție nu face decât sa ignore dreptul comunitar si dreptul european al drepturilor omului. Având in vedere dreptul la respectul proprietății si obligația paratei (paratelor) de a repara prejudiciul cauzat contribuabilului prin prelevarea unei taxe cu încălcarea dreptului comunitar, este evident faptul ca acest prejudiciu trebuie reparat pentru întreaga perioada cuprinsa intre data plații taxei si data restituirii efective.
În drept, au fost invocate prevederile art. 110, 30, 34 din Tratatul Comunități Europene; art. 148, alin 2 si 4 din Constituția României; OUG 50/2008, Legea 544/2004; art. 117 alin. 1 lit. d) și art. 21 alin 4 din Codul de procedură fiscala; cauza M. I. C-565/11.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
În data de 10.06.2014, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – precizând că acționează în numele și pentru pârâta A.J.F.P. D. -, a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția autorității de lucru judecat – în conformitate cu prevederile art. 430 – 432 NCPC.
În susținerea excepției s-a învederat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 431 NCPC: „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect."
După cum rezultă în mod clar si din sentința nr. 1068/31.01.2013, în mod irevocabil a fost admisă acțiunea reclamantului si obligate paratele la restituirea taxei de poluare actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data refuzului de restituire.
Or, în speță se solicită aceeași dobândă, pe același temei de drept, pe o perioadă mai scurtă, cuprinsă în intervalul dat de momentul achitării taxei - 26.02.2009 -, și până la 45 de zile de la data punerii în întârziere. Însă, instanța a argumentat prin considerente rațiunile pentru care dobânda urmează să fie acordată parțial, acțiunea fiind admisă în parte.
Ca atare, o nouă acțiune cu un obiect similar - pe considerentul că, ulterior, instanța europeană a dat o interpretare diferită problemei soluționate de instanța națională -, nu este de natură a deschide dreptul la acțiune, pe fondul cauzei.
Așadar, dat fiind că reclamantului i s-a soluționat pe fond capătul de cerere privind acordarea dobânzii în procesul inițial pornit - iar această soluție a rămas irevocabilă -, o nouă acțiune cu același obiect și pe același temei, între aceleași părți, nu mai poate fi primită.
În situația în care excepția autorității de lucru judecat nu va fi admisă, este de observat că temeiul de drept al acțiunii promovate de către reclamantului îl constituie dispozițiile Legii nr. 554/2004, și cele ale codului de procedură fiscală.
În raport de aceste temeiuri de drept, Legea nr. 554/2004 conține în materie de despăgubiri o singură prevedere - și anume cea prevăzută de art. 19 -, care statuează că persoana vătămată și care, anterior, a cerut anularea actului administrativ, dar fără a cere în același timp și despăgubiri, se poate adresa instanței de judecată ulterior, în cadrul termenului de prescripție. Rezultă deci, că o cerere formulată în temeiul art. 19 este o acțiune care are ca obiect repararea prejudiciului produs ca urmare a emiterii actului administrativ, precum și ca urmare a efectelor produse ulterior intrării sale în circuitul civil.
Termenul de prescripție pentru despăgubiri: „(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin.(2)... ".
Taxa de poluare a fost achitată de către reclamant la data de 26.02.2009 iar acțiunea privind acordarea dobânzilor a fost promovată la Tribunalul D. la data de 18.04.2014.
În raport de cele două date anterior menționate, se poate lesne constata că termenul de prescripție pentru a solicita dobânzi este împlinit.
În concluzie, trebuie admisă excepția și să se constate împlinirea termenului de prescripție.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 N. C.pr.civ.
Deși legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de achitare a dobânzii legale la suma plătită cu titlu de taxă de poluare – înregistrată la A.J.F.P. D. sub nr. DJ_/13.12.2013 -, și copia Sentinței nr. 1068/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul D..
A fost atașat dosarul nr._/63/2012 al Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Analizând actele aflate la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._/63/2012, în data de 19.10.2012, reclamantul B. S. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare în cuantum de 4.479 lei, să-i achite dobânda legală aferentă - calculată de la data plății -, în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 din O.U.G. 92/2003 (Codul de procedură fiscală) -, precum și cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 1068/31.01.2013 – rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5884/16.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. -, a fost admisă acțiunea, pârâții fiind obligați, în solidar, să-i plătească reclamantului suma de 4.479 lei - reprezentând taxă de poluare -, la care se va adăuga dobânda fiscală - calculată potrivit art. 124 C.pr.fiscală -, de la 45 de zile de la data de 17.10.2012, până la momentul plății efective.
Art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor", în timp ce art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală prevede "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Așadar, dobânda ce urma a i se achita reclamantului conform Sentinței civilă nr. 1068/31.01.2013, începea să curgă după trecerea unui interval de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire.
În motivarea Sentinței anterior menționate, instanța a stabilit că, întrucât O.U.G. 50/2008 – în temeiul căreia a fost percepută de la reclamant suma de 4.479 lei cu titlu de taxă de poluare -, contravine disp. art. 110 TFUE (ex-art. 90 TCE), norma de drept intern trebuie înlăturată de la aplicare, astfel încât persoana care a achitat respectiva taxă este îndreptățită a obține atât restituirea sumei plătite, cât și dobânda fiscală aferentă – așa cum este reglementată de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, aceasta apare ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 430 alin. 1 și 2 din N. C.pr.civ. „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
De asemenea, art. 431 alin. 1 din N. C.pr.civ. prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", în timp ce art. 432 statuează "Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs".
Așadar, art. 431 din Noul Cod de procedură civilă stabilește că nu poate fi primită o acțiune având același obiect, aceleași părți și aceeași cauză cu o altă cerere de chemare în judecată soluționată anterior în mod definitiv.
Or, este indubitabil că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între dosarul nr.._/63/2012 al Tribunalul D. și acțiunea dedusă judecății – în ceea ce privește momentul de la care urmează a-i fi acordată reclamantului dobânda legală la suma achitată cu titlu de taxă de poluare. Astfel, contrar susținerilor D.G.R.F.P. C., prin Sentința nr. 1068/31.01.2013, acțiunea a fost admisă (fără a se folosi sintagma "în parte", așa cum a pretins instituția anterior menționată) și s-a statuat că respectiva dobândă urmează a fi calculată de la momentul expirării termenului de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire (17.10.2012) și până la data plății efective, fără ca instanța să fi considerat că nu este întemeiată solicitarea de acordare a dobânzii de la data achitării taxei și până la expirarea termenului de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire și să fi respins cererea formulată în acest sens.
Însă, numai în ipoteza în care acțiunea ar fi fost admisă în parte și, în dispozitiv s-ar fi menționat expres că se respinge o solicitare de natura celei anterior menționate sau, cel puțin în considerente, s-ar fi motivat că nu poate fi primită cererea de acordare a dobânzii chiar de la momentul plății, s-ar fi putut susține că instanța care a soluționat dosarul nr._/63/2012 a tranșat – în mod definitiv -, chestiunea datei de la care urmează a-i fi acordată reclamantului dobânda legală la suma achitată cu titlu de taxă de poluare, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi respinsă excepția autorității de lucru judecat, ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune – invocată de D.G.R.F.P. C. (în numele și pentru pârâta A.J.F.P. D.) în cuprinsul întâmpinării, deși nu a fost folosită în mod expres o astfel de exprimare (ci s-a făcut referire la "constatarea împlinirii termenului de prescripție pentru a solicita dobânzi) -, nici aceasta nu poate fi primită.
Astfel, pârâta a invocat disp. art. 19 din Legea 554/2004, însă respectivele dispoziții nu au incidență în speță.
Deși reclamantul face referire la actul normativ anterior menționat, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe refuzul (în opinia reclamantului nejustificat) de a i se soluționa favorabil cererea de achitare (de la data plății), a dobânzii legale aferente sumei plătite cu titlu de taxă de poluare – posibilitatea de a sesiza instanța de contencios administrativ într-o astfel de ipoteză fiind conferită expres de art. 8 alin. 1 teza a-II-a din Legea 554/2004 -, fără a se pretinde că a fost emis vreun act administrativ care să-i vatăme drepturile reclamantului.
Nici în dosarul nr._/63/2012 și nici în prezenta acțiune nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ, ci obiectul cererilor de chemare în judecată a fost "pretenții" – cerându-se obligarea pârâților la plata sumei achitate cu titlu de taxă de poluare și a dobânzii aferente, așadar a unor creanțe fiscale.
În aceste circumstanțe, devin aplicabile în speță prevederile art. 135 din O.G. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), care statuează că "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire".
D. fiind că reclamantul a achitat taxa de poluare în data de 26.02.2009, de la momentul respectiv a luat naștere și dreptul său de a cere restituirea sumei plătite. De asemenea, începând cu data de 01.01.2010, a început să curgă termenul de prescripție de 5 ani – reglementat de actul normativ anterior menționat -, în interiorul căruia reclamantul putea solicita instanței restituirea sumei achitate cu titlu de taxa specială auto. Respectivul termen de prescripție s-ar fi împlinit în data de 05.01.2015 – dat fiind că, întrucât ziua de sfârșit a acestuia (01.01.2014) constituia sărbătoare legală, ar fost prelungit, așa cum statuează prevederile art. 101 alin. 3 C.pr.civ. -, dacă nu ar fi intervenit o cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia or, cererea de chemare în judecată a fost intentată în data de 18.04.2014 – așadar în interiorul termenului prevăzut de legiuitor.
Prin urmare, fiind incontestabil că nu s-a împlinit termenul de prescripție reglementat de art. 135 din O.G. 92/2003, va fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, ulterior pronunțării Hotărârii nr. 1068/31.01.2013 de către Tribunalul D., CJUE a statuat – în cauza C-565/11, I. c. Statul Român – că "Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
CJUE a apreciat că un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește principiul efectivității care impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Așadar, reglementarea națională – art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală -, contravine dreptului comunitar în măsura în care nu permite unui contribuabil căruia i-au fost încasate anumite sume la bugetul de stat prin încălcarea dreptului comunitar, să nu obțină – atunci când trebuie a i se rambursa respectivele sume -, și dobânzi la sumele plătite decât de la momentul trecerii unui interval de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire, și nu de la data achitării acelor sume.
Întemeindu-se pe Hotărârea CJUE anterior menționată, reclamantul a solicitat pârâtei A.J.F.P. D. - cererea fiind înregistrată sub nr. DJ_/13.12.2013 -, să-i achite și dobânda fiscală aferentă sumei de 4.479 lei reprezentând taxă de poluare – începând de la data plății și până la trecerea unui interval de 45 de zile de la momentul punerii în întârziere -, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Acest refuz este însă nejustificat, în contextul în care art. 148 alin. 2 din Constituția României stabilește "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da prioritate reglementărilor comunitare și va înlătura de la aplicare prevederile contrare ale art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală – referitoare la momentul de la care un contribuabil căruia i-a fost percepută o taxăcu încălcarea dreptului Uniunii poate pretinde acordarea de dobânzi la suma achitată.
Pentru considerentele expuse anterior, fiind indubitabil că reclamantul era îndreptățit a obține dobânzi la suma achitată cu titlu de taxă de poluare și care urma a i se restitui chiar de la data plății respectivei taxe, acțiunea formulată apare ca fiind întemeiată și, ca atare, urmează a fi admisă.
În consecință, vor fi obligați pârâții A.J.F.P. D. și A.F.M, în solidar, să achite reclamantului dobânda legală la suma de 4.479 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule – calculată în conformitate cu prevederile de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, începând cu momentul plății (26.02.2009) și până la expirarea intervalului de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire a respectivei taxe (17.10.2012).
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., și va obliga pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat, ca fiind neîntemeiată.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. S., având domiciliul procedural ales în C., ., ., jud. D. – la Cabbinet Avocat "cionoiu M. G." -, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului dobânda legală la suma de 4.479 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule – calculată în conformitate cu prevederile de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, începând cu momentul plății (26.02.2009) și până la expirarea intervalului de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire a respectivei taxe (17.10.2012).
În baza art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 07 octombrie 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./27.10.2014
Tehnored. M.M/5 ex./
| ← Pretentii. Sentința nr. 73/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 245/2014.... → |
|---|
