Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 17-01-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 25721/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6/2014
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurentul I.T.M. D. împotriva sentinței civile nr._/05.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata ...
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic T. A. pentru recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/05.09.2012, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petenta .., în contradictoriu cu intimatul I.T.M. D. și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul-verbal . nr._/23.08.2011 încheiat de I. D., cu sancțiunea "AVERTISMENT".
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._/23.08.2011 emis de intimata INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ D. s-a dispus sancționarea petentei . C. cu amenda de 10.000 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 532/2003, reactualizată și art. 9 alin.1 din HG nr. 500/2011, întrucât la data de 22.10.2011, cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatei s-a constatat că numitul T. I. desfășura activitate la sediul petentei, fără a avea întocmite forme legale de angajare, iar din verificările efectuate la sediul IM D. s-a constatat neînregistrarea contractului de muncă al numitului T. I..
Verificând aspectele privind legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a constatat că procesul verbal este legal întocmit neexistând nici o cauză care să atragă nulitatea acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond a constatat că starea de fapt consemnată de agentul constatator este corectă, petenta săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
Conform dispozițiilor art. 31 din OG 2/2001 ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta,de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă,precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal". Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite,iar conform art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași lege, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, faptul că petenta a recunoscut fapta săvârșită, nu a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte cât și scopul preventiv și educativ al pedepsei în general, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului este în măsură să realizeze acest scop.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că, instanța de fond a considerat în mod greșit că această faptă contravențională prezintă un grad de pericol social redus deși la dosarul cauzei există o întreagă documentație care a stat la baza sancționării și avută în vedere de către agentul constatator la momentul sancționării unității.
Totodată, arată că fapta de primire la muncă fără forme legale de angajare nu se constituite într-o faptă cu un grad de pericol social redus date fiind consecințele negative ce pot apărea cu privire la drepturile persoanelor în cauză legate de salarizare, concedii medicale și odihnă, asistență medicală și toate drepturile conferite unui angajat, consfințite în legea fundamentală. Astfel instanța de fond deși a constatat temeinicia procesului-verbal și că starea de fapt constatată de agentul constatator este corectă a considerat în baza art. 31, art. 5 alin 5 și art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment întrucât unitatea a recunoscut fapta fără a analiza în concret munca fără forme legale de angajare, faptă contravențională ce prezintă un pericol social mare.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 ind. 1 C., fiind totodată solicitată judecarea cauzei în lipsă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Este indiscutabil că intimata-petentă a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, respectiv
primirea la muncă a unor persoane fără a avea întocmite contracte individuale de muncă – prev. de art. 260 alin.1 lit. e) din Legea nr. 53/2003.
Recurenta a invocat faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit pericolul social al faptei săvârșite, gravitatea deosebită a respectivei fapte impunând aplicarea sancțiunii amenzii, pentru a stopa fenomenul „muncii la negru”.
Contrar susținerilor recurentei, Tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii amenzii minime prevăzută de lege pentru săvârșirea unei contravenții – intimata petentă fiind sancționată cu amenda minimă prevăzută de art. 276 alin.1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 (în vigoare la momentul săvârșirii faptei), în cuantum de 10.000 lei -, nu poate constitui o garanție că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a disp. art. 5 alin 5 din OG 2/2001 la individualizarea sancțiunii, cu alte cuvinte aplicarea amenzii minime nu înlătură în mod automat posibilitatea ca – ținând seama de criteriile de individualizare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, reglementate de prevederile art. 20 alin 3 din OG 2/2001 -, să se ajungă la concluzia că era suficientă aplicarea unui avertisment pentru a-l determina pe contravenient să se conformeze pe viitor prevederilor legale.
Tribunalul consideră, în acord cu prima instanță, că pericolul social al faptei săvârșite nu este foarte ridicat și că nu se impunea aplicarea unei amenzi, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a o determina pe intimata-petentă să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
În altă ordine de idei, trebuia luat în considerare și faptul că o amendă într-un cuantum ridicat – așa cum este cazul în speță, chiar dacă respectiva valoare este minimul prevăzut de lege – unui agent comercial de mică anvergură este de natură a-i crea serioase dificultăți financiare acestuia, or scopul legiuitorul este ca toate persoanele – fizice sau juridice -, să se conformeze legilor și nu acela ca, printr-o sancțiune disproporționată în raport cu norma de drept încălcată, să-i pună pe comercianți în postura de a nu mai putea desfășura activitate economică.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de către recurentul I.T.M. D. împotriva sentinței civile nr._/05.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata ...
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.01.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. MI/24.01.2014 /2 ex/
Tehnored. M.M
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3355/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2644/2014. Tribunalul... → |
|---|
